Despre eufemisme

Despre eufemisme jpeg

În cartea sa încă netradusă la noi, Mijn brein denkt niet, ik wel / Nu creierul meu gîndește, ci eu, medicul olandez Arie Bos amintește de o practică ce pare să se extindă în lume: criogenarea cadavrelor, cu ajutorul unor tehnologii foarte costisitoare, în vederea readucerii la viață, în viitor. Interesant e că acelora cu venituri mai modeste li se oferă opțiunea congelării doar a capului, în speranța unui viitor transplant de corp ori a unei conectări la computer. În Statele Unite, Alcor Life Extension Foundation și Cryonics Institute au criogenat deja peste două sute de oameni, pe care nu îi numesc decedați, ci pacienți. Termenul pacient sugerează puternic că moartea nu e definitivă, că e doar o boală al cărei leac nu a fost găsit încă, iar succesul unor astfel de companii se bazează și pe receptivitatea unora la astfel de sugestii.

Despre puterea limbii de a orienta felul în care vorbitorii văd lumea (așa-numita „ipoteză Sapir-Whorf”) am mai scris cu alte ocazii precedente, constatînd că există un sîmbure de adevăr la mijloc, altfel retorica și propaganda nu ar putea funcționa. În vocabularul unui limbi, înlocuirea unor cuvinte cu altele (cum e cazul de la care am pornit) nu se petrece întotdeauna în mod natural, prin evoluția firească a limbii, ci prin intervenția voluntară a omului. În ziua de azi, motivele sînt, mai mult ca oricînd, politice și ideologice. Dar eu aș vrea să mă refer la o epocă un pic mai îndepărtată din cultura anglofonă, cînd lumea era mai puțin polarizată și înverșunată, iar cuvintele-tabu și eufemismele propuse în locul acestora ne fac să zîmbim ca în fața unor naivități.

La 1800, găsim moartea, ca și azi, printre realitățile care trebuie mascate, edulcorate, pentru a fi acceptate mai ușor. În cartea lui H.L. Mencken, The American Language, autorul ne informează că un mortician nu pregătește niciodată a corpse („un cadavru”), ci un pacient (criogeniștii sînt bine ancorați în tradiție!) care, cînd e gata, nu e înfășurat în giulgiu (shrowd), ci într-un négligé, apoi e dus în reposing-room („camera de odihnă”) dintr-o funeral home (unde home, spre deosebire de house, evocă tihna căminului) pentru a fi, în cele din urmă, transportat într-un memorial park.

Mencken notează critic că „americanul, probabil mai mult decît oricare alt om, e înclinat să-și ceară scuze pentru meseria pe care o are [...] Din nefericire, nu are întotdeauna posibilitatea să evadeze, sau chiar să spere rezonabil să evadeze, așa că se alină convingîndu-se că aparține unui sector superior al breslei sale și foarte adesea inventează un nume sonor ca să se distanțeze de turmă”. Astfel, unii morticians (termen alcătuit în linie cu physician, „medic”) își spun embalming-surgeons („chirurgi îmbălsămători”); deratizatorul (rat-catcher) e „inginer exterminator”, lucrătorul care scurtează crengile copacilor e „chirurg de copaci”, grădinarul e „artist al peisajului”, iar cel care îți tratează bătăturile e fie chiropodist, fie podiatrist (încă se fac glume pe seama acestuia din urmă în sitcom-urile americane din prezent).

Remarcînd dezvoltarea amplă a unei mișcări de tip puritan împotriva unor cuvinte ofensatoare încă de la începutul secolului al XIX-lea, atît în Anglia, cît și în Statele Unite, Mencken acuză poporul american ca fiind unic pe planetă în ceea ce privește aerele de mironosiță pe care și le dă: în 1830, un tînăr gentleman german ofensează îngrozitor o familie de vază pronunțînd cuvîntul „corset” în fața doamnelor. La 1837, un anume căpitan Frederick Marryat sosește în SUA, la Cascada Niagara, și jignește teribil o doamnă care alunecase și acum șchiopătează, întrebînd-o dacă s-a lovit tare la picior (leg). Șocată, aceasta îl educă: „Se spune membru” (limb). Lingvistul notează că nici puii de găină sau rațele servite la mese nu mai au legs. Tot la acea vreme, în unele zone din Vest, tradiționalul bull („bou”), ajutorul de nădejde al oricărei gospodării americane, e redenumit male-cow, cow-creature sau chiar ridicat la rangul de gentleman-cow.

Termenilor care desemnează părți ale corpului și articole de lenjerie li se declară război total, marcîndu-se astfel „trecerea de la vulgaritate la rafinament în orașe și orășele”: înainte de 1790, pantalonii sînt încă trousers, dar „unele doamne de rang înalt și extremă delicatețe” încep să-i numească inexpressibles („inexprimabili”), apoi imaginația lingvistică se dezlănțuie: 1806 – unmentionables („nemenționabili”), 1820 – indispensibles („indispensabili”),  1823 – ineffables („inefabili”),  1826 – unutterables („neenunțabili”),  1827 – innominables („nenominabili”), 1829 – inexplicables („inexplicabili”).

Sub președintele Grant, în 1873, Congresul adoptă un pachet de legi menite să descurajeze obscenitatea, astfel că devine periculos să tipărești (în presa vremii) sau să scrii (chiar în scrisori personale) o serie de cuvinte, lucru care impulsionează semnificativ căutarea de eufemisme. Peste cîteva decenii, la începutul secolului XX, studiourile de la Hollywood au propriul Index Expurgatorius în care figurează cuvinte ca eunuch, sex, hell, son-of-a-bitch. În general, termenii referitori la anatomie, fiziologie și patologie sînt foarte sensibili. Stomacul este Little Mary și tummy, nu mai mergi la culcare (go to bed), ci te retragi, castrarea este schimbare, sifilisul e boala secretă iar gonoreea e boala socială, prostituata este o femeie dintr-o anumită clasă, iar femeia însărcinată este femeia aflată într-o anumită stare.

 „W.C.” are o istorie interesantă. E o abreviere pe care toate limbile continentale o folosesc pornind de la englezescul water-closet (closet  însemnînd „cămăruță”, „dulap”, „nișă”, legat de latinescul clausum, „spațiu închis”). Alternativele sînt numeroase: toilet, wash-room, retiring-room (în care te retragi, te izolezi), restroom (cu implicarea ideii de odihnă), public comfort station (loc public de ușurare/alinare/despovărare), ori the John și Cousin John, sau chiar powder-room unde te duci, evident, „să-ți pudrezi nasul”. Legat de acest din urmă eufemism, există o povestioară în care e implicat un businessman american care vrea să construiască un hotel și angajează pentru aceasta un arhitect german. Americanul vrea să îl facă să înțeleagă ce fel de încăperi are în vedere, astfel că planurile sînt traduse în germană, iar powder-room este tradus neinspirat, printr-un calc lingvistic, Pulver-Kammer, care îl îngrozește pe arhitect: „La ce Dumnezeu vă trebuie un depozit de muniție?”, căci acesta e sensul în germană.

Inovațiile în limbă, ca să „prindă”, trebuie să răspundă unei necesități sociale reale de comunicare. Astfel că, în general vorbind, încercarea de a schimba voluntar limba are tot atîtea șanse de succes cît are și reversul – încercarea de a te opune schimbării ei (subiect care își așteaptă cuminte rîndul în Dilema veche). Și în ziua de azi există în lume instituții și academii care tipăresc anual liste de cuvinte care trebuie folosite sau nu, numai că limba aparține poporului și evoluează după rațiuni proprii. Studierea acestor aspecte are însă valoare documentară, întrucît limba înregistrează, ca un aparat fin, viața unei epoci, cu spaimele și problemele oamenilor care au trăit în ea.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.