Despre libertate, conspirație și vaccinare
Chiar dacă unor țări ca Israel, Marea Britanie și SUA le-a reușit foarte bine administrarea rapidă a vaccinului COVID-19, reticența față de vaccin rămîne un obstacol serios. În SUA, ea a zădărnicit obiectivul președintelui Joe Biden de a administra pînă pe data de 4 iulie cel puțin o doză de vaccin unui procent de 70% din populația SUA.
Potrivit unui sondaj CNN din aprilie, 26% din repondenți au declarat că nu au de gînd să se vaccineze vreodată. Ceea ce este o mare problemă, ținînd cont că singura cale viabilă de a pune capăt pandemiei e vaccinarea cvasi-integrală a populației. Să presupunem, de exemplu, că tulpini COVID-19 la fel de contagioase ca rujeola vor deveni predominante: pentru a obține imunitatea de turmă va fi necesar ca 94% din populație să fie imunizată.
În aceste circumstanțe, factorii de decizie politică ar putea fi tentați să recurgă la combaterea fermă a reticenței față de vaccin – alimentată, în cea mai mare parte, de teorii ale conspirației. Pentru conspiraționiști, pericolul real nu e COVID-19, ci Bill Gates, care se folosește de vaccin pentru a implanta microcipuri în creierele noastre.
Dar nu sînt oare teoriile conspirației doar o altă formă a libertății de expresie? În Despre libertate, pledoaria sa clasică pentru acest drept fundamental, John Stuart Mill oferă două argumente: șansele ca aceia care au convingeri greșite să renunțe la ele cresc prin schimbul liber de idei; în plus, contestarea viguroasă a unei convingeri adevărate o împiedică să devină o prejudecată sau o dogmă neverificată.
De fapt, adepții teoriilor conspirației renunță rarisim la convingerile lor în urma unui schimb liber de idei. Teoriile conspirației au o funcție de „autoconservare”, în virtutea căreia informațiile noi care vin să le conteste convingerile ajung să fie percepute ca o dovadă în plus în favoarea lor. Dacă veți încerca să convingeți un conspiraționist adept al „Mișcării adevărului din 11 septembrie” că atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 nu au fost, de fapt, o mașinație internă, el se va plînge, cel mai probabil, că ați fost spălat pe creier, la rîndul dumneavoastră, și vă va îndemna să citiți un raport sau să urmăriți un documentar care arată că versiunea oficială a istoriei e o minciună.
E important să reținem faptul că un adept al teoriilor conspirației va crede sincer că un mic grup ocult de persoane – o cabală – controlează lumea. Pe fondul acestei premise, orice informație nouă va fi interpretată, consecvent, ca o validare a acestei convingeri.
Ar trebui oare să-i reprimăm pe conspiraționiști pentru a menține schimbul rațional de idei? Mill, care s-a opus oricărei forme de cenzură, argumenta că o astfel de intervenție publică este justificată doar pe baza unui „principiu al vătămării”. Sau potrivit celebrei sale formulări din Despre libertate: „Unicul țel în care puterea se poate exercita, în mod legitim, asupra oricărui membru al societății civilizate, împotriva voinței sale, este acela de a împiedica vătămarea altora”.
Scoase din context, multe teorii ale conspirației nu contravin principiului lui Mill. Simpla convingere că extratereștrii au aterizat la Roswell, New Mexico, sau că aselenizarea nu a avut loc nu face rău nimănui; și totuși, teorii ale conspirației altminteri inofensive pot, fără îndoială, să provoace acțiuni dăunătoare. Convingerea, bunăoară, că tehnologiile 5G contribuie la propagarea COVID-19 a determinat oameni din Marea Britanie să incendieze antene de telefonie mobilă.
În plus, teoriile conspiraționiste fac uneori rău și în mod direct, mai ales atunci cînd se asociază cu antisemitismul. Convingerea conspiraționistului David Icke potrivit căreia șopîrlele conduc lumea nu are, pesemne, nici o importanță; dar atunci cînd Icke răbufnește împotriva „sioniștilor Rotschild” situația se agravează. Privind în urmă, evreii au devenit cabala par excellence a conspiraționiștilor cel tîrziu odată cu publicarea infamei scrieri Protocoalele înțelepților Sionului, o născocire a poliției secrete țariste, ceea ce ne ajută să înțelegem de ce personaje precum George Soros sînt și în ziua de azi subiecte ale teoriilor conspirației – și ținte ale amenințărilor și calomniei.
În mod asemănător, mulți dintre cei care au atacat furibund Capitoliul SUA pe 6 ianuarie 2021 sînt adepți ai teoriei conspiraționiste QAnon, care susține că Barack Obama, Hillary Clinton și Soros sînt membri ai unei rețele de sataniști pedofili. Pentru o astfel de situație, SUA dispun de o serie de măsuri legale menite să limiteze efectele negative ale teoriilor conspirației, precum ordonanțe privitoare la tulburarea ordinii și liniștii publice și legi împotriva comportamentului turbulent sau a discursului de instigare la ură.
Dar, repet, astfel de reglementări vizează acțiunile individuale, nu convingerile înseși. Problema reticenței față de vaccin nu e convingerea că Gates urmărește să ne implanteze microcipuri în creier, ci faptul că lumea nu se vaccinează. Poate oare statul să facă ceva în această privință? Și, dacă da, ce anume?
Situația din Anglia arată că reticența față de vaccin scade odată cu creșterea numărului celor vaccinați. Inițial, în vara lui 2020, procentul de antivacciniști din Anglia și din SUA era similar, dar reticența față de vaccin a scăzut vertiginos în Anglia, care a depășit, în prezent, SUA, în materie de vaccinare. Ceea ce sugerează că, pe măsură ce tot mai mulți oameni se vaccinează și își dau seama că totul e în regulă, șansele ca ceilalți să le urmeze exemplul cresc.
Cea mai bună cale de a crea acest „cerc virtuos” nu este cenzurarea teoriilor conspirației, ci vaccinarea cît mai multor oameni și răspîndirea mesajului că vaccinul e, într-adevăr, sigur și eficient. Încercarea de a preveni răspîndirea convingerilor greșite le dă doar apă la moară celor care susțin că statul vrea să-i anihileze.
Pentru cei mai refractari oponenți, ordonanțele de vaccinare ar putea fi unica soluție, mai ales în țări care sînt încă departe de a fi atins imunitatea de turmă. În contextul unei variante Delta extrem de contagioase care va devasta comunitățile cu un nivel redus de vaccinare, s-ar crea circumstanța aplicării „principiului vătămării” al lui Mill: prevenirea vătămării altora.
După cum a observat Mill, convingerile pot fi integral false, parțial adevărate sau integral adevărate. În cazul teoriilor conspirației, nu trebuie să uităm că multe dintre ele au adesea un sîmbure de adevăr sau să acceptăm măcar faptul că ele reprezintă un impuls legitim de a contesta consensul elitelor. Nu, Gates nu vrea să ne controleze mințile cu ajutorul microcipurilor, dar îngrijorarea față de faptul că giganții tehnologici de astăzi ne influențează în prea mare măsură felul în care gîndim e cu totul acceptabilă.
Tocmai la explorarea acestor nuanțe se referea Mill, atunci cînd pleda pentru contestarea publică viguroasă a convingerilor adevărate. Chiar dacă s-ar putea să învingem pînă la urmă pandemia, lupta pentru gîndirea critică va continua.
Hugo Drochon, lector universitar de Teorie politică la Universitatea Nottingham, este autorul volumului Nietzsche’s Great Politics (2016).
Copyright: Project Syndicate, 2021
traducere de Matei PLEŞU
Foto: John Stuart Mill (wikimedia commons)
