Despre sunete

11 decembrie 2020
Despre sunete jpeg

Orice om se naște cu capacitatea de a învăța să vorbească, iar însușirea limbii materne este progresivă și începe cu cele mai mici unități de percepție pentru ureche: sunetele. În primele trei-patru luni de viață, un nou-născut emite, la întîmplare, fel de fel de chiote, țiuituri, oftaturi, rîsete, mormăieli – adică sunete biologice, determinate fiziologic de configurația tractului vocal: vîrful vălului palatin atinge sau se suprapune cu vîrful epiglotei (se presupune chiar că aceste sunete ar fi aceleași sau asemănătoare la toți copiii foarte mici de pe glob). După această perioadă, în care bebelușul își „antrenează” capacitatea de imitare a sunetelor din mediul înconjurător, apar și primele sunete individuale recognoscibile: /o/, /u/, /a/, /m/, /b/. Unele studii arată că sunetele frecvente în mod universal (ca, de exemplu, vocala /a/) apar primele; cu cît un sunet e mai rar în limbile planetei (de exemplu, englezescul /æ/), cu atît apare mai tîrziu în cultura respectivă.

Dacă, la naștere, fizic vorbind, un om poate scoate circa o sută de sunete diferite, după primele luni de viață inventarul se reduce treptat astfel încît să cuprindă doar acele sunete care se regăsesc în limba sa maternă, cea la care a fost expus. Nu toate popoarele au aceleași sunete în limba maternă. Inventarul sonor însuși diferă ca mărime de la un popor la altul, unii au mai multe sunete, alții au, prin comparație, foarte puține (se spune că limba rotokas, din Papua Noua Guinee, ar utiliza numai unsprezece foneme). Ca atare, avem dificultăți să percepem și să articulăm unele sunete. De exemplu, sunetele /ð/ și /Ɵ/, pronunțate cu limba între dinți, din limba engleză (în cuvinte ca the sau thin), sînt greu de pronunțat pentru mulți vorbitori ai planetei. Unele culturi nu disting între /p/ și /b/, sau între /f/ și /v/. Sau au mai multe tipuri de /h/. Sau nu pot pronunța /l/, înlocuindu-l cu /r/, și invers ș.a.m.d.

Inventarul fonetic universal cuprinde sunete cu frecvențe diferite. Unele sînt foarte răspîndite, altele de-a dreptul rare, iar fonetica comparată scoate la iveală cazuri dintre cele mai interesante, mai ales în vremurile noastre cînd au început să fie studiate limbi care pînă acum au fost trecute cu vederea. De exemplu, unele dintre cele mai rare consoane – dacă nu chiar cel mai rar tip de consoană – sînt clicurile, prezente în sistemele lingvistice ale unor popoare din Africa. Unele triburi au un singur clic, altele două, trei, patru sau cinci: dacă modul de articulare este același pentru toate – în cavitatea bucală printr-un mecanism de sucțiune sau aspirație –, ceea ce le diferențiază este punctul de articulație: fie limba lovește cerul gurii, fie sînt folosite numai buzele, ori dinții, ori partea laterală a gurii, iar aceste consoane sună ca o mică pocnitură. Statistica distribuției arată că clicurile sînt consoane inițiale în 70% din cuvintele în care apar.

Toți putem plescăi din limbă și chiar o facem, în interjecții: de exemplu, ne exprimăm dezaprobarea clătinînd din cap și pronunțînd repetat ț, ț, ț, care e un tip de clic alveolo-dentar pentru că limba atinge partea din spate a dinților și arcada lor. Sau putem imita tropăitul unui cal cu niște clicuri laterale. Însă aceste sunete nu reprezintă foneme din inventarul nostru fonetic. În general vorbind, motivele invocate de lingviști pentru a explica raritatea unor astfel de foneme includ contextul geografic, mediul înconjurător sau ereditatea, dar unele studii recente aduc în discuție un factor neașteptat: anatomia aparatului fonator. Astfel, s-a observat că, la unii vorbitori africani, arcada alveolo-dentară este redusă ca înălțime sau chiar absentă. Unii cercetători au construit modele biomecanice în care această formațiune anatomică are diverse mărimi și au studiat impactul asupra clicurilor. Rezultatele au arătat că o arcadă bine conturată, înaltă, nu ajută la producerea clicurilor: din moment ce ele sînt sunete produse prin aspirația aerului, arcada e ca un obstacol care împiedică pătrunderea aerului, deci efortul de articulare e mare în aceast caz.

Această descoperire e privită ca argument anatomic la nivel macro. Pentru că, la nivel individual, persoanele cu arcade alveolo-dentare înalte sînt capabile să articuleze clicuri dacă învață o astfel de limbă, doar că modelele sugerează că învățarea poate fi dificilă sau că rezultatele obținute pot fi imperfecte. Însă acest lucru s-ar amplifica în timp, deci ar putea acționa ca o barieră naturală împotriva răspîndirii unor astfel de consoane. Cu alte cuvinte, configurația unei anume părți a tractului vocal ar avea un cuvînt de spus în privința fonemelor unei limbi, o idee care bîntuie fonetica lumii din cînd în cînd, dar e greu de demonstrat. Dacă luăm în considerare ce se cunoaște azi despre însușirea limbii materne, ajungem la o chestiune circulară: acești vorbitori africani au clicuri în limbă pentru că o arcadă alveolo-dentară nedezvoltată le favorizează sau, dimpotrivă, au ajuns să aibă arcada astfel din cauza pronunțării dese a acestor sunete (așa cum unii englezi, din cauza consoanelor interdentale, de frecvență mare, au dinții în afară)?

Atenția cercetătorilor este îndreptată asupra punctelor de articulare, dar nici modul nu este prea obișnuit și trece în general neobservat sau, cel puțin, nu se face mare caz de el: faptul că aceste sunete sînt produse inspirînd aer. Cînd, cu decenii în urmă, lingviștii au început să compare sistemul de comunicare umană cu sistemele animale pentru a descoperi trăsăturile de design care ne diferențiază, care sînt unice omului, s-a observat că, spre deosebire de primatele mari, care vocalizează pe aerul inspirat, omul vorbește în timpul expirației. Dar există o observație anterioară, într-o notiță de subsol din Language: An Introduction to the Study of Speech / Despre limbă: o introducere în studiul vorbirii, cartea (din 1921) a lui Edward Sapir, celebru antropolog și lingvist american (tradusă în România, la o editură din Iași, abia în 2016), care ne informează că „Anumite limbi, cum ar fi hotentota și boșimana din Africa de Sud, au /.../o serie de sunete inspiratorii, pronunțate prin tragerea aerului în piept la diferite puncte de contact oral. Acestea sînt așa-numitele «stopuri»”. Este vorba, de fapt, evident, despre clicuri (clicks, în original), și nu despre stopuri, cum greșit este tradus (stopurile sau ocluzivele – /p/, /b/, /t/, /d/, /k/, /g/ – fiind masiv reprezentate în inventarele fonetice ale lumii și produse exact invers, prin blocarea aerului expirat, nu a celui inspirat, în diverse puncte de articulare din cavitatea bucală). Dar nici Sapir nu insistă asupra acestui aspect.

Deci, foarte probabil, raritatea acestor consoane are legătură mai degrabă cu felul excepțional de producere, pe aerul inspirat și nu expirat, un fapt la fel de greu de explicat, însă, ca și chestiunea mărimii arcadei alveolo-dentare, pentru că ambele implică biologia. Un lucru este cert: cele mai multe dintre informațiile care astăzi constituie știința foneticii și fonologiei vin din studierea limbilor indo-europene și au fost considerate universal valabile. Însă diversele observații și studii recente asupra limbilor exotice, îndepărtate, rare, vorbite de comunități izolate și restrînse numeric, par să contrazică unele concluzii foarte dragi establishment-ului academic de profil. Este și cazul limbii pirahã, care va constitui subiectul extraordinar de interesant al unei serii de articole viitoare.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: wikimedia commons

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.