Dorințe, visuri, rezoluții

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Dorințe, visuri, rezoluții jpeg

„E de bonton acum să vă faceți rezoluțiile anuale. De săptămîna viitoare puteți pava iadul cu ele. Ieri toată lumea a fumat ultima țigară, a băut ultimul pahar de alcool și a înjurat pentru ultima oară. Astăzi sîntem o comunitate pioasă și exemplară. După treizeci de zile ne vom debarasa de toate noile noastre dorințe de a fi mai buni și vom fi și mai indulgenți față de micile noastre defecte. Și ne vom gîndi amuzați că anul trecut am făcut la fel. Revelionul e o instituție anuală, inofensivă, care n-are nici un alt rost decît acela de a fi un țap ispășitor pentru beții, vizite amicale și pseudo-rezoluții – și vă dorim să-l savurați cu lejeritatea potrivită acestei mărețe ocazii” – scria, în 1863, în Territorial Enterprise (ziar publicat în Virginia, Nevada), Mark Twain, ironizînd tradiția rezoluțiilor de final de an.

Preluate, mai degrabă, pe filieră americană, rezoluțiile de An Nou nu sînt tocmai o tradiție modernă și nicidecum americană. Primele „rezoluții” datează, potrivit lui Sarah Pruit (scriitoare și istoric), de patru mii de ani, încă de pe vremea babilonienilor, cei care au fost și primii care au sărbătorit trecerea dintre ani. Doar că pe atunci noul an era celebrat în luna martie, iar rezoluțiile se făceau către zei, vizînd în special plătirea datoriilor și înapoierea lucrurilor împrumutate. „Aceste promisiuni ar putea fi considerate precursoare ale rezoluțiilor moderne de Anul Nou. Dacă babilonienii își țineau cuvîntul, zeii le acordau favoruri pentru anul care urma. Dacă nu, ar fi căzut în dizgrație – și nimeni nu vrea să intre în dizgrația zeilor”, notează autoarea într-un articol apărut pe history.com.

Obiceiul de a-ți pune dorințe la finalul anului era întîlnit și în Roma antică, de cînd Iulius Caesar a stabilit data de 1 ianuarie ca fiind începutul noului an. Dorințele romanilor se îndreptau către Ianus, zeul cu două fețe, luna ianuarie simbolizînd pentru romani portalul dintre vechi și nou, Ianus fiind zeul care privea și în trecut, dar și în viitor.

Termenul de „rezoluție”, asociat cu Anul Nou, a fost folosit, se pare, în 1671. Potrivit Merriam-Webster, scriitoarea scoțiană Anne Halkett a scris o notiță intitulată „Rezoluții” în care a înșiruit mai multe angajamente morale, inspirate din Biblie. În 1740, John Wesley, fondatorul metodismului, a creat o sărbătoare numită „Serviciul de reînnoire a legămîntului”, care includea promisiuni cucernice pentru anul următor.

Astăzi, deși se fac, rezoluțiile moderne nu prea mai au de-a face cu cele sfinte. În topurile de mai peste tot stau dorințele de a face sport, de a mînca sănătos și de renunțare la fumat. Doar că, nefiind făcute către zei, ci către sine, multe dintre acestea nu mai sînt duse la îndeplinire – potrivit unor statistici, din 45% din cetățenii americani care au declarat că de Anul Nou își fac o listă de rezoluții, doar 8% au și avut succes în atingerea obiectivelor propuse.

Plămada dorințelor

În teoria psihanalitică clasică, dorința este definită tranșant ca fiind „o manifestare psihologică a unui instinct biologic care operează la nivel conștient sau inconștient”. Este însă dorința doar un instinct biologic sau e și o călătorie înspre universul imaginației?

Filozofic, conceptul de dorință a fost îndelung dezbătut, perceput și definit în cele mai variate moduri posibile – demonizat, acceptat, încurajat.

Pentru grecii antici, dorința nu era nimic altceva decît o manifestare a patosului, a pasiunii – un sentiment care ne subjugă, susțineau stoicii, care ne poate face să pierdem controlul. Să te lași ghidat de dorințe înseamnă să abandonezi uzul rațiunii, prin urmare să-ți pierzi libertatea. Bineînțeles, de vreme ce stoicii disprețuiau pasiunile, emoțiile din care sînt create dorințele nu erau nimic altceva decît un turnesol pentru nefericire, căci, susțineau ei, dorința exprimă o lipsă, iar oamenii care se simt incompleți și-și caută în permanență „petice” își pun fericirea în ruleta hazardului – pentru că omul nu poate stăpîni niciodată pe deplin mersul evenimentelor din jurul său.

Epicurismul vine însă să îndulcească strictețea stoicilor, scoțînd dorințele din ghearele demonizării – dorința este într-adevăr o lipsă, însă împlinirea ei poate duce la plăcere, dacă vorbim mai degrabă despre o aspirație moderată și nu doar de o nevoie hedonistă.

Pentru Epicur există trei feluri de dorințe – naturale și necesare (nevoile vitale, să bei, să mănînci, să dormi), care trebuie satisfăcute, pentru supraviețuire. A doua categorie sînt dorințele naturale, dar care nu sînt necesare – micile răsfățuri, dar acestea, pentru a nu provoca neplăcere, trebuie acompaniate de moderație – să bei un pahar de vin, și nu o sticlă întreagă. Și, bineînțeles, există și categoria dorințelor nenaturale și complet nocive – care derivă din a doua categorie de dorințe și care transformă un răsfăț în adicție.

Făcînd un arc peste timp, în epoca modernă, noțiunea de dorință începe să devină sinonimă cu puterea. Pentru Spinoza, dorința este expresia nevoii de a-ți asigura propriile interese, iar dorințele umane sînt apanajul perseverenței. Spinoza merge însă mai departe, afirmînd că dorința nu e doar o proprietate esențială a ființelor umane de a evolua, ci motorul principal al conservării a tot ce există – pentru Spinoza, chiar și lucrurile neînsuflețite au dorințe: un scaun, de pildă, există și este ferit de dezintegrare prin însăși dorința atomilor care compun materialul din care este făcut de a-l menține. Revenind însă în plan uman, în Etica, Spinoza vorbește despre „paradoxul” etichetării oamenilor după dorințele lor.

„În general, oamenii sînt supuși unui mare număr de afecte, astfel încît rareori îi găsești animați doar de o singură dorință, totuși există și dintre aceia care se blochează cu încăpățînare doar asupra unui vis. Vedem uneori oameni atît de prinși de un singur țel, încît, deși obiectul dorinței lor nu e prezent, ei se comportă ca și cum le-ar aparține. Cînd se întîmplă asta unui om care nu doarme, spunem că e nebun. Cei care ard de dragoste și visează, atît noaptea, cît și ziua, la persoana iubită, nu sînt considerați doar nebuni, ci sînt luați și în derîdere. Dar nu spunem același lucru despre un om lacom care nu se gîndește la nimic altceva decît la profit sau la bani, deși lăcomia, ambiția și pofta sînt într-adevăr specii de nebunie, chiar dacă nu sînt etichetate ca atare.”

O completă răsturnare de optică în ceea ce privește viziunea filozofică asupra dorințelor vine de la Jean-Jacques Rousseau. În romanul epistolar Julie ou la Nouvelle Héloïse, filozoful susține că tocmai dorința nesatisfăcută duce spre fericire, căci a-ți dori ceva înseamnă să evadezi din realitate. „Nefericiți sînt cei care nu își mai doresc nimic. Ne bucurăm mai puțin de ceea ce obținem decît de ceea ce sperăm.” Să îți dorești înseamnă să îți construiești un întreg univers în imaginație, care te motivează, te inspiră, te emoționează, te face să trăiești în afara unei realități care de puține ori este idilică, iar „lumea himerelor este singura demnă de a fi locuită”.

În orice dorință, susține Rousseau, imaginația joacă un rol important – nu dorim neapărat ceva sau pe cineva, ci dorim mai degrabă ceea ce reprezintă pentru noi acea dorință, drumul pe care îl parcurgem înspre realizarea acelei dorințe, adaptînd realitatea la lumea noastră interioară. Dorința devine astfel un proces de înfrumusețare a vieții și, traversîndu-l, trăim experiența frumuseții absolute, trăim idealul – să idealizezi ceva sau pe cineva, să transformi dorința în idee înseamnă aneantizarea realității. Pentru că atunci cînd dorim ceva vedem doar partea frumoasă, fără să contabilizăm defectele, fără să luăm în calcul minusurile (pe care realitatea le atașează, inevitabil, dorinței împlinite). Și, tocmai de aceea, odată ce dorința este îndeplinită, norul de iluzii se poate risipi – fie că e vorba de o aspirație amoroasă, un job perfect sau chiar un abonament la o sală de sport. Căci, suprapunînd dorința peste realitate, ne vom da seama și de lucrurile care vin la pachet cu realizarea acesteia, iar detaliile realității disipează visul, înlănțuindu-ne teluricului.

Rousseau nu condamnă, așadar, dorințele și nevoia oamenilor de a avea aspirații. Să-ți dorești ceva înseamnă să visezi la ceva frumos, frumusețea fiind, pînă la urmă, cea care dă sens vieții, iar nefericiții fiind cei care se mulțumesc să trăiască doar în realitate.

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.