Disuasiunea nucleară după Ucraina

Joseph S. NYE, Jr.
Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg

Invadarea Ucrainei de către Rusia a readus în actualitate multe întrebări despre disuasiunea nucleară. Indiferent de rezultatul a ceea ce ar putea fi un război de durată, problemele pe care le ridică această confruntare vor rămîne.

În 1994, Ucraina a predat armele nucleare pe care le moștenise de la Uniunea Sovietică, în schimbul garantării securității sale de către SUA, Marea Britanie și Rusia. Dar aceste garanții s-au dovedit a fi lipsite de valoare – și, întrucît nu e membru NATO, Ucraina nu beneficiază de disuasiunea extinsă a scutului nuclear american.

Dar care e situația fostelor republici sovietice care s-au alăturat NATO? Ar funcționa oare disuasiunea extinsă a SUA pentru Estonia, Letonia și Lituania – sau pentru aliații lor din Asia? Pentru ca disuasiunea să fie credibilă, armele nucleare trebuie să fie utilizabile. Dar dacă sînt utilizabile în prea mare măsură, un accident sau o eroare de judecată pot declanșa cu ușurință un război nuclear dezastruos.

Pentru a obține un echilibru eficace, trebuie să avem în vedere dozajul optim de instrumente nucleare, convenționale și de alte tipuri, și să reducem apoi în cît mai mare măsură componenta nucleară. De exemplu, oricare ar fi reacția adecvată la arsenalul nuclear în creștere al Coreei de Nord, ea nu trebuie să presupună reintroducerea armelor nucleare tactice, pe care președintele George W. Bush le-a retras de pe peninsula coreeană în 1991.

La fel și în Japonia, credibilitatea disuasiunii extinse a SUA se bazează pe staționarea trupelor americane în țară, nu pe prezența armelor nucleare. Împărtășind vulnerabilitatea cu care se confruntă trupele japoneze, SUA creează o comunitate de destin care reduce teama de abandon a aliaților. Chiar dacă scepticii considerau că, prin contingentul redus, trupele americane din Berlin nu ar putea face față Uniunii Sovietice, prezența fizică a Americii s-a dovedit totuși esențială pentru disuasiune și pentru un deznodămînt pașnic al Războiului Rece. (La un moment dat, în Europa era staționată artilerie nucleară americană, care însă a fost retrasă din cauza riscurilor presupuse de comandă și control.)

În timp ce SUA și alte țări au continuat să-și modernizeze forțele armate, dezbaterea pe tema utilizabilității a continuat. Disuasiunea se bazează pe psihologie, iar unii analiști susțin că impresia superiorității în materie de arme utilizabile e un factor important în timpul crizelor. Alții, precum Robert Jervis, regretatul politolog de la Universitatea Columbia, susține că indicatorii echilibrului nuclear sînt prea rudimentari pentru a ne ajuta să ajungem la astfel de concluzii. Distrugerea reciprocă asigurată (Mutual Assured Destruction/MAD) e o stare de fapt, nu o strategie politică.

De fapt, istoria a arătat că nu e nevoie de o probabilitate mare a utilizării pentru a crea un efect masiv de disuasiune. Președintele John F. Kennedy s-a simțit disuadat chiar și în fața unui risc scăzut de escaladare, în timpul crizei rachetelor cubaneze, în pofida superiorității covîrșitoare a arsenalului nuclear american. Astăzi, armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale. Dar pericolele escaladării rămîn, iar amplasamentul anumitor ținte militare în apropierea orașelor arată că pericolul încă există. Evitarea catastrofelor depinde în mai mare măsură de reducerea riscului unui război nuclear – fie el intenționat sau accidental – decît de schimbări la nivelul doctrinelor de stabilire a țintelor.

Dacă urmărim scopul unei reduceri maxime a riscului, anumite politici nucleare pot fi eliminate fără ezitare. De exemplu, protocolul „lansare la alertă” (launch-on-warning/LOW), care deleagă autoritatea de lansare nucleară comandanților din terenul de luptă, poate spori disuasiunea, dar crește totodată și riscul unei provocări nedorite. „Vulturii” apărării uită uneori că disuasiunea depinde nu numai de psihologia proprie, dar și de cea a adversarului.

Pe de altă parte, propunerile „porumbeilor” apărării de a ocoli dilema utilizabilității și de a fi împăciuitor cu adversarii poate crea o impresie de slăbiciune, tentîndu-i astfel pe adversari să-și asume riscuri mai mari. Strategii nucleari de tip porumbel fac uneori pe deștepții și concep strategii elaborate, bazîndu-se exclusiv pe calcule, nu pe experiență.

Aflîndu-se la mijloc, între vulturi și porumbei, bufnițele apărării pun un mare preț pe reducerea riscului. Acolo unde vulturii sînt cu capsa pusă și porumbeii dorm în front, bufnițele oferă o piedică de siguranță.

Invadarea Ucrainei de către Rusia ne amintește că încă trăim într-o lume cu arme nucleare și că trebuie să ne străduim să reducem, pe termen lung, stocurile (fără să renunțăm cu totul la ele). După cum observa odată fizicianul Richard Garwin, „dacă, anul acesta, probabilitatea unui război nuclear e de 1% și dacă reușim să o reducem în fiecare an la numai 80% din cît a fost anul precedent, atunci probabilitatea cumulativă ca un război nuclear să aibă loc vreodată va fi de 5%”.

Efectul psihologic al disuasiunii nucleare asupra vieților noastre morale e o altă consecință semnificativă pe termen lung, pe care trebuie să o luăm în calcul. Teologul Paul Ramsey compara la un moment dat disuasiunea nucleară cu a lega bebeluși de barele de protecție ale mașinilor, cu scopul de a încetini traficul și a reduce numărul vieților pierdute în accidentele rutiere. Chiar dacă această metaforă suscită repulsie morală, descrierea situației nu e exactă, deoarece oamenii din ziua de azi pur și simplu nu suferă de tipul de anxietate pe care te-ai aștepta să o întîlnești în scenariul lui Ramsey. Desigur, lipsa de anxietate nu justifică un optimism excesiv – dar susține o „disuasiune justă” (o extensie a teoriei războiului drept), combinată cu obiectivul pe termen lung al reducerii riscului nuclear.

Chiar dacă orice încercare de a prezice evoluții pe termen lung va fi aproape inevitabil sortită eșecului, putem totuși schița în linii mari scenarii plauzibile pentru viitor, rămînînd însă pregătiți pentru surprize – atît tehnologice, cît și politice. În trecut, progresele tehnologice în materie de precizie au permis reducerea puterii și a dimensiunii armelor nucleare. Cu toate acestea, înmulțirea atacurilor cibernetice asupra sistemelor de comandă și control, atacurile laser asupra sateliților și sistemele de arme autonome au adus cu ele un întreg nou set de probleme. Acestea sînt categoriile de riscuri pe care trebuie să le anticipăm, să le înțelegem și să le reducem.

Și politica se va schimba. În timpul Războiului Rece, adversarii ideologici au elaborat treptat un set de reguli de conduită tacite și explicite, deoarece fiecare parte a admis că își dorește să evite un război nuclear. Competiția strategică cu China și cu Rusia din zilele noastre își poate schimba cursul de nenumărate ori, în viitor. În timp ce ne adaptăm la schimbări și surprize, trebuie să continuăm să fim atenți la modul în care deciziile noastre afectează scopul pe termen lung al reducerii riscului războiului nuclear.

Joseph S. Nye, Jr. este profesor la Universitatea Harvard şi autor al volumului Do Morals Matter? Presidents and Foreign Policy from FDR to Trump (Oxford University Press, 2020).

Copyright: Project Syndicate, 2022

traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.