De la Salamina la Soleimani

Mihaela TIMUȘ
Publicat în Dilema Veche nr. 830 din 16 - 22 ianuarie 2020
De la Salamina la Soleimani jpeg

Unii dintre noi îşi mai amintesc poate miracolul petrecut la 29 septembrie 480 î.Chr., la Salamina: armata greacă a învins-o pe cea persană, condusă de regele ahemenid Xerxes. Victoria a avut loc în pofida diferenței zdrobitoare de dispozitive navale de război: circa 300 de partea greacă față de peste 1.000 de cea persană. Totul indica un avantaj enorm de partea persanilor. Ne-o spune Eschil în tragedia Perşii, prin gura vestitorului persan care o informează pe Atossa, mama regelui învins: „Deci, aflați – / În ce priveşte numărul de nave, / Biruitori puteau să iasă perşii, / Căci flota inamică a avut / Trei sute numai, şi-ncă zece nave / Alcătuind rezerva ! Xerxes, însă, / Spre vicleşug o mie, / Și mai avea şi două sute şapte / De nave iuți!“ (Perşii, 337-343, traducere de Eusebiu Camilar, Bucureşti, Biblioteca pentru toți, 1960, pp. 25-26). Surse istorice ulterioare aveau să confirme obiectivitatea informației. Nimic surprinzător, Eschil participase ca soldat la războiul de la Salamina. Fusese deci martor al miracolului: amăgiți, persanii au riscat să se apropie de mal cu sutele de nave. Grecii, cu mult mai puținele lor nave, au înconjurat masivitatea flotei persane, supunînd-o astfel unei monumentale autodistrugeri: „Și greul flotei noastre [persane] / S-a îndesat în cruntă rezistență / La început, dar s-au îngrămădit / În trecătoarea-ngustă, şi grozav / Trosneau cînd se izbeau întreolaltă, / Cumplit zdrobindu-şi vîslele ! Atunci / Triremele greceşti le-nvăluiră / Venind din dreapta! Le izbesc“ (Perşii, 412-418, idem, p. 29).

Prin Perșii, înfrîngerea lui Xerxes a devenit nemuritoare, parte a unei culturi devenite europene. Folosirea anumitor termeni iranieni de către Eschil confirmă fascinația pe care cultura persană a exercitat-o constant asupra lumii greceşti, în pofida criticii aduse sistemului politic şi ambițiilor imperiale în teritoriile greceşti. Bunăoară, cîteva decenii mai tîrziu, Platon găsea cu cale să includă în Cratylos o apologie a sistemului de educație persan. Fragmentul confirmă strînsa legătură dintre ahemenizi şi religia zoroastriană: „Creşterea copilului (regal) nu intră în seama vreunei femei de rînd, ci este încredințată unor eunuci ai regelui, aleşi dintre cei mai de vază. (…) Iar cînd copiii împlinesc şapte ani, sînt învățați să călărească de către oameni pricepuți şi totodată încep să meargă la vînătoare; de două ori cîte şapte ani împlinind, copilul este dat în seama celor pe care perşii îi numesc pedagogii regali; aceştia sînt patru oameni în etate, aleşi din rîndul celor mai vrednici de la ei, şi anume cel mai învățat, cel mai drept, cel mai virtuos şi cel mai viteaz. Primul dintre ei îl învață magia, de la Zoroastru – fiul lui Horomazes, cetire; aceasta se cheamă slujirea zeilor; tot dînsul îl mai învață şi rosturile împărăției. Cel drept între drepți îl învață însă să spună întotdeauna adevărul, iar cel mai virtuos – să nu se lase stăpînit de vreo plăcere (…); cel mai viteaz, în sfîrşit, îl face cutezător şi neînfricat, ştiut fiind că frica te aduce în sclavie. Dar ție, Alcibiade, pe cine ți l-a hărăzit Pericle? Pe Zopyr tracul, cel mai netrebnic, de bătrîn ce este, dintre toți slujitorii lui“ (121 d-e – 122 a).

Mai bine de două milenii după Salamina, ceva din complexul (superioritate numerică în pofida mijloacelor tehnice) armatei lui Xerxes părea să persiste. Una dintre prioritățile ultimei dinastii (Pahlavi) de şahi ai Iranului a devenit, în plin secol al XX-lea, constituirea unei armate competitive pînă la a deveni autoritate mondială. Au cumpărat arme de la toate națiunile puternice, iar cînd regimul Carter le-a refuzat armele nucleare, s-au concentrat pe o colaborare cu Israelul. Șahii au fost destituiți în 1979, dar problema performanței armate a fost moştenită de noua clasă politică.

Imediat după revoluție a urmat în Iran un război lung (1980-1988) şi mistuitor cu Irakul, care a marcat profund conştiința iraniană contemporană: peste un milion de bărbați pierduți în lupte au modelat o nouă generație de femei puternice, responsabilizate în diferite sectoare de activitate publică (universitate, spitale etc.). Unul dintre semnele acestei maturizări violente se recunoaşte poate cel mai bine într-o nouă generație de numeroase romanciere. Una dintre mizele acelui război a rămas lupta dintre sunniți și şiiți, la fel de veche pe cît cucerirea treptată a Iranului (imperiu sasanid pe atunci) de către arabi, în secolul al VII‑lea d.Chr. Islamul şiit iranian a devenit o enclavă de limbă şi cultură indo-europeană într-o mare de culturi arabe şi turcice. Singurele țări iranofone din zonă sînt Afganistanul (la granița cu Iranul), Tadjikistanul şi Pakistanul. Atacat de către Irakul lui Saddam Hussein, Iranul s‑a văzut ținta acuzațiilor de erezie religioasă din partea sunniților irakieni care îi calificaupe iranieni drept „persani“ şi „magi“, cu aluzii directe la tezaurul zoroastrian pe care cultura iraniană îl păstrează şi azi la loc de cinste (vezi Yann Richard, L’Iran de 1800 à nos jours, Paris, Flammarion, 2009).

Iranul cucerit de arabi s-a luptat în mod constant pentru păstrarea autonomiei propriei limbi şi culturi. Monumentul fondator al literaturii persane clasice, epopeea epică Shahname sau Cartea regilor, un inedit amestec de substrat epic zoroastrian şi elemente islamice, redactat în secolul al X-lea de către Ferdusi, este un text în care limba persană a fost epurată de orice termen arab. Atît de pură limba iraniană nu mai este azi, ştiut fiind că pentru multe sensuri există două cuvinte, unul persan şi unul arab. Un întreg gen literar numit monazarat a fost dedicat unui scop principal: a demonstra superioritatea limbii şi literaturii persane față de cea arabă.

Tensiunea dintre sunniți şi şiiți îl interesase şi pe țarul Petru cel Mare, în secolul al XVII-lea. Aşa a ajuns Dimitrie Cantemir să redacteze la curtea țarului Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane. Atenția țarului privea raporturile dintre imperiile otoman (sunnit) şi cel persan (şiit), iar interesele sale erau pragmatic geopolitice, anume extinderea imperiului rus în zona Caucazului, areal cu populații multiple, armeană, turcă şi nu mai puțin persană. Teritoriul actual al Azerbaidjanului se întinde peste foste periferii atît ale imperiului persan din vremea țarului, cît şi ale imperiului sasanid (232-641). Inscripțiile pe care Cantemir le copia în zona Derbentului, însoțindu-l pe țar (1722-1723), erau în medio-persană, deşi prințul nu o ştia (vezi Mihaela Timuş, „Monuments et inscriptions. Le voyage du Prince Démètre Cantemir vers la Perse par le Caucase (1722-1723)“, in I. Gadoin, Z. Vesel (éds.), Figures pionnières de l’orientalisme: convergences européennes. Monde anglophone, Europe centrale et orientale, Bures-sur-Yvette, Groupe pour l’Étude du Moyen-Orient (Res Orientales XX), 2011, pp. 147-164).

Dacă, imediat după revoluția din 1979, forțele armate iraniene se divizau în două mari categorii: armata obişnuită, destinată protejării frontierelor şi păstrării ordinii interne, şi forțele speciale, destinate apărării sistemului islamic, acestea din urmă s-au rafinat în timp, înmulțindu-se ca în pîntecul unei Matrioşka. Mai întîi s-au instalat Gărzile revoluției islamice direct supravegheate de ayatollah-ul Ruhollah Khomeini. Aceste Gărzi controlează Forța de rezistență Basij, folosită pentru suprimarea disensiunilor domestice. În fine, aceleaşi Gărzi sprijină financiar, cu arme, instruire şi consiliere, gruparea Al-Quds („Ierusalim“, în arabă) care acționează în afara granițelor Iranului.

Primele două grupări (Gărzile şi Basij) au fost folosite şi împotriva propriei populații, în cadrul protestelor din iunie 2009, care au avut loc imediat după realegerea preşedintelui Ahmadinejad. Cine și-o mai amintește pe Neda, studenta de la Filosofie care protesta pe străzi alături de tineri? Camera de luat vederi îi urmăreşte sadic chipul, în timp ce cade pe jos împuşcată. Ochii ei rămîn deschişi, speriați şi neputincioşi, şi vezi cum se scurge viața din ei în timp ce sîngele izbucnind pe nări şi pe gură anunță o hemoragie internă fatală. Rămîn impregnate pe acea pelicul strigătul de groază al celor apropiați şi moartea ei survenind subit. Neda a devenit simbolul unei întregi mişcări, „mişcarea verde“, cum verde este culoarea paradisului. Și culoarea speranței.

Speranța a prins roade, patru ani mai tîrziu, în 2013, prin victoria unui preşedinte mai liberal, dornic să dea propriei țări şansa unei dezvoltări economice, dezlegată de constrîngeri doctrinaire. Hassan Rohani a încurajat şi a protejat multe inițiative. Cu el s-a semnat, în iulie 2015, pactul de la Viena privind acordul nuclear între Statele Unite, Iran, Franța, Germania şi Marea Britanie. Acest pact a fost părăsit de Donald Trump în 2018. Și de atunci orice efort diplomatic al părților rămase este zădărnicit.

În anul cîştigării celui de-al doilea mandat de către Rohani, publicația Le Monde îl prezenta deja ca pe un personaj controversat în propria țară: violent acuzat de corupție de către conservatori, Rohani a atacat la rîndul său virulent instituțiile judiciare şi forțele armate şi de informare. Voind să dea o altă deschidere propriei țări în context internațional, Rohani şi-a atras antipatia propriilor conservatori (vezi Louis Imbert, „Hassan Rohani, l’ouverture à petits pas“, Le Monde, hors série, 2017 – Iran, un nouveau visage, pp. 14-15).

Un articol consacrat generalului Qassem Soleimani includea detalii inedite despre personalitatea acestui veteran al războiului dintre Iran și Irak (1980-1988), persoana-cheie a mişcării armate Al-Quds. Citați, apropiații generalului ar fi declarat: „Oamenii ca el se tem să moară în pat. Vrea să fie un martir“ (vezi Louis Imbert, „Ghassem Soleimani – sentinelle de l’Iran“, Le Monde, 2017, p. 54). Iar visul celui mai religios dintre generalii iranieni, care se afişa cu un roman al lui García Márquez (bănuim care – că doar nu o fi fost Dragostea în vremea holerei!), s-a împlinit la 3 ianuarie 2020. S-a întîmplat la granița cu Irakul, unde ar fi mărturisit el însuşi, în 2009: „Cîmpul de bătălie e paradisul pierdut al umanității. Paradisul unde virtutea şi actele oamenilor se află la cel mai înalt nivel“ (idem, p. 54).

Faptul că sacra misiune de martir s-a împlinit prin drona americanilor nu diminuează cu nimic gravitatea acțiunii în ochii oficialilor de la Teheran. Soleimani devenise popular pe plan internațional în ultimii ani (2014-2017) prin implicarea sa în lupta împotriva Daesh – Statul Islamic, alături de americanii din Irak. Răpunerea lui e percepută ca un act de trădare. Și întreaga politică liberală a lui Rohani, care încerca să îngrădească evoluțiile abuzive ale gărzilor Al-Quds, devenite foarte bogate fără să plătească taxe la stat, se vede astăzi încolțită de furia internă a conservatorilor care cer razbunare pentru martirul Soleimani.

Multe priviri rămîn acum ațintite asupra strîmtorii cu nume de zeu – Hormuz. Cu o lărgime de numai 30 km, strîmtoarea se află sub stăpînirea exclusivă a iranienilor, care controlează astfel transferul zilnic a 20% din țițeiul mondial. Blocarea acelei strîmtori poate conduce la grele consecințe pe plan mondial. Aşa cum grele pot fi consecințele slăbirii atenției față de Daesh.

Hormuz e forma nouă a numelui marii divinități zoroastriene Ohrmuzd, potrivit surselor medio-persane, Ahura Mazda în avestică sau vechea persană. E divinitatea sub semnul căreia Xerxes îşi condusese soldații către Salamina. După mai bine de două milenii, confruntarea dintre două civilizații rămase atît de distincte ajunge din nou în preajma unei strîmtori. Nu putem decît spera că marii decidenți în această criză cu valențe globale vor şti să folosească constructiv lecțiile pe care aceste nenumărate secole ni le-au dat.

Mihaela Timuş este cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română.

Foto: Bătălia de la Salamina (wikimedia coomons)

How to lose weight II JPG
MV5BNjE3ODc3NTk0N15BMl5BanBnXkFtZTgwNzkwNjM3MDE@  V1  jpg
Absent în propria existență
Aceste cuvinte sînt o reflexie a unei singurătăți existențiale, în care nu există un martor al existenței proprii.
index jpeg 6 webp
Idealuri
O dată la patru ani fraierii îşi exercită dreptul la vot şi tocmai pentru că sînt fraieri, înlăturîndu-i pe corupţii de azi, ar putea vota pentru corupţii de mîine.
p 23 jpg
Nume (ne)potrivite
Nu numai vorbirea, ci limba, în general, cu tot ce e în ea, poate fi reprezentată metaforic ca o scară aruncată între cei doi poli, pe care omenirea orbecăie.
996 21 Peter Derer jpg
Portrete dintr-o altă Românie: in memoriam arh. Peter Derer
Ce au făcut cei care i-au auzit părerea, întotdeauna competentă și moderată, cu aceasta, îi caracterizează pe dînșii.
IMG 20230510 152449 jpg
Expozițiile Timișoarei, Capitală Europeană a Culturii Partea I: Patru artiști din diaspora readuși acasă
E oare acest univers, erodat de industrializare, globalizare și consumerism, pierdut pentru totdeauna?
index jpeg 5 webp
Jocurile sociale ale neamului
În prezent, asumarea riscului a devenit o coordonată majoră a existenţei noastre sociale.
p 23 Nadar , Autoportret WC jpg
Undița și ochiul
Oricine poate fi fotograf.
index jpeg 5 webp
Cele mai temute boli din lume
E adevărat că nu ați lucra cu o persoană cu afecțiuni psihice?
p 23 WC jpg
Creierul literat
Chiar noi ne facem creierul atît de prost, nu tehnologia. Puțin îi cerem, puțin ne dă.
Zigu Ornea jpg
Nonconformisme celebre
Nonconformismul şi chiar insurgenţa sfidătoare au guvernat şi atitudinile Junimii, în primii ani de la fondare.
993 22 Casa cu lei   Cotroceni jpg
Case cu lei
Leul înseamnă astfel nu doar orgoliu, ci și devotament, forța feroce care se trezește în cel nevoit să-i apere pe ai săi.
p 18 jpg
Inventyvytate*
La volan, unul din răsfăţaţii spectacolelor de cabaret, D.S., zis Tigaie, care şi-a abreviat numele, TYG, pentru că aşa e în „show-business”. Avem, deci, viitor.
Gurdon John in lab 854x1024 854x800 jpg
John Gurdon și broasca africană
Descoperirea lui Gurdon a schimbat abordarea și în medicina regenerativă.
p 22 jpg
De ce învățăm?
Florian Coulmas observă, în Writing Systems, că omenirea se mișcă în direcția unei lumi moderne complet alfabetizate, în care analfabetismul este un stigmat care te exclude fără milă din viața socială.
p 18 YouTube jpg
Cine înjură?
Este oare înjurătura semnul unei laşităţi?
p 22 WC jpg
Războiul inteligenței artificiale: oamenii îi vor înlătura pe oameni
Acum cîteva săptămîni, am propus unor juriști integrarea ChatGBT în activitatea de consultanță intra-organizațională.
988 21 Cutitaru jpg
Cu creionul, pe hîrtie...
Indiferent de natura și scopul ei, scriitura se bazează în mod egal pe resursele lingvistice și cognitive generale ale creatorului.
p 23 WC jpg
Despre muzică și memorie
Atunci cînd totul va fi aseptic precum în filmul utopic The Lobster (cu personajul principal interpretat de dublinezul Colin Farrell)?
640px Sichuan earthquake building collasped  JPG
Cutremur - cimitirul politicii
Domnul cu mila, pînă cînd politicienii români vor înțelege că politica înseamnă a face! Altfel, se ajunge la țipătul disperat: „Nu de stare de urgență avem nevoie, ci de un stat”.
p 22 jpg
Cînd scrisul e bolnav
Psihologii, psihiatrii și neuro-psihiatrii sînt tot mai interesați de ceea ce poate scrisul de mînă să dezvăluie despre starea de boală sau anormalitate.
1 Casa Aureliei Cionca jpg
Ritmuri ale locuirii.
Case de muzicieni din București
Memoria orașului se reîncarcă astfel cu noi povești vechi care așteptau de multă vreme să fie descoperite.
p 23 jos Matthew McConaughey in True Detective jpg
Cioran în cultura pop și a cavernelor
Cioran, care a zis în repetate rînduri că și-ar fi dorit „să fie contemporanul nimănui”, ar fi surprins să afle că a devenit între timp contemporanul tuturor.
983 22 Case de muzicieni Bucuresti 2022 jpg
La plimbare prin București, în căutarea unor Case de muzicieni
Și cît de vie pare atmosfera casei George Georgescu de pe str. Washington, creație a arhitectului Duiliu Marcu, în amintirile celor care i-au călcat pragul!

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii