Eșecul Casandrei – despre realitatea COVID-ului

Ruxandra BURCESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Eșecul Casandrei – despre realitatea COVID ului jpeg

În grădinile Tuileries există o sculptură în marmură care o înfățișează pe Casandra strîngînd în brațe soclul statuetei lui Pallas Atena. Creația sculptorului Aimé Millet se numește Cassandre se met sous la protection de Pallas și face referire la o scenă din mitologia greacă. În urma căderii Troiei, profetesa Casandra se refugiază în templul Atenei, dar este prinsă și violată de luptătorul Aiax. Așa cum este descrisă scena în Căderea Troiei de Quintus din Smyrna, în încercarea de a scăpa de Aiax, Casandra îmbrățișează statuia din lemn a zeiței Atena implorîndu-i protecția.

Poziția corpului Casandrei, agățată de statueta la care nu poate ajunge, roba care i-a alunecat dezvelindu-i trupul și expresia bîntuită sugerează deznădejdea și groaza. Prin contrast, Atena privește drept în față, intangibilă, rece și imună la distrugerea care are loc în jur.

Opera lui Millet evocă finalul, într-un anumit sens, al poveștii Casandrei. Interesant este faptul că dacă finalul e sub semnul Atenei, începutul poveștii se află sub semnul zeului Apollo. Vrăjit de frumusețea fiicei regelui Priam și a reginei Hecuba, Apollo îi oferă Casandrei darul profeției cu condiția ca ea să-i devină amantă. Femeia acceptă învoiala, însă, ulterior, nu își respectă promisiunea, fapt care atrage mînia zeului. Acesta o blestemă ca profețiile ei, deși reale, să nu fie crezute de nimeni.

Casandra este aceea care îl sfătuiește pe Paris să nu se ducă în Sparta. După ce acesta o ignoră și se întoarce cu Elena, Casandra prezice căderea Troiei, dar, încă o dată, vorbele sale sînt puse pe seama nebuniei. Pe măsură ce încearcă mai abitir să convingă locuitorii Troiei de adevărul profețiilor sale, Casandra devine din ce în ce mai necredibilă în ochii lor, ajungîndu-se pînă în punctul în care regele Priam dă ordine să fie încuiată. În cele din urmă, atunci cînd troienii acceptă cu bucurie darul grecilor și sfîrșitul războiului, Casandra avertizează asupra înșelătoriei. Pentru că nu este crezută, o ia la fugă cu o torță într-o mînă și un topor în cealaltă, în încercarea de a distruge de una singură calul troian. Este oprită la timp de către troieni și, mai tîrziu, obligată să asiste neputincioasă la căderea Troiei, așa cum o prezisese.

Tragedia Casandrei este marcată de fatum-ul specific miturilor Greciei Antice. Un muritor nu poate transgresa voința zeilor, iar, în momentul în care încearcă, este destinat să eșueze și să fie pedepsit. Eșecul e un dat înscris în destinul ființei umane și, ca atare, iertarea lui devine mai ușoară. Nu poți imputa celorlalți ceea ce nu este în puterea lor să schimbe.

Spre deosebire, însă, de lumea din miturile Greciei Antice, societatea noastră nu este la cheremul zeilor capricioși și nici închisă ermetic între niște limite bine delimitate. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei au existat mai multe Casandre. Unul dintre cele mai elocvente exemple din istoria ultimului secol este acela al generalului francez Ferdinand Foch. La sfîrșitul Primului Război Mondial, Foch s-a arătat nemulțumit de semnarea Tratatului de Pace de la Versailles, considerînd că măsurile împotriva Germaniei sînt mult prea blînde.

„Asta nu e pace. E un armistițiu pe douăzeci de ani”, ar fi afirmat Foch la momentul respectiv. Douăzeci de ani și 68 de zile mai tîrziu a început cel de-al Doilea Război Mondial.

Ceva mai recent, în decembrie 2006, Peter Schiff, președintele Euro Pacific Capital, a prezis criza financiară cauzată de bula imobiliară din SUA. A fost ridiculizat și marginalizat la momentul respectiv, ajungînd un prilej de glumă printre prezentatorii TV. Un an mai tîrziu, predicția lui Schiff s-a adeverit.

Eșecul Casandrelor din istorie poate fi pus pe seama a doi factori – pe de o parte, reticența publicului în a acorda încredere unui mesaj supărător, iar, de cealaltă parte, modul în care este comunicat mesajul. În continuare, voi clarifica acești doi factori.

Între imaginație și fake-news

Spre finalul anilor ʼ60, psihologul Melanie Klein a definit metafora Casandrei ca reprezentînd lupta dintre conștiința morală și supraeu. Conștiința morală, aceea care avertizează asupra pericolului și a pedepsei care va urma, este reprezentată de Casandra. Zeul Apollo este o metaforă pentru supraeu, acela care folosește negarea și autoiluzionarea ca formă de protecție împotriva vinovăției și a anxietății. Lupta între conștiința morală și supraeu se dă în permanență, însă condițiile actualei crize sanitare sînt propice pentru a o observa cel mai clar.

Așadar, vă propun un exercițiu de imaginaţie. Sîntem în toamna lui 2019. Afară este încă frumos, ieșim la bere cu prietenii, ne plimbăm prin parcuri și mergem la festivaluri de film. La un moment dat, cineva ne spune că peste un an lumea va arăta altfel. Că va apărea un virus nou care se va răspîndi rapid. Că întregi țări vor intra în carantină, nu vom avea voie să ieșim din case, iar armata va patrula pe străzi. Că berile cu prietenii, festivalurile de film și petrecerile vor fi de domeniul trecutului. Că se va ajunge pînă în punctul în care oamenii vor purta măști chirurgicale pe stradă, iar spitalele vor fi supraaglomerate. Am fi rîs în fața unei asemenea previziuni. Nu pentru că am fi considerat imposibil un asemenea scenariu, ci pentru că ne-ar fi fost imposibil să acceptăm că l-am putea trăi. Iar pentru unii oameni este, în continuare, imposibil să accepte că îl trăiesc.

Realitatea COVID-ului nu este aceeași pentru toată lumea. Sînt oameni care, în 2001, văzînd la televizor prăbușirea turnurilor gemene au crezut că asistă la o farsă elaborată. Nu ajungem toți în același timp să cuprindem o realitate extraordinară. Cu cît ceea ce se întîmplă este mai șocant, cu atît se va adînci falia dintre oamenii care așteaptă impasibili să se ridice cortina și aceia care se reped cu torțe aprinse și topoare către calul troian. Aici intervine lupta dintre conștiința morală și supraeu, iar durata acestei lupte este dată de individualitatea fiecăruia.

Însă faptul că acum, la zece luni de la izbucnirea pandemiei, numărul acelora care nu cred în existența virusului sau refuză purtarea măștii a crescut nu poate fi explicat doar prin lupta dintre conştiinţa morală și supraeu. Este vorba și despre al doilea factor pe care l-am amintit mai sus – modul în care este comunicat mesajul. Iar aici avem de-a face nu cu o problemă a fake-news-ului, ci cu o problemă a real news-ului.

Într-un sondaj IRES din martie anul acesta, 70% din români se declarau îngrijorați de pandemia de COVID-19, 96% se informau cu privire la el, iar peste 80% aprobau măsurile restrictive luate de Guvern. A fost o perioadă în care nu se mai găseau măști în farmacii, iar oamenii erau disperați să facă rost de ele.

Șase luni mai tîrziu, situația pare să se fi schimbat, iar masca a devenit, pentru unii oameni, un simbol al opresiunii. De curînd, poliția patrulează în București pentru a amenda oamenii care refuză să poarte mască pe stradă. Și nu sînt puțini aceia care o resping cu vehemență.

Putem doar să speculăm în legătură cu ceea ce s-a întîmplat în ultimele șase luni. Au existat speculații privind afluxul de fake-news. Știrile false au convins oamenii că nu există COVID sau că nu e nimic altceva decît un virus gripal și că, în realitate, totul este un plan bine pus la punct pentru a promova un vaccin sau pentru a limita libertățile cetățenilor. Sigur, pandemia de fake-news a avut o contribuție în sculptarea societății de azi. Dar tind să cred că nu știrile false au fost catalizatorul. Ele doar au răspuns unei nevoi. Adevăratul catalizator au fost știrile reale.

Zi de zi, avem recorduri absolute de cazuri și decese. Aflăm din presă că vom avea soarta Italiei, că se va muri pe capete, că spitalele nu vor mai avea locuri pentru bolnavi. Modul în care atît cele mai multe publicații, cît și oficiali ai Guvernului aleg să descrie realitatea COVID-ului în România are o notă iresponsabilă de senzațional. Dacă scanăm știrile referitoare la COVID dintr-o singură zi, vom găsi zeci de cuvinte aparținînd cîmpului lexical al groazei – panică, teroare, alarmă etc.

Pandemia de COVID-19 a devenit sinonimă cu „știrile de la ora 5”. Știrile la care evităm să ne uităm deoarece sînt „numai nenorociri și dezastre”. Sigur, nenorocirile și dezastrele continuă să existe indiferent că ne uităm noi la ele sau nu. Dar punînd distanță între noi și „știrile de la ora 5”, acestea capătă o consistență abstractă. Și cum să accepți consecințele reale în viața ta ale unui fapt abstract?

La momentul actual au murit peste un milion de oameni la nivel mondial din cauza COVID-ului. Însă un milion înseamnă mult mai puțin decît cinci. Cinci oameni răpuși de un virus nou e ceva care ne sperie, dar pe care îl putem accepta. Un milion de oameni e senzaționalul despre care vorbeam și care duce la abstractizare.

Nu am darul Casandrei și nu o să mă avînt în profeții. În schimb, ca o mostră de istorie contrafactuală, cred că dacă portretizarea crizei COVID-ului în media nu ar fi fost făcută în termenii senzaționalului, lucrurile ar fi stat altfel. Existența COVID-ului e, în sine, ceva senzațional, ceva la care nu ne-am fi așteptat cu un an în urmă. Descrisă în termenii lui „șoc și groază”, însă, oferă în permanență combustibil luptei dintre conştiinţa morală și supraeu. Informarea și motivarea prin groază generează efectul opus celui dorit. Dacă nu am fi construiți astfel încît să respingem ideile care ne sperie nu ne-am mai urca niciodată într-un avion. Apelul zilnic la frică, recordurile absolute și terifiantul care însoțește orice știre legată de COVID a dat naștere unei societăți devenite teren de bătaie între susţinătorii Casandrei și contestatarii ei. Și cu cît previziunile sînt dublate de intenția de specula senzaționalul și a genera groază, cu atît mai mulți oameni devin regele Priam care își închide fiica în turn.

Ironia este că în timp ce războiul se desfăşoară la porțile Troiei, întocmai cum a fost prezis, Casandra încă nu e crezută. De aceea ajunge calul troian în cetate. Și de aceea, ultima imagine a Casandrei din războiul troian este refugiul sub statueta zeiței Atena a înțelepciunii, un ultim apel la rațiune. Însă eșecul Casandrei este înscris în propriul destin. Din fericire, al nostru nu e. Iar apelul la rațiune poate schimba regulile jocului.

Ruxandra Burcescu este jurnalistă freelancer.

Foto: wikimedia commons

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.