De la modul filozofic de a trăi la martiriu

Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
De la modul filozofic de a trăi la martiriu jpeg

A muri pentru o idee. Despre viața plină de primejdii a filosofilor e noua carte semnată de Costică Brădățan al cărei titlu ascunde o ambiguitate. E o carte de filosofie, așa cum ar părea la prima vedere, numai în măsura în care autorul propune „un excurs într-un domeniu încă necercetat: ontologia existenței ironice” (p. 18). Paginile cărții vorbesc, totuși, despre ceva mai mult de-atît. Dincolo de intenția asumată a autorului, cartea ne poartă în lumea deopotrivă fascinantă și înspăimîntătoare a martiriului. Cînd ultima pagină se va fi încheiat, cititorului nu-i va mai rămîne altceva decît să fie convins că în sfera sacrului, definit cum nu se poate mai bine drept „cel cu totul altceva” (das ganz Andere), nu intră doar aparițiile angelice pe care puțini dintre noi au șansa să le descopere cîndva, ci și prezența martirilor și posibilitatea martiriului, deschisă, în principiu, oricăreia dintre ființele omenești. Altfel spus, dincolo de lectura de specialitate, un mod profitabil este de a recepta această carte ca pe o incursiune în realitatea martiriului. Ce explică strălucirea morții martirice? De ce martiriul are această putere de a reconfigura o viață altminteri modestă, lipsită de strălucire și nu arareori plină de scăderi în plan moral? Strălucirea martiriului se impune de la sine sau, mai curînd, are nevoie de ochi care să o vadă și de cuvinte care să o transmită mai departe? Acestea sînt cîteva din nedumeririle de pe buzele multora pe care acest volum caută să le limpezească.

Filosofia ca mod de viață și martirajul

În clarificarea acestei noțiuni și, mai ales, în descrierea realității pe care conceptul o denumește, autorul îmbrățișează o perspectivă largă. Martiri nu sînt doar sfinții din calendar, ci oricare dintre „oamenii care mor pentru o cauză”, fie că această cauză este Dumnezeu, semeni, idei ori idealuri (p. 18), fie o Biserică anume – aș îndrăzni să adaug – în măsura în care identificăm martiri canonizați în virtutea sacrificiului pentru o Biserică și o confesiune dată. Desigur, titlul cărții restrînge această sferă semantică la martiriul pentru o idee, ceea ce înseamnă că și filosofia, în condiții extrem de precise, poate conduce la martiriu.

C. Brădățan merge pe drumul bătătorit mai înainte de Pierre Hadot, autorul care în anii ʼ70 a produs „o revoluție silențioasă în modul nostru de a înțelege istoria filosofiei occidentale”. Potrivit acestei „revoluții silențioase”, celor mai influenți dintre filosofi nu li se datorează un „corpus de doctrine”, ci mai curînd o anume „artă de a trăi” (pp. 37-38). În miezul acestei „arte de a trăi” se află „ideea de transformare”, cu precizarea că ceea ce se urmărește a fi îmbunătățit este sinele, iar nu societatea (p. 40). Poate nu întîmplător, Pierre Hadot a resuscitat lecția filosofiei antice în anii ʼ70-ʼ80 ai secolului trecut, adică într-un context în care Karl Marx însuși, teoreticianul transformării sociale, era revizuit și revizitat după consacrarea eșecului sovietic. Trebuie insistat asupra faptului că, în aceste împrejurări, demersul lui Pierre Hadot nu poate fi perceput ca alt proiect de revizuire a corpusului marxist, ci ca alternativă, ca o soluție aflată la antipod. Subiectul ar merita însă o abordare separată, pornind de la întrebarea dacă modul filosofic de a trăi conduce inevitabil, în anumite condiții, la martiriu sau, dimpotrivă, martiriul are nevoie de o ultimă și puternică zvîcnire a voinței personale în fața morții.

Martiriu filosofic, martiriu religios

Restrîngerea abordării martiriului la sfera ideilor e consolidată și prin secțiunea în care autorul face distincția dintre „moartea pentru Dumnezeu” și „moartea pentru idee” (pp. 145-151). Lăsăm cititorului plăcerea acestei descoperiri, plină de nuanțe, dar care prezintă, totuși, unele inconveniente. În primul rînd, nu discută dreptul de dispoziție asupra trupului ca diferență fundamentală dintre martiriul religios și cel filosofic. Dacă, în religie, trupul credinciosului e omorît de un terț, în „moartea pentru o idee” trupul poate fi omorît de filosoful însuși. În măsura în care autoimolarea și autoînfometarea ca forme „de a muri pentru o idee” sînt cazuri specifice de sinucidere, cel puțin în mecanica lor, atunci tocmai această sinucidere este ceea ce reprezintă deosebirea fundamentală dintre martiriul religios și cel filosofic și, totodată, explică de ce nu toți martirii primesc cununa sfințeniei. Astfel, un caz de autoimolare pentru ideea de dreptate (virtute cardinală inclusiv în vocabularul biblic) reprezintă un martiriu, dar poate întruni condiția necesară pentru a fi declarat sfînt? Desigur, sinuciderea are un statut problematic chiar și în sînul martiriului folosofic, așa cum arată discutarea interesantului caz al Simonei Weil (pp. 139-144) ori problematizarea distincției dintre filosofii-martiri și categoria unde intră militanții, sinucigașii (p. 238), dar rămîne un aspect contencios substanțial în relația dintre „martiriul pentru Dumnezeu” și cel „pentru o idee”.

În al doilea rînd, ar fi meritat arătat faptul că, spre deosebire de „martiriul pentru o idee” care necesită trei condiții pentru a-și desvărși statutul și pentru a-și atinge finalitatea („Cum devine un filosof martir”, pp. 207-250), „martiriul pentru Dumnezeu” nu-și atinge finalitatea ultimă decît în măsura în care e descoperit de posteritate prin lucrarea sfințeniei. Un martir religios poate întruni cele trei condiții enunțate și, totuși, să fie uitat. Acest martiriu nu este pierdut definitiv în măsura în care sfințenia dobîndită prin martiriu lucrează în posteritate astfel încît să fie descoperită și recunoscută ca atare la timpul potrivit. Astfel, dacă pentru martiriul filosofic sînt trei condiții de împlinit, în martiriul religios îi mai urmează o a patra: recunoașterea sfințeniei în cadrul eclezial, prin lucrarea acesteia în posteritate.

Metodă unică...

Lucrarea lui C. Brădățan este unică prin modul în care alege să răspundă la întrebările ce ghidează investigația: „Cum poate un filosof să-și folosească în chip potrivit moartea și cum poate da astfel un nou înțeles vieții sale?” (p. 21); „Ce procese lăuntrice presupune luarea deciziei de a-ți pune trupul în joc?”; „Ce se petrece cu trupul filosofilor?” în aceste condiții (p. 23). Fiind vorba de o problemă atît de sensibilă care angajează nu doar manifestarea exterioară, materială, a deciziei de a-ți sacrifica trupul/a-ți lăsa trupul să fie sacrificat pentru a demonstra superioritatea unei idei, ci și sfera internă a intenționalității, metoda e cum nu se poate mai potrivită. Autorul explorează subiectul cu resursele pe care le oferă documentele scrise (filosofice, literare, eseistice) și imaginile, indiferent că vorbim despre cadrele cinematografiei ori reprezentările artistice. Prea adeseori neglijăm să vorbim despre marile teme din vocabularul existenței – una dintre acestea fiind chiar moartea – și altfel decît strict analitic cu resursele cuvîntului, uitînd că și imaginea are propriul discurs și propria contribuție. Bunăoară, ce ne-am face dacă despre Dumnezeu am vorbi doar exegetic, în cărți de dogmatică, scăpînd din vedere iconografia și arta creștină, fără a mai aminti practica personală a credinței?

Autorul recurge la surse interdisciplinare pe care le așază cu măiestrie într-un ingenios dialog, scopul imediat fiind acela de a extrage semnificații care altfel ar rămîne greu de atins ori de-a dreptul inaccesibile. De pildă, am apreciat felul în care autoportretistica lui Edvard Munch a fost utilizată pentru a exprima vizual una din ideile lui Montaigne și, împreună, pentru a afla „ce înseamnă a insera moartea în viață”. Sau cum filmul A șaptea pecete al lui Bergman tîlcuiește Eseul despre experiența morții de Landesberg. Cred că discuția asupra marilor teme va intra într-un alt registru atunci cînd autorii vor îmbrățișa această metodă pe care aici C. Brădățan o ilustrează cu măiestrie.

...de explorare a vocabularului existenței. Moartea

Conceptul avut în vedere în această carte este moartea, iar concluzia inevitabilă care se desprinde din paginile cărții este că nu trebuie să fii cîtuși de puțin filosof ca să ai o atitudine filosofică în fața morții. Nu trebuie să fii autor de studii ori cărți de filosofie și nici măcar să fi predat cuiva lecții de filosofie ca să ai o atitudine filosofică în fața inevitabilului. Filosofia ca mod de viață este accesibilă oricui, cu condiția să faci din aceasta un exercițiu de fiecare zi. Reiese clar acest lucru din felul în care o seamă de oameni s-au raportat la moarte și, în același timp, cum au înțeles să-și folosească trupul pentru a rămîne fideli unei concepții și pentru a demonstra supremația unei idei chiar asupra vieții și cu prețul propriei vieți.

Prin fața cititorului se perindă o întreagă galerie de personaje. Ce se poate spune despre acestea că au în comun, dincolo de faptul că unele reprezintă ficțiuni literare (Ivan Ilici al lui Tolstoi) care ilustrează o idee filosofică despre moarte, iar altele sînt persoane istorice (Bruno, Morus, Hypatia, Socrate) care consacră cu propriul trup viziunea personală la întîlnirea cu iminența morții? Unii propun un anumit discurs teoretic asupra morții (capitolul „Primul chip” al morții), iar alții exemplifică concret întîlnirea cu moartea („Al doilea chip”). Spun că oricine, indiferent de cine este sau ce face, poate avea o raportare filosofică la moarte întrucît am în vedere, desigur, concluziile acestei cărți, dar mai ales ceea ce rezultă atunci cînd această lucrare este citită împreună cu tulburătoarea carte a lui Atul Gawande, Sîntem muritori (Litera, 2019). Eroii expunerii lui C. Brădățan sînt persoane, fictive ori reale, care au rămas în memoria publică. Eroii anchetei lui A. Gawande sînt persoane reale, dar anonime. Toți însă s-au remarcat printr-o opțiune sau, dimpotrivă, prin lipsa de opțiune personală în fața morții.

Opera trupului, opera hîrtiei

Discutînd moartea din perspectiva „martiriului pentru o idee”, C. Brădățan arată cum nu se poate mai convingător, prin amplul recurs la personaje, istorice ori fictive, la argumente textuale ori vizuale, importanța trupului în construirea propriei opere, chiar și dincolo de opera scrisă propriu-zisă. E discutabilă ideea că „locul propriu al filosofiei este trupul filosofului, nu cartea” (p. 51), dar, paradoxal, rămîne aproape de necombătut concluzia că „filosofia este o formă de scriere pe propriul trup, prin care filozoful însuși devine un text viu, o carte mereu în curs de scriere” (p. 253). Ca o încununare a celor afirmate, aș fi simțit nevoia unei discuții apăsate asupra trupului supus martiriului și asupra operei. În majoritatea cazurilor, opera intelectuală e distinctă de trup, fiecare are propriul destin. Autorul discută aici cazul în care martirajul trupului desăvîrșește și consacră opera, dar și cazul unic al Hypatiei de la care nu a rămas nimic, unica operă fiind martirajul trupului. Tocmai prin felul contrastant în care se prezintă, pe de o parte, cazul Hypatiei, iar pe de altă parte cazurile autorilor cu operă, mi se pare că trupul martirizat al filosofului nu se poate substitui operei atunci cînd aceasta lipsește. Trupul martirizat poate da naștere unor mituri și legende, poate inspira ideologii militante (Hypatia și feminismul), dar în nici un caz scrierea operei cu propriul sînge nu poate ține locul operei scrise pe hîrtie cu cerneală. Aici mi se pare că se ascunde principala ambiguitate din țesătura argumentativă. În sfîrșit, încă și mai prețioasă e concluzia că „filosofii-martiri nu se pot abține să moară rîzînd” (p. 254), măcar pentru faptul că anunță un nou proiect editorial pe care îl așteptăm cu interes.

Nicolae Drăgușin este doctor în filozofie, lector universitar la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti.

Credit foto C. Brădățan: Bram Budel

p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.