Despre dispariția universalismelor

Wolf LEPENIES
Publicat în Dilema Veche nr. 871 din 17 - 23 decembrie 2020
Despre dispariția universalismelor jpeg

Un arhipelag este o regiune formată dintr-un grup de insule și din apele care le înconjoară. În 2019, politologul Jérôme Fourquet a definit Franța ca pe un „arhipelag”. El vorbea de o „societate multiplă și divizată” – la antipodul Republicii pe care Constituția franceză o numea „una și indivizibilă”. „Arhipelag” a devenit un cuvînt-cheie al vocabularului politic, iar verbul „a arhipeliza” (archipéliser) e folosit de francezi pentru a descrie evoluții care acutizează o dată în plus diviziunile din interiorul țării. Planul lui Emmanuel Macron de a elabora „o lege a separatismelor” – orientată în primul rînd împotriva „separatismului islamist” definit ca „proiect politic-religios care urmărește subminarea valorilor Republicii” – arată cît de în serios ia președintele Franței aceste evoluții.

Dar islamismul nu e singurul responsabil pentru conflictele care slăbesc coeziunea internă a societății franceze. Factorul decisiv, remarcă influentul publicist Jacques Julliard, este declinul celor trei „viziuni ale universalismului”: credința catolică, convingerea republicană și speranța socială. Faptul că articolul lui Julliard a atras deja două sute de comentarii imediat după publicare dovedește măsura în care această teză atotcuprinzătoare a stîrnit interesul cititorilor francezi. Vinovați de declinul celor trei „universalisme” ar fi: dreapta politică, stînga politică, islamismul, individualismul, colectivismul, psihanaliza, deconstructivismul, neoliberalismul, societatea de consum și televiziunea. Concluzia, repetată în mai multe rînduri de autor: cînd le permiți să imigreze mai multor milioane de oameni cărora cele trei „universalisme” le sînt indiferente, nu trebuie să te miri cînd în cele din urmă acestea dispar.

Teza dispariției sau fragilizării, cel puțin, a celor trei „universalisme” este ușor de confirmat. Disputele politice din Franța au fost marcate pînă tîrziu, în secolul XX, de opoziția dintre catolicism și anticlericalism – în interiorul comunității, de concurența dintre preot și profesorul laic (și, adesea, comunist), de o confruntare Don Camillo vs Peppone à la française, dacă vreți. Fragmentarea crescîndă a societății franceze a început în anii 1970, odată cu declinul spectaculos al catolicismului și cu pierderea totodată a semnificației „bisericii roșii”, adică a Partidului Comunist. Catolicii practicanți reprezintă în ziua de azi doar între 6% și 12% din populația Franței, iar Partidul Comunist, care pînă în 1970 cîștiga întotdeauna între 20% și 25% din voturile alegătorilor, a devenit o facțiune nesemnificativă care a obținut la alegerile parlamentare din 2017 doar 2,72%. Odată cu dispariția aproape completă a perechii antagoniste catolicism-comunism s-a pierdut un punct de orientare important din peisajul politic francez.

Diversificarea și individualizarea slăbesc coeziunea internă a Republicii. Nu toți francezii au fost „Charlie” după atentatul din 2015: în diversele orașe ale Franței, numărul participanților la demonstrațiile de solidaritate față de Charlie Hebdo a variat între 2% și 71%. La școală, copiii nu mai învață, cu de la sine înțelegere, numele prefecturilor, fabulele lui La Fontaine și datele cele mai importante ale istoriei franceze. În bestseller-ul Histoire Mondiale de la France, mai mulți istorici cunoscuți recomandă suspendarea căutării unei identități specifice a Franței, deoarece civilizația franceză ar fi un „tezaur fratern al culturilor mixte”. Căutarea unei „identități” inconfundabile ar fi doar o obsesie franceză, care pune sub semnul întrebării diversitatea culturală și care a dus la o atitudine ostilă față de „urmările așa-zis nefaste ale imigrației”. În căutarea lor de „date alternative” ale istoriei franceze și în eludarea sfidătoare a unor evenimente majore – precum legea din 1905 care separa statul de Biserică –, istoricii îl contrazic pe Emmanuel Macron, care a explicat, pe 4 septembrie 2020, în discursul său comemorativ, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la proclamarea cele de-a Treia Republici: „Alegem Franța, nu doar o parte a istorie sale”. Între timp, pe stradă și în piețe, agresiunea față de oficialități și reprezentanții politici crește, iar mișcarea „vestelor galbene”, care ia din nou amploare, după o perioadă de acalmie, în timpul crizei coronavirusului, e orientată nu numai împotriva lui Macron, ci împotriva parlamentarismului și a „sistemului” în sens larg.

Cele trei „universalisme”, spune Julliard, nu au înfăptuit nicăieri în lume idealurile pe care le propovăduiesc – și, cu toate, se supun unui verdict moral: creștinismul a fost prea adesea complicele celor puternici, socialismul a pactizat cu tirani feroce, iar Republica a consolidat egalitatea pe plan intern, dar a tolerat și a promovat colonialismul și rasismul în afara granițelor. Exemplul înfricoșător din Franța este Jules Ferry care, ministru și prim-ministru fiind, a garantat prin legile din 1882 școlarizarea gratuită și laică pentru toți copiii francezi, dar a justificat totodată colonialismul, afirmînd că „rasele superioare au datoria de a civiliza rasele inferioare”.

Chiar dacă cele trei universalisme reprezintă „viziuni” globale, valabile pentru o lume întreagă, în Franța declinul lor este cu atît mai dureros. Politica și cultura franceză au fost marcate de aspirația la valabilitate universală, încă de dinaintea Revoluției Franceze și a întemeierii Primei Republici. În 1784, Antoine de Rivarol a cîștigat premiul Academiei din Berlin pentru Tratatul despre universalitatea limbii franceze, iar Academia a formulat întrebarea pentru premiu (quaestio cum praemio proposita), bineînțeles, în franceză.

Chiar și în zilele noastre, politica culturală franceză e inseparabilă de pretenția de universalitate a limbii franceze, deși francofonia e, în fața anglofoniei, o cauză pierdută.

Pretenția de universalitate s-a intensificat în timpul Revoluției Franceze. Robespierre nu era singurul care a crezut că, prin Revoluție, poporul francez a devansat celelalte națiuni cu două mii de ani, de parcă ar fi devenit o nouă specie. Prin forma de guvernămînt a „republicii”, specia umană și-ar fi găsit expresia politică universal valabilă. Această concepție răsună și astăzi, la încheierea discursurilor politice franceze, în care pateticul „Vive la France!” e însoțit de nu mai puțin pateticul „Vive la République!”. Ceea ce nu se referă numai la Republica franceză, ci la un ideal politic universal valabil care a luat ființă pentru prima oară în Franța.

Trăim într-un timp în care influența instituțiilor supranaționale sau internaționale scade vertiginos, fie că e vorba de UE, ONU, NATO, G7 sau de G20. Toate aceste organisme sînt mai mult sau mai puțin incapabile să acționeze, deoarece membrii lor nu mai pot ajunge la un acord cu privire la principiile unei acțiuni comune. Pe fondul globalizării în creștere, universalismele dispar.

Wolf Lepenies, sociolog și politolog, fost rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, este profesor emerit la Freie Universität Berlin.

traducere de Matei PLEŞU

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.