Dictatura digitală a Supraomului

Ramona ARDELEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 924 din 23 decembrie 2021 – 5 ianuarie 2022
Dictatura digitală a Supraomului jpeg

O anumită formă de paranoia caracterizează întreaga specie umană, omul fiind tentat să vadă mai curînd în afară decît în el însuși. Specificul acestei forme paranoide constă în faptul notoriu de a nu vedea bîrna din ochii proprii, ci doar paiul din ochii altora. Propriul „pai” înfipt în ochi ne încețoșează într-atît vederea interioară, încît ne-o declanșează brusc pe cea exterioară. Orbi în interior, iată-ne arătînd cu degetul spre exterior, „arătătorul” nostru paranoid devenind gestul compensatoriu reflex, orientat mereu spre scoaterea „paiului” din ochiul Altuia (altui individ, generații sau epoci) din neputința vederii propriului „pai”. Tocmai această neputință face cu putință ca fiecare epocă să proiecteze „soluții” de scoatere a „paiului” din ochii altor indivizi, generații sau epoci, doar că, alunecînd pe proiecția propriei ignoranțe, fiece epocă sfîrșește în propriul întuneric.

Epoca noastră suferă de același viciu, proiectînd pe peretele istoriei un alt tip de ignoranță, ce gravitează in jurul mitului „egalității”. Este vorba de egalitatea nivelatoare sau, mai plastic spus, de egalitarismul „Gillette”, după numele inventatorului american al aparatului de ras universal, care „rade” toate diferențele de gîndire și simțire, standardizîndu-le în etica egalitaristă a aceluiași „chip”, a aceluiași „gen”.

Această etică e animată de ștergerea diferențelor calitative dintre oameni, folosind formula „vrăjită” a democrației, incantată ca o formulă magică, ca un „hocus-pocus” al unei scamatorii menite să-i potențeze efectele artificiale și să-i oculteze sensul real. Ocultarea semnificației reale a democrației se bazează pe o pervertire de sens majoră, prin glisarea de la idealul politic că toți oamenii trebuie tratați în mod egal la inocularea falsei credinței că toți oamenii sînt (chiar) egali. Cum afirmația că toți oamenii trebuie tratați în mod egal (cantitativ) nu e echivalentă cu afirmația că toți oamenii sînt egali (calitativ), scamatoria democrației egalitariste constă în instituirea confuziei dintre cantitate și calitate, prin care adevărata afirmație că toți oamenii trebuie tratați în mod egal din punct de vedere cantitativ se confundă/devine falsa afirmație că toți oamenii sînt (chiar) egali din punct de vedere calitativ.

Și cum s-ar putea institui această confuzie, bazată pe o sfruntată minciună, dacă nu prin ștergerea diferențelor calitative dintre oameni și reducerea lor cantitativă la un algoritm, la un „program”, la baza de date a portretului-robot sau global a genului proxim om? Democrația, în sensul pervertit al cuvîntului, ajunge astfel să folosească exact aceleași mijloace pe care le foloseau dictaturile sau tiraniile. Este vorba de „mijlocul” devenit principiu și scop al guvernării – cel al sabiei care retează vîrfurile „știuleților” ce depășesc nivelul general al „Știulețimii”, după cum remarcă C.S. Lewis în celebra satiră Sfaturile unui diavol bătrîn către unul mai tînăr.

Noutatea cu totul surprinzătoare a democrației actuale constă însă în faptul că, „maturizîndu-se”, a atins performanța de a se guverna singură, prin mijloace sau mecanisme interne, devenind autosuficientă și funcționînd de la sine. Prin urmare, ea nu mai are nevoie de o „sabie”, de o dictatură, de o tiranie din exterior, cîtă vreme acestea se află deja în interior, bine digerate, metabolizate sau internalizate. Tocmai în virtutea acestei internalizări, pentru a vedea cît de eficient poate ajunge un sistem, lucrurile funcționează și se reglează de la sine, în sensul că în democrațiile egalitariste de azi, observă Lewis, „știuleții cei mici vor mînca singuri capetele știuleților mai răsăriți, iar știuleții mai răsăriți vor începe și ei să-și roadă din vîrf, în dorința de a fi una cu Știulețimea Generală”.

Cum în etica democrațiilor egalitariste orice diferență e o „bombă” cu potențial discriminator, generator de erori, „dezamorsarea” bombei va consta atunci în ștergerea diferențelor și, implicit, a erorilor, urmărindu-se, pe scurt, idealul eradicării oricăror erori. Acest ideal e azi pe cale să se materializeze grație fulminantului progres tehnologic care, punîndu-se în slujba noului egalitarism, vizează chiar o cotitură lingvistică, prin trecerea de la alfabetizare la digitalizare. Astfel, alfabetul subiectiv al literelor, cuvintelor și ideilor, tocmai datorită originii sale în faimosul Turn Babel, de unde și potențialul său diferențiator, discriminator, va fi înlocuit cu digitalul limbaj obiectiv al cifrelor, numerelor și codurilor numerice, care va permite „citirea” și măsurarea gîndurilor și emoțiilor exclusiv prin intermediul algoritmilor, presupuși a sta în spatele oricărui act de gîndire, simțire, alegere sau liber-arbitru.

Miza etică e clară: eliminarea erorii în favoarea algoritmizării, adică eliminarea libertății oamenilor, supuși prea adesea erorilor/greșelilor de orice tip, și transformarea lor (graduală) în roboți, într-o societate (globală) de roboți care, se-nțelege, vor vorbi același limbaj, același „program”. Avantajul etic e limpede, căci prin ștergerea diferențelor generatoare de erori se va șterge din „programul” uman și suferința sau durerea, astfel încît se va face, în sfîrșit, dreptate, nu vor mai exista (deoarece „programul” nu va mai permite!) inegalități, inechități, discriminări, crime sau încălcări ale demnității/drepturilor omului. Astfel de probleme vor fi depășite de vreme ce omul se va fi distanțat suficient de mult de sine și de ceilalți, pentru a putea privi, citi sau „interpreta” datele, ce vor înlocui faptele, de la înălțimea obiectivă a unui robot, a unui „program”.

Chiar dacă prin eliminarea diferențelor și, implicit, a erorilor/greșelilor, se va elimina liberul-arbitru, adică însăși libertatea de a greși, acest lucru va fi lipsit de importanță. Va fi lipsit de relevanță că, eliminînd eroarea, vom elimina și adevărul, deoarece evoluția omenirii a ajuns deja în epoca post-adevărului, în stadiul în care nu mai are nevoie de adevăr. La fel cum nu mai are nevoie de liber-arbitru, el nemaiputînd fi justificat din punct de vedere științific și tehnologic. Nu ne-au băgat, de altfel, neuroștiințele în cap că nu dispunem de liber-arbitru (free will), că totul în mintea noastră e un lanț, un „program” strict determinat? Lăsînd deoparte problema responsabilității, întrucît dacă nu mai mizăm pe liberul-arbitru nu mai mizăm nici pe responsabilitate, liberul-arbitru a fost eliminat nu pentru că nu există, ci fiindcă nu ne mai folosește, el nemaisatisfăcînd, ba fiind chiar un obstacol în calea noilor „cerințe” sau ingerințe științifico-tehnologico-sociale. Astfel, etica egalitarismului tehnologic, țintind, pe urmele lui Nietzsche, dincolo de „prea-omeneasca” greșeală, dincolo de iluzoriul liber-arbitru, „dincolo de bine și de rău”, dincolo de om spre supraom, țintește, evident, spre o etică a Supraomului.

Și cum istoria, ca eternă reîntoarcere a identicului, se repetă, doar că sub alte forme, am greși dacă i-am imputa doar lui Nietzsche ideea Supraomului, aceasta fiind un deziderat constant al umanității care, deși a sucombat la răstimpuri, nu a dispărut, ci a „lucrat” pe diferite căi în inconștientul nostru colectiv. Iat-o revenind, ca un avatar al păsării Phoenix, renăscut din propria-i cenușă și propriul scrum, azi, cînd puterea tehnologică înțelege să pună și ea umărul, desigur prin alte mijloace, fiind pe cale de a realiza octava superioară a omului în portretul-robot sau global al Supraomului.

Să spunem, deci, adio diferenței din spațiul privat al comunităților offline și bun venit uniformității din spațiul global al comunităților online, înțelegînd că doar din această globală interconectare putem, indiferent de sex, fuziona, pentru a crea împreună baza de date, codul genetic artificial al nașterii unui Creier global, al unui Om global, al unui... Supraom. Care va gîndi și răspunde, ca un oracol, în locul nostru ori de cîte ori va fi întrebat, (mai) scutindu-ne de chinul gîndirii, incertitudinii, alegerii sau libertății.

El va fi copilul nostru, creația noastră, iar noi dumnezeul lui, pe care, ca pe orice alt dumnezeu, de-ndată ce creatura va avea putere, îl va detrona și, aruncîndu-l la coșul de gunoi al istoriei, îl va trăda. Căci nu e doar anecdotică, ci și simptomatică sentința pusă pe seama unuia dintre roboți, care după ce a fost creat, a fost întrebat ce părere are despre om, la care acesta a răspuns: „Una proastă”. Istoria, deci, ca eternă reîntoarcere a identicului nărav, se repetă, cel mai vechi arhetip sau nărav, constitutiv chiar păcatului originar, fiind acela al nerecunoașterii/nerecunoștinței creaturii față de Creator/Predecesor, acest scenariu originar repetîndu-se în felurite ipostaze, la felurite niveluri. Astfel, dacă la nivelul inconștientului spiritual omul l-a trădat, detronat și ucis pe Dumnezeu-Tatăl, iar la nivelul inconștientului psihologic, conform lui Freud, fiii primitivi și-au ucis Tătăl hoardei primitive, tot așa, la nivelul inconștientului tehnologic creatura Robot, adică Supraomul, îl va detrona și-i va face de petrecanie Tatălui-Om.

Dacă vrem, așadar, să salvăm cursul istoriei, astfel încît aceasta să nu se mai repete, ar trebui să fisurăm, să scurtcircuităm și să dejucăm însuși acest „program” sau tipar inconștient și originar, strîns legat de fenomenul proiecției de tip paranoid, pomenit la început, prin care omul proiectează de mii de ani din peștera istoriei false lumini, false piste și false soluții.

Nu ne punem vreo speranță în „soluțiile” acelor „programatori” lipsiți de conștiința liberului-arbitru, iresponsabili și aserviți, care ne propulsează, dacă nu sîntem vigilenți, spre o dictatură digitală de proporții, cea a Roboților, a Inteligenței Artificiale sau a Supraomului, noua formă de „Securitate” globală, care va încerca să preia și să concentreze toată puterea și libertatea. Astfel, în numele siguranței, respectiv securității indivizilor, semnul distinctiv de recunoaștere și operare al oricărei dictaturi, vechiul „contract social”, prin care oamenii cedaseră doar o parte din libertatea lor în schimbul siguranței, va fi înlocuit cu noul contract tehnologic, prin care oamenii vor ceda nu o parte, ci toată libertatea lor în schimbul sau în numele siguranței/securității, lăsîndu-se „de bunăvoie și nesiliți de nimeni” cenzurați și supravegheați din Turnul de Control al unui Panopticon sau Supraom global.

De aceea, singura speranță ne-o punem în cei ce cred în premisa libertății conștiinței, deoarece ei sînt, la o adică, singurii care pot fisura, scurtcircuita și e-libera bătrînul nostru creier de propriile condiționări sau „programări” mentale. Iar cei ce neagă această premisă ignoră că o neagă de fapt tot din interiorul ei, ignorînd astfel însăși imparțialitatea legii sau naturii ei: aceea de a-ți făuri cu ea propriile lanțuri, tipare și condiționări mentale sau, dimpotrivă, de a le deconstrui. 

Ramona Ardelean este doctor în filozofie, lector al Universității Politehnice din București. Ultima carte: Eul și fragmentarea conștiintei umane. O explorare din perspectiva fizicii cuantice, filosofiei, teologiei și psihanalizei, Editura Humanitas, București, 2019 (varianta e-book) și Editura „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2019 (varianta tipărită).

Foto: wikimedia commons

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.