Despre muzică și memorie

Codruț CONSTANTINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 987 din 9 martie – 15 martie 2023
© wikimedia commons
© wikimedia commons

Acum două săptămîni, Corina mi-a adus o cutie de carton, cam măricică, în care se afla un obiect lunguieț, cam ca un pepene sfrijit de Dăbuleni. Marginile îi erau frumos decupate chirurgical. Părea a fi o boxă performantă, așa cum doream să-mi cumpăr de mult timp, dar mereu cînd vine vorba de a mai (re)găsi cîteva resturi financiare pentru a-ți face o mică plăcere, constați că sînt alte zeci de necesități mult mai stringente, care nu suferă deloc amînare, iar inflația a mușcat hapsînă și cu lăcomie din puterea ta de cumpărare, așa cum se întîmplă oamenilor obișnuiți și banali. Plăcerile adultului pot fi amînate la infinit. Nu mai ai timp să te gîndești că aceste amînări ar putea fi chiar veșnice, căci nu ai nici cea mai mică idee cînd vei trece Styxul în barca lui Charon. Lăsăm la o parte că trebuie să pui ceva deoparte și pentru a avea la tine un obol-doi. Galopul tehnic face ca de pe un telefon smart să poți comanda boxei să difuzeze o anumită melodie. Doar publicitatea canalului este supărătoare, mai ales cînd ești singur prin cameră și crezi că-ți poți face de cap, dînd sonorul mult prea tare, de sperii pisicile.

Acest obiect drăgălaș și performant (prevăzut cu o curea, semn că poate deveni portabil, poți da muzică la tot cartierul sau palierul!), mi-a produs/îmi produce multă bucurie. Pot să înlocuiesc fondul sonor al știrilor triste (mai sus avem război, mai jos cutremure) de la televizor cu muzica ce-mi place. Folosirea lui intermitentă mi-a adus aminte de toate etapele tehnologiei audio prin care am trecut în mai bine de trei decenii și jumătate, de cînd muzica a pătruns în universul meu. Mă gîndesc că, miop fiind încă din clasa a V-a, poate de aceea auzul, simțul care se ocupă cu alegerea și transmiterea sunetelor, s-a dezvoltat mai mult decît este cazul, pentru a suplini carențele vederii. Ce expresii minunate are limba română: Auzi numai ce vrei sau Baba/surdul nu aude, dar le potrivește etc. Cam asta este, de altfel, și intenția mea în acest articol. Să le potrivesc.

Prima amintire în care apare un fragment muzical nu este una prea sofisticată. Pe la 4 sau 5 ani, tata, ascultînd la televizorul alb-negru muzică populară ardelenească, încerca să mă facă să sar în aer și să-mi lovesc o cizmă imaginară. În casa bunicilor nu exista gramofon sau patefon (nu erau ei foarte sofisticați), iar radioul emitea platitudinile propagandei comuniste și niște cîntece patriotice infecte, care mi-au distrus iremediabil acest simț, pe care unii îl exhibă acum cu patos. În accepțiunea mea, muzica bună – singura, adevărata – era cea occidentală. Mergînd la munte, la Padina, în drum spre Bușteni ascultam muzică de la un casetofon portabil, pe baterii, deținut de un prieten de familie, în care se inserau casete. Muzica era specifică epocii (ABBA, Modern Talking, Arabesque etc.). Tot înainte de 1989, centrul orășelului nostru, industrializat intens, cu nu știu cîte fabrici de nivel republican, era dominat sîmbătă seara de muzica de la Terasa Muntenia, unde se organizau cele mai trendy/fistichii nunți, la care erau angajate trupe locale, care cîntau cover-uri nevinovate din muzica disco a momentului, probabil și muzică populară (cu toate că nu-mi aduc aminte de ea, nici o nuntă românească nu poate avea loc fără această componentă identitară esențială). Atunci cînd acest obicei s-a reluat acum doi ani de zile, la exact aceeași terasă, am avut o tresărire melancolică și mi-am adus aminte cum străzile, acum pustii, erau pline de puști și puștoaice puși pe șotii, mereu unii împotriva celorlalți. Sensul este mereu același Qui s’aime se taquine.Depopularea a dus oricum la dispariția unui sfert din populația orașului, de ce să ne mai mirăm? Pe de altă parte, lipsa muzicii sau gustarea ei cu pipeta a priit decrețeilor, căci am știut să o gustăm și apreciem altfel după 1989. Noile generații născute după acest an de referință nu au cum să înțeleagă. Cum să nu ai YouTube și TikTok? Nu știu dacă gigantul chinezesc oferă și muzică, pentru că îl detest nu numai pentru conținutul său infantil (dar cum îl detești dacă nu știi ce este pe el?), dar și pentru că încrederea mea în orice obiect/idee/tehnologie produse într-o țară profund (dar oare și iremediabil?) comunistă este nulă. Decrețeii nu mai au iluzii legate de comunism. 

Abia după 1989 au apărut în viața mea adolescentină obiecte personale care încîntau urechea și timpanul. Și cam de atunci a început și dependența mea de muzică. Unchiul meu, strecurat încă dinainte de 1989 în mirifica Franță, trimitea pachete în țară vărului meu. Într-unul din ele și-a făcut loc un banal walkman negru, cu căști și baterii. Cînd se plictisea de el, mi-l mai dădea și mie. Explozia de sunete mă fascina. Priveam nucul bătrîn din curte stînd pe o bancă verde, soarele încă nu-și pierduse din putere chiar dacă era 15 noiembrie și plîngeam de ciudă pentru că nu aveam cum să văd decisivul meci împotriva Danemarcei. Aveam ore. Încerc să sap în memorie, dar sînt destul de sigur că nici nu aș fi avut cum, căci meciul nu a fost televizat, ci doar radiodifuzat. Ce au mai urlat comentatorii la golurile lui Balint (două) și Sabău! Dar muzica microbiștilor valahi a amuțit de două decenii.

Apoi a venit epoca radiocasetofoanelor. După doi ani de la Revoluție, tata și-a consumat un întreg C.A.R., format din mai multe pachete de bancnote murdare și rupte, pentru a cumpăra unul. Nu țin minte dacă l-am bătut la cap sau pur și simplu a dorit să-mi facă o bucurie. Casetofonul Yoko, de culoarea abanosului, a fost achiziționat cu destule dificultăți din Magazinul Victoria din București, nu înainte ca tata să fi fost umilit de vînzătorul mult mai tînăr și nepoliticos, care a fost cît pe ce să nu-i accepte bancnotele uzate. Ca și cum nu toată România de atunci era exact în aceeași condiție uzată, soioasă, mizerabilă precum erau acele bancnote fără valoare. După cîțiva ani, fiecare astfel de casetofon ieftin începea să agațe benzile casetelor, ceea ce reprezenta un blestem. Se putea interveni chirurgical, tăind secțiunea afectată și lipind capetele, dar această metodă nu dura prea mult. Recunosc neputincios că în liceu nu am iubit muzica atît de mult încît să mă încumet să intru în vreo formație sau să înființez una. Nu am crezut decît că pot fi un bun, profesionist, ascultător. Într-un articol din 2003 (exact anul cînd mă întorceam acasă), Sorin Stoica scria: „În liceu, am vrut să intru și într-o formație rock. Numai eșecuri am la activ în ce privește muzica. Problema se mai pune și-așa: toți avem un ritm al nostru pe care evoluăm, pe care ne mișcăm prin viață. O muzica interioară care ne determină să facem anumite lucruri sau ne cenzurează alte ieșiri. Sîntem ca șobolanii ăia pe care cetățeanul acela din poveste, strămoș al deratizatorilor de azi, îi alungă din oraș cîntîndu-le. Orice om are o muzică a lui pe care trebuie să și-o întrețină” („Despre fluierat și consecințele lui“, în ziarul Partener, nr. 187, 6 noiembrie 2003, Cîmpina). Cîtă sevă și prospețime avea omul ăsta în verb! 

Un capitol important al descoperirii muzicii l-au reprezentat petrecerile la care am fost invitat. La aceste evenimente extraordinar de importante fiecare venea cu sacoşa lui cu casete. Eram chiar rugaţi de gazdă să le aducem şi, eventual, să fie gata potrivite la melodia pe care fiecare dorea să o asculte. În astfel de cazuri existau doar două tipuri de melodii acceptabile: fie cele disco, de zbînţuială liberă, fie blues-urile romantice, care ne permiteau o scurtă apropiere castă, dar şi puţin erotică, pentru că nu era lucru de nimic, pe vremea mea, să-ţi încolăceşti braţele în jurul taliei unei fete invitate la dans. Aveam o colecţie bogată de blues-uri pe care o foloseam constant în timpul petrecerilor, atunci cînd era posibil să mă apropii de casetofonul pe care gazda îl împrumutase cine ştie de unde. Doar cei cu părinți bogați aveau combine. Poate astfel se explică și complexul meu. Fiecare melodie avea propriul ei mesaj, de aceea ele erau difuzate în anumite momente bine definite. Regula era ca un blues să fie strecurat între două-trei melodii disco. Prin muzică ne întîlneam şi comunicam. Continui să păstrez colecția de casete contrafăcute poloneze Vivo în trei cutii de carton, în pod. Fiica-mea m-a rugat să-i dau cîteva carcase de plastic pentru a le decora. Deja casetele sînt vintage.

Apoi a apărut CD-player-ul. Am unul japonez, care anul acesta împlinește două decenii de funcționare intermitentă și care redă rezonabil sunetul casetelor și impecabil pe cel al CD-urilor. Dacă au revenit la mare modă pick-up-urile, de ce nu ar face-o peste un deceniu și casetofoanele și casetele? În arhiva din pod păstrez cu sfințenie apogeul procesului de achiziționare a tehnologiei audio – o combină Sony pe care am cumpărat-o de la Geneva, plătind pentru ea doar trei sute de franci. Pentru a o cumpăra am mers cu Sergiu, amicul meu basarabean, care avea ceva experiență în mica și nevinovata contrabandă, pînă în zona comercială a Genevei, la mai bine de zece kilometri de căminul nostru din Plainpalais. Efortul a meritat pe deplin căci calitatea sunetului era imperială, impecabilă. Avea trei suporturi pentru trei CD-uri. Inevitabil, în decursul marii repatrieri, am înghesuit-o în pîntecul autobuzului firmei Double T, instalînd-o acasă, în bibliotecă. Ce dacă ocupa locul multor cărți? A funcționat ireproșabil pînă recent. Doar faptul că nu am mai folosit-o mult în ultimii șase-șapte ani a făcut-o să cedeze. S-a plictisit să vegeteze.  De asemenea, sînt aproape sigur că se poate repara (dar unde?). Colecția de CD-uri cumpărate în mare măsură de la un magazin de CD-uri second-hand chiar de lîngă restaurantul McDonald’s din Plainpalais, unde munceam intens, este intactă. Fiica-mea, după ce a studiat-o în lipsa mea, mi-a lăudat-o (ceea ce este complet nefiresc pentru ea). 

Mă întreb melancolic unde va ajunge tehnologia aceasta a redării muzicii peste două sau trei decenii. Oare va fi posibil să ni se instaleze un soft sau o aplicație direct în creier, prin care vom putea ascultă în timp real, în gînd, melodia dorită, pentru a proteja mediul și a nu-l polua fonic? Atunci cînd totul va fi aseptic precum în filmul utopic The Lobster (cu personajul principal interpretat de dublinezul Colin Farrell)? 

Codruț Constantinescu este istoric și consilier pentru afaceri europene la Prefectura Prahova. Cea mai recentă carte publicată este Liber în Europa (Editura Vremea, 2021).

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

Scufundari cu rechini
Rechini testați pozitiv la cocaină, în largul coastelor orașului Rio de Janeiro. Cum au ajuns drogurile acolo
Rechini din apele de coastă ale oraşului brazilian Rio de Janeiro au fost testaţi pozitivi la cocaină. Acești prădători au consumat drogurile în urma eliberării continue a substanţei din staţii neconforme de tratare a apelor uzate şi din operaţiuni de rafinare clandestine, transmite Reuters.
captura record dan s monitorul de sibiu jpeg
A prins monstrul! Captură impresionantă a unui pescar din Sibiu: un somn de 2 metri. Cum a reușit să îl scoată din lac
Un bărbat din Sibiu pasionat de pescuit a prins, săptămâna aceasta, un somn de peste 60 de kilograme și aproape doi metri lungime. Bărbatul a mai avut trofee, dar niciunul de această talie.
69747508 1004 webp
Kamala Harris: mic ghid de poziționări și șanse politice
Poate vicepreședinta Kamala Harris, dacă devine candidată oficială după retragerea din cursă a președintelui Biden, să-l învingă pe Trump în competiția pentru Casa Albă? Ce poziții are în marile teme politice?
Banner Bella Santiago
Bella Santiago, jefuită de banii de la „Te cunosc de undeva”
Situație fără precedent pentru celebra artistă Bella Santiago. Cântăreața era să leșine în plină stradă după ce a sesizat că nu mai avea absolut niciun ban pe cardul personal.
 "Când n-o să mai am emoții, o să mă las de televiziune", ne-a spus Dan Negru
Dan Negru a făcut boacăne la școală iar acum rupe audiențele la Kanal D! „Am fost olimpic la română... am spart vreo două geamuri de la clasă...”
Dan Negru (53 de ani) se pregătește pentru un nou sezon al emisiunii „Tu urmezi”, la Kanal D, care va începe pe 27iulie, de la 21.00.
Motor BMW 132 (secționat), folosit la avionul IAR-38 (© Wikimedia Commons)
Motorizarea României Mari în timpul Marii Crize Economice
Fenomenul de recesiune ar fi pornit din SUA în toamna anului 1929 și s-a extins la nivel planetar, dezastrul fiind pe larg descris de către specialiști în cercetarea economiei și de către istorici.
mere_shutterstock 503835511 jpg
Cum slăbeşti cu metoda 2-2-2. Ce trebuie să faci
Metoda 2-2-2 este o abordare simplă pentru pierderea în greutate, care implică consumul de alimente și exercițiile fizice în precehe, respectiv 2.
biscuiti viermi spital  jpg
Povestea biscuiților cu viermi, de la producător până în farfuria pacientului internat la Fundeni
Biscuiți cu viermi. Este desertul pe care l-a primit un pacient cu leucemie internat la Institutul Clinic Fundeni din Capitală. Imaginile, care au fost filmate și postate pe internet, s-au viralizat instant și au stârnit valuri de furie și indignare.
ţinţar insecta west nile foto pixabay
A fost confirmat primul caz de infectare cu West Nile în România. Un bucureștean de peste 60 de ani
Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) a anunțat joi, 25 iulie, primul caz de infectare cu West Nile, la un pacient aflat în grupa de vârstă 60-69 de ani.
image
Când, unde? - Brad Pitt sfârșește într-un mod dramatic
„Babylon” este un film din 2022 regizat de Damien Chazelle, cunoscut pentru lucrări anterioare ca "La La Land" și "Whiplash". Acest film ambițios și extravagant explorează perioada tumultuoasă a tranziției de la filmele mute la cele vorbite în Hollywood-ul anilor 1920. Jack Conrad, interpretat de Brad Pitt, este un actor de mare succes în era filmelor mute din Hollywood. Pe parcursul filmului, el trece printr-o serie de evenimente care ilustrează atât culmile succesului, cât și inevitabilul declin cauzat de tranziția industriei către filmele sonore. Până la urmă, moare prin sinucidere.
image
George Restivan o desființează pe Adriana Bahmuțeanu: „Am făcut ceea ce orice tată ar face pentru a-și salva fiul / Adriana a vrut să scape de Mara Bănică”
Adriana Bahmuțeanu a anunțat că s-a despărțit de soțul ei, George Restivan, care deja se află în Statele Unite. Prezentatoarea TV nu a enunțat adevăratul motiv al separării, ci a dat vina pe distanță. George, pe de altă parte, susține că exista multă tensiune în familia lor și că a fugit din țară ca să-și salveze fiul, pe Blake.
image
Lux la superlativ: Plaje unde tarifele pentru șezlonguri depășesc Mamaia. Prețurile sunt astronomice
În căutarea unei vacanțe de lux pe plajele lumii? Atunci, pregătește-te să scoți din buzunar sume considerabile pentru a te bucura de soare și mare.