De ce eșuează națiunile?

Alexandru GABOR
Publicat în Dilema Veche nr. 1010 din 17 august – 23 august 2023
image

Daron Acemoglu și James Robinson sînt profesori la două dintre cele mai prestigioase universități americane, Massachusets Institute of Technology și Universitatea Harvard. Titlul cărții, deși poate stîrni un sentiment de suspiciune, nu înșală așteptările – o cercetare minuțios documentată istoric, ce arată că parcursul de dezvoltare al unei națiuni depinde de instituțiile sale politice. 

Această concluzie, ce reflectă rezultatul unei munci în echipă de peste 15 ani, poate părea paradoxală. Narațiunea densă a cărții o confirmă însă la fiecare studiu de caz.

Începutul cărții lui Acemoglu și Robinson pune cititorul în fața unui puzzle: orașul Nogales, aflat la granița dintre SUA și Mexic, este împărțit în două de un simplu gard. Partea nordică, cea americană, are gospodării cu venituri peste 30.000 de dolari pe an, aici speranța de viață este mare, serviciile publice sînt de calitate și, mai ales, „locuitorii iau drept sigur faptul că Guvernul îi reprezintă”, în pofida ineficienței ocazionale. În partea sudică a orașului, cea mexicană, criminalitatea e ridicată, serviciile publice sînt jalnice și veniturile se află la nivelul unei treimi față de nivelul gospodăriilor aflate la nord, în statul Arizona.

Punerea în oglindă a celor două jumătăți ale orașului Nogales naște o întrebare greu de ocolit: ce anume e diferit în funcționarea orașului? Acest prim exemplu este ales pentru a ilustra teoria că politicul rămîne variabila principală în influențarea modernizării unei națiuni.

Cetățenii din Nogales au aceeași cultură și religie, folosesc aceeași limbă și împart aceeași istorie. Doar că o jumătate a orașului se află sub influența coruptă a Partidului Revoluționar Instituțional, în vreme ce jumătatea din Arizona alege, periodic, între democrați și republicani. Instituțiile economice americane generează prosperitate, iar cele mexicane duc la stagnare și subdezvoltare. 

Acest caz declanșează o largă acoladă istorică, în care autorii urmăresc, vreme de cîteva secole, instituțiile politice și economice din Mexic. Un exemplu mai flagrant este, desigur, decalajul de dezvoltare între Coreea de Nord și Coreea de Sud.

Întrebarea din titlu – De ce unele state eșuează? – a primit multe răspunsuri. Și la noi s-au dezbătut, ciclic, mai multe ipoteze privind deficitul nostru de dezvoltare în raport cu Vestul. O parte dintre istorici au atribuit subdezvoltarea României unei vitregii istorice – aflată la granițele unor imperii malefice, țara noastră și-a irosit resursele din pricina unor vecini mai hrăpăreți. Apoi, de vină a fost geografia noastră, nu istoria. Plasarea geopolitică ne-a legat de periferia civilizației apusene. Din acest motiv, progresul nostru a fost lent și mimetic. Nu în ultimul rînd, România a avut lideri ignoranți, dacă nu ticăloși de-a dreptul, de-a lungul istoriei. Planurile lor de modernizare erau greșite, așa cum a fost industrializarea comunistă în anumite ramuri. Autorii reiau aceste dezbateri, desigur cu alte referințe, pentru a arăta limitele lor. Scenariile de mai sus pot explica anumite particularități de dezvoltare sau înapoiere, însă, pe termen lung, ceea ce contează sînt instituțiile politice și economice.

Scrisă pentru publicul larg ca o mare narațiune istorică, această carte a lui Acemoglu și Robinson a lansat o distincție între tipuri de instituții, devenită ulterior pe cît de faimoasă, pe atît de controversată – instituții extractive și instituții incluzive

Pentru cei care nu vor avea răgazul să citească această carte, teza celor doi autori este că „națiunile eșuează atunci cînd au instituții economice extractive, sprijinite de instituții politice extractive care frînează sau chiar blochează creșterea economică” (p. 119). 

Instituțiile politice incluzive sînt „centralizate și pluraliste” și extractive cînd una din cele două condiții nu e satisfăcută. Instituțiile economice sînt incluzive atunci cînd „pun în prim-plan proprietatea privată garantată, un sistem juridic imparțial și furnizarea de servicii publice care să asigure un cadru instituțional corect”. În caz contrar, sînt extractive. Această tipologie ne ajută să înțelegem dinamica și jocul dintre instituțiile politice și economice. Explicația fundamentală pentru care anumite națiuni cuceresc topul indicatorilor de dezvoltare, al inovației sau al standardului de viață, și altele abia reușesc să asigure bunurile de bază cetățenilor lor se centrează în jurul dependenței reciproce dintre instituții, înțelese ca reguli de interacțiune care oferă stimulente conduitei umane. 

Pentru un cititor din spațiul Europei Est-Centrale, volumul de aproape 800 de pagini poate fi dezamăgitor. Autorii discută in extenso evoluția istorică a Chinei, inclusiv atrocitățile din perioada lui Mao, însă prea puțin despre URSS și experimentul comunist în țările-satelit. Capitolul V cuprinde, parțial, elementele unui analize a regimului leninist-stalinist. În termenii autorilor, regimul sovietic corespunde modelului cu instituții extractive, cele politice concentrînd puterea în mîinile unui cerc mic de lideri, instituțiile economice fiind „incluzive” doar la nivel ideologic. Cu toate acestea, regimul sovietic a avut ritmuri de creștere anuale substanțiale, de peste 6% pe an. 

Multă vreme, chiar tîrziu în anii 1980, unii intelectuali din Occident încă pariau pe modelul planificării centralizate ca model de dezvoltare superior mecanismelor pieței libere.

„Am fost în viitor și merge bine”, spunea un celebru jurnalist american la preluarea puterii de către comuniști, Lincoln Steffens, o butadă rămasă în istorie. Modelul sovietic al Gosplan-ului, planificarea cincinală inițiată de Stalin, înseamnă un tipar de instituții extractive care dau rezultate pe termen scurt; mai apoi, instituțiile extractive de tip comunist frînează orice progres, orice inovație, orice ritm de producție și sistemul intră în colaps. Prăbușirea instituțiilor economice atrage după sine și prăbușirea instituțiilor politice. Acest lucru s-a întîmplat în 1989 și în Europa de Est.   

Exemplul comunist arată cum anumite instituțiile economice, despre care se crede că vor asigura prosperitatea, sînt, în esență, un eșec. Alteori, cei care controlează instituțiile politice extractive își conservă statutul alegînd deliberat să stîrpească orice inovație ce le-ar amenința puterea. 

Povestea răspîndirii tiparului în Europa, după ce Johannes Gutenberg l-a făcut cunoscut lumii în 1445, susține această idee. Nu este un accident, spun autorii, că răspîndirea tiparniței mobile în Europa de Vest a făcut ca, în jurul anului 1800, aproximativ 40% din femei și 60% din bărbați erau alfabetizați în Olanda, Germania și Anglia, în vreme ce în Imperiul Otoman acest procent era de 3%. Evident, acest lucru stă în picioare și la periferia imperiului și în teritoriile controlate. Explicația trimite la o decizie a lui Baiazid al II-lea, din 1485, care a interzis tipărirea cărților, rămasă în vigoare pînă în 1727, cînd Ahmed al III-lea încuviințează prima tipografie. Doar 24 de cărți se tipăresc aici, între 1729 și 1797. 

Autorii deschid o sumedenie de paranteze, un fel de micro-stories istorice pentru a susține ideile cărții, uneori cu o lupă copleșitoare pentru detalii. Explicația lor pentru ostilitatea sultanului față de tipar merită citată în întregime: „Cărțile pot fi subversive și pot pune sub semnul întrebării statu quo-ul politic și social existent. Cărțile subminează puterea celor care controlează informațiile orale, întrucît, prin cărți, acea cunoaștere devine ușor accesibilă oricui este alfabetizat” (p. 322). 

Avantajul cărții lui Acemoglu și Robinson este că poate fi începută de oriunde. Fiecare capitol acoperă o perioadă istorică sau o regiune și poate fi citit independent de restul cărții. O notă de mulțumire se cuvine și traducătoarei cărții, Anca Simitopol – 800 de pagini de istorie politică și economică, cu povești întrețesute, trimiteri și referințe în toate spațiile culturale de pe glob solicită o muncă asiduă, rareori apreciată la valoarea ei reală. 

Cei care nu vor putea lăsa din mînă această carte pot continua lectura cu cea mai recentă apariție editorială a lui Acemoglu și Robinson, Coridorul îngust. State, societăți și soarta libertății (Editura Publica, 2020).  În această carte, autorii răspund obiecțiilor formulate la primul volum și continua analiza istorică a instituțiilor politice și economice necesare pentru creștere economică și distribuție echitabilă. 

Problematica mai largă a instituțiilor politice și economice și premisa teoretică că „history matters” vor îndemna cititorul să găsească paralele cu o altă analiză monumentală, și aici nu ezit în alegerea termenului, cea semnată de profesorul Bogdan Murgescu din România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), dedicată ciclurilor de modernizare a României. Ambele volume urmăresc tipare istorice la scară largă ce demonstrează, fără dubii, că arhitectura instituțiilor poate duce la prosperitate și avuție sau, dimpotrivă, poate ține țările prizoniere unor cicluri de stagnare și subdezvoltare.

În contextul actual al României, cu datele pe care le știm despre alfabetizare și rezultatele elevilor la testele PISA, ne putem întreba, perfect legitim, dacă instituțiile noastre politice sînt suficient de incluzive pentru a asigura nivelul de alfabetizare a unei cetățenii civice robuste. 

Alexandru Gabor este publicist, doctor în politici publice.

p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.
Jose Ortega y Gasset jpg
(In)dispensabilitatea valorilor
Lumea este plină de oameni care nu au venit în contact cu marile valori.
p 22 sus WC jpg
Cît de încăpător e microuniversul?
„No sabemos qué cosa es el universo” – nu știm care e de fapt natura universului.
image png
Superficialitatea lucitoare
Dintotdeauna, cunoașterea și inteligența au fost asociate cu lumina.
image png
Literatură, trufe, lozinci
Cum să nu te mire puzderia de reclame care cheamă la protecția animalelor, cînd statul, inițiatorul lozincilor, este cel care nu-și respectă propriile îndemnuri...
image png
Statu quo res ante bellum erat1
Anul 2024 va fi un an crucial din punct de vedere politic la nivel global.
image png
Tot un fel de fard
Structura limbii e identică, dar vocabularul e manipulat astfel încît să servească cultura, nu invers.
image png
Vibrații, schimbare și golire de sens
Desigur că uneori este nevoie și de reforme, în mai toate domeniile.
image png
Rita Levi-Montalcini, o artistă a științei
„nu există știință fără creativitate și nici artă fără cunoaștere”.
image png
Repetăm sau ieșim din tipar?
Istoria se repetă în mod păgubos doar dacă omul nu învață din propria istorie și nu permite reașezarea reliefului psihic.
image png
Acest „ca și”...
În momentul în care Sf. Augustin (secolele IV-V d.Hr.) a surprins un călugăr (Sf. Ambrozie) care practica lectura în gînd, s-a mirat foarte tare.
p 22 jpg
Eu însumi și totuși altul
Căci nu este nimic mai miraculos în viață decît să ajungi să fii ceea ce ai visat tu însuți să fii.
image png
„Un flașnetar cîntă o baladă”
„Că rechinu-și poartă dinții / La vedere, e știut. / Dar Macheath are un șiș / Ce rămîne nevăzut."
image png
A crea pentru a înțelege
„Nu pot înțelege ceea nu pot crea”.
image png
Lupii tineri
În practică, este bine cunoscut că cei mai buni critici ai cuiva sînt discipolii lui, iar cei mai buni dintre discipoli sînt totodată şi cei mai critici.
p 23 WC jpg
În mijlocul omului – sau de ce avem nevoie de cunoaștere –
Cum oare putem merge prin lume fără cunoașterea de sine, altfel decît orbecăind și suferind? Avem nevoie de psihologie și de logică.
image png
Joaca este un lucru serios
Joaca poetizează viața și sufletul punînd la lucru creativitatea și prin aceasta ea devine un precursor al culturii. Prin urmare, joaca nu este naivitate, ci o formă de poezie științifică.
p 22 WC jpg
Principiul precauției între etic și politic
Sîntem îndemnați să nu cădem în catastrofism, să nu dramatizăm exagerat o situație soldată cu o poveste despre victime nevinovate și culpabili neglijenți.
p 7 WC jpg
Buna guvernare e o idee proastă
Agenda bunei guvernări și-a pierdut eticheta, dar continuă să trăiască și a devenit o amenințare existențială.
p 22 adevarul ro jpg
România colonială a anului 1907
Din fondurile obținute drept despăgubiri ar fi apărut conace încă și mai somptuoase decît cele incendiate.
p 22 Sydney Brenner WC jpg
Arta
Știința e arta rezolvabilului
p 23 Constantin Radulescu Motru WC jpg
Despre suveranitate și limitele sale necesare, cu ajutorul lui Constantin Rădulescu-Motru
Adică exact timpul necesar pentru ca posibila ieșire din UE să fie urmată de reorientarea rapidă către Est.
p 21 adevarul ro jpg
Daruri
În ziua de 23 august a.c., fondatorul revistei noastre, dl Andrei Pleșu, a împlinit o vîrstă dintre acelea care cer jubileu.
p 23 Marcel Duchamp, Fintina jpg
„Limba brutală” și sentimentul de realitate
Omul redus la înjurături nu este decît un revoltat dezarmat.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.