Despre sunete

11 decembrie 2020
Despre sunete jpeg

Orice om se naște cu capacitatea de a învăța să vorbească, iar însușirea limbii materne este progresivă și începe cu cele mai mici unități de percepție pentru ureche: sunetele. În primele trei-patru luni de viață, un nou-născut emite, la întîmplare, fel de fel de chiote, țiuituri, oftaturi, rîsete, mormăieli – adică sunete biologice, determinate fiziologic de configurația tractului vocal: vîrful vălului palatin atinge sau se suprapune cu vîrful epiglotei (se presupune chiar că aceste sunete ar fi aceleași sau asemănătoare la toți copiii foarte mici de pe glob). După această perioadă, în care bebelușul își „antrenează” capacitatea de imitare a sunetelor din mediul înconjurător, apar și primele sunete individuale recognoscibile: /o/, /u/, /a/, /m/, /b/. Unele studii arată că sunetele frecvente în mod universal (ca, de exemplu, vocala /a/) apar primele; cu cît un sunet e mai rar în limbile planetei (de exemplu, englezescul /æ/), cu atît apare mai tîrziu în cultura respectivă.

Dacă, la naștere, fizic vorbind, un om poate scoate circa o sută de sunete diferite, după primele luni de viață inventarul se reduce treptat astfel încît să cuprindă doar acele sunete care se regăsesc în limba sa maternă, cea la care a fost expus. Nu toate popoarele au aceleași sunete în limba maternă. Inventarul sonor însuși diferă ca mărime de la un popor la altul, unii au mai multe sunete, alții au, prin comparație, foarte puține (se spune că limba rotokas, din Papua Noua Guinee, ar utiliza numai unsprezece foneme). Ca atare, avem dificultăți să percepem și să articulăm unele sunete. De exemplu, sunetele /ð/ și /Ɵ/, pronunțate cu limba între dinți, din limba engleză (în cuvinte ca the sau thin), sînt greu de pronunțat pentru mulți vorbitori ai planetei. Unele culturi nu disting între /p/ și /b/, sau între /f/ și /v/. Sau au mai multe tipuri de /h/. Sau nu pot pronunța /l/, înlocuindu-l cu /r/, și invers ș.a.m.d.

Inventarul fonetic universal cuprinde sunete cu frecvențe diferite. Unele sînt foarte răspîndite, altele de-a dreptul rare, iar fonetica comparată scoate la iveală cazuri dintre cele mai interesante, mai ales în vremurile noastre cînd au început să fie studiate limbi care pînă acum au fost trecute cu vederea. De exemplu, unele dintre cele mai rare consoane – dacă nu chiar cel mai rar tip de consoană – sînt clicurile, prezente în sistemele lingvistice ale unor popoare din Africa. Unele triburi au un singur clic, altele două, trei, patru sau cinci: dacă modul de articulare este același pentru toate – în cavitatea bucală printr-un mecanism de sucțiune sau aspirație –, ceea ce le diferențiază este punctul de articulație: fie limba lovește cerul gurii, fie sînt folosite numai buzele, ori dinții, ori partea laterală a gurii, iar aceste consoane sună ca o mică pocnitură. Statistica distribuției arată că clicurile sînt consoane inițiale în 70% din cuvintele în care apar.

Toți putem plescăi din limbă și chiar o facem, în interjecții: de exemplu, ne exprimăm dezaprobarea clătinînd din cap și pronunțînd repetat ț, ț, ț, care e un tip de clic alveolo-dentar pentru că limba atinge partea din spate a dinților și arcada lor. Sau putem imita tropăitul unui cal cu niște clicuri laterale. Însă aceste sunete nu reprezintă foneme din inventarul nostru fonetic. În general vorbind, motivele invocate de lingviști pentru a explica raritatea unor astfel de foneme includ contextul geografic, mediul înconjurător sau ereditatea, dar unele studii recente aduc în discuție un factor neașteptat: anatomia aparatului fonator. Astfel, s-a observat că, la unii vorbitori africani, arcada alveolo-dentară este redusă ca înălțime sau chiar absentă. Unii cercetători au construit modele biomecanice în care această formațiune anatomică are diverse mărimi și au studiat impactul asupra clicurilor. Rezultatele au arătat că o arcadă bine conturată, înaltă, nu ajută la producerea clicurilor: din moment ce ele sînt sunete produse prin aspirația aerului, arcada e ca un obstacol care împiedică pătrunderea aerului, deci efortul de articulare e mare în aceast caz.

Această descoperire e privită ca argument anatomic la nivel macro. Pentru că, la nivel individual, persoanele cu arcade alveolo-dentare înalte sînt capabile să articuleze clicuri dacă învață o astfel de limbă, doar că modelele sugerează că învățarea poate fi dificilă sau că rezultatele obținute pot fi imperfecte. Însă acest lucru s-ar amplifica în timp, deci ar putea acționa ca o barieră naturală împotriva răspîndirii unor astfel de consoane. Cu alte cuvinte, configurația unei anume părți a tractului vocal ar avea un cuvînt de spus în privința fonemelor unei limbi, o idee care bîntuie fonetica lumii din cînd în cînd, dar e greu de demonstrat. Dacă luăm în considerare ce se cunoaște azi despre însușirea limbii materne, ajungem la o chestiune circulară: acești vorbitori africani au clicuri în limbă pentru că o arcadă alveolo-dentară nedezvoltată le favorizează sau, dimpotrivă, au ajuns să aibă arcada astfel din cauza pronunțării dese a acestor sunete (așa cum unii englezi, din cauza consoanelor interdentale, de frecvență mare, au dinții în afară)?

Atenția cercetătorilor este îndreptată asupra punctelor de articulare, dar nici modul nu este prea obișnuit și trece în general neobservat sau, cel puțin, nu se face mare caz de el: faptul că aceste sunete sînt produse inspirînd aer. Cînd, cu decenii în urmă, lingviștii au început să compare sistemul de comunicare umană cu sistemele animale pentru a descoperi trăsăturile de design care ne diferențiază, care sînt unice omului, s-a observat că, spre deosebire de primatele mari, care vocalizează pe aerul inspirat, omul vorbește în timpul expirației. Dar există o observație anterioară, într-o notiță de subsol din Language: An Introduction to the Study of Speech / Despre limbă: o introducere în studiul vorbirii, cartea (din 1921) a lui Edward Sapir, celebru antropolog și lingvist american (tradusă în România, la o editură din Iași, abia în 2016), care ne informează că „Anumite limbi, cum ar fi hotentota și boșimana din Africa de Sud, au /.../o serie de sunete inspiratorii, pronunțate prin tragerea aerului în piept la diferite puncte de contact oral. Acestea sînt așa-numitele «stopuri»”. Este vorba, de fapt, evident, despre clicuri (clicks, în original), și nu despre stopuri, cum greșit este tradus (stopurile sau ocluzivele – /p/, /b/, /t/, /d/, /k/, /g/ – fiind masiv reprezentate în inventarele fonetice ale lumii și produse exact invers, prin blocarea aerului expirat, nu a celui inspirat, în diverse puncte de articulare din cavitatea bucală). Dar nici Sapir nu insistă asupra acestui aspect.

Deci, foarte probabil, raritatea acestor consoane are legătură mai degrabă cu felul excepțional de producere, pe aerul inspirat și nu expirat, un fapt la fel de greu de explicat, însă, ca și chestiunea mărimii arcadei alveolo-dentare, pentru că ambele implică biologia. Un lucru este cert: cele mai multe dintre informațiile care astăzi constituie știința foneticii și fonologiei vin din studierea limbilor indo-europene și au fost considerate universal valabile. Însă diversele observații și studii recente asupra limbilor exotice, îndepărtate, rare, vorbite de comunități izolate și restrînse numeric, par să contrazică unele concluzii foarte dragi establishment-ului academic de profil. Este și cazul limbii pirahã, care va constitui subiectul extraordinar de interesant al unei serii de articole viitoare.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: wikimedia commons

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.