Daruri

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
© adevărul.ro
© adevărul.ro

În ziua de 23 august a.c., fondatorul revistei noastre, dl Andrei Pleșu, a împlinit o vîrstă dintre acelea care cer jubileu. Redacția revistei Dilema veche îi dorește ani mulți, sănătoși și rodnici! Îi sîntem recunoscători că a fondat această revistă la care lucrăm și că a rămas cu noi, adevărat spiritus rector, în toți acești ani. Îi dedicăm această pagină, în care membrii redacției au fost invitați să spună ce cadou i-ar face fondatorului nostru, dacă ar putea. 

 Marius CHIVU

Pentru că „ochiul e apt să capteze senzația cea mai prețioasă și intelectualmente cea mai pură care este lumina”, după cum scrie dl Pleșu în Despre îngeri, atunci singurul cadou pe care i l-aș face – din preaplinul imaginației, firește – ar fi un zbor de cîteva zile în spațiu, să vadă Pămîntul în dubla sa rotire insesizabilă, în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, rotindu-se cu toată istoria și tot prezentul lui în muțenia și în răceala cosmosului. Mi-l și imaginez pe dl Pleșu plutind în dreptul hubloului, cu fața luminată, încîntat de imponderabilitate, copleșit de perspectivă, vizitat, poate, de noi dileme. Ce loc mai liniștit, mai luminat, mai intim și mai potrivit ca distanță pentru a spune o rugăciune, ea însăși „o specie a vizualității”, decît în spațiu!

 Anda DOCEA

Acum trei ani, în plină pandemie, dl Andrei Pleșu a ales să lase arta să vorbească și, în ciclul „Capodopere în dialog”, povestea a curs de la Leonardo la Dürer sau Rembrandt și de la Toulouse-Lautrec la Degas sau Rouault. Mi-a rămas în minte, înainte de orice altceva, concepția lui Rembrandt despre lume: e ceva splendid uneori, trist cîteodată, dar necesar întotdeauna. Iar pentru a percepe ideea unui lucru trebuie să cobori fără prejudecăți, cu ochi limpede, în materia lui umilă. Cum cu acest sentiment rămîn de cîte ori citesc editorialul „Nici așa, nici altminteri” și cum imaginația îți permite să faci cel mai extravagant cadou din lume, i-aș dărui domnului Andrei Pleșu, la ceas aniversar, Rondul de noapte al lui Rembrandt, cu chipurile iradiante și poveștile unui clarobscur niciodată pe deplin deslușit. Sînt convinsă că domnia-sa ar savura în fiecare zi, privind pictura, ceea ce a numit „ceremonialul de o complicată simplitate al omenescului”, în care ideile sînt motorul tuturor lucrurilor.

 Stela GIURGEANU

V-aș oferi o cutie de porțelan, învelită în mătase, înlăuntrul căreia, pe o pernuță de catifea, s-ar afla cea mai frumoasă invenție a omenirii. Oglinzi, lumini și culori. Acea construcție de suprafețe reflectorizante, care, datorită reflexiilor repetate, ne oferă perspectiva unei infinități de posibilități, oglindind însă mereu modelul simetric al lumii. Prin rotirea sa provoacă schimbări, în care tot ce era ordonat se preschimbă într-o nouă ordine, amintindu-ne mereu să vedem formele frumoase ale vieții și înlesnind ochiului să perceapă perfecta îmbinare a tuturor detaliilor care ne înconjoară. Kalós, eïdos, skopéin. Înlăuntrul cutiei de porțelan voi așeza, așadar, întreaga magie a umanității. Un caleidoscop.

 Andrei MANOLESCU 

Alături de urările mele de bine, de „La mulți ani!“ și de cît mai multă sănătate pentru domnul Andrei Pleșu, aș adăuga ceva destul de simbolic, dar, totodată, nu lipsit de substanță, dacă mă pot exprima astfel. De fapt, e chiar o substanță care ne însoțește încă din adîncurile istoriei, dintr-un loc și dintr-un timp pe care nimeni nu-l poate preciza prea bine (ceea ce-i conferă cumva și un mister supraomenesc). Sigur, nu atît substanța propriu-zisă, pe care i-aș putea-o oferi eu, vine din istorie, cît rețeta fabricării ei. E vorba, bineînțeles, de vin, băutura care a însoțit civilizația și civilizarea omenirii în mai toate vremurile cunoscute, băutura zeilor și a filozofilor. Fără îndoială, un vin pentru o asemenea ocazie trebuie să fie ales. Să fie dintre acelea care dezleagă vorbele și poveștile, care înalță chiar și spiritele înalte, care face farmecul întîlnirilor și după a cărui degustare, chiar și în perioade complicate, lumea pare mai veselă, mai bună, mai interesantă și mai fericită.

 Ioana MOROȘAN

L-am cunoscut personal pe dl Pleșu în iarna anului trecut, la petrecerea Dilemei vechi. Prima întîlnire cu dumnealui mi-a amintit de gentilomii romanelor franțuzești din toate timpurile. Mi-a luat mîna, a privit-o lung și am văzut că purta niște manșete frumoase. Mă gîndeam atunci că bărbații „din ziua de azi” pe care îi întîlnesc nu poartă nici manșete și nici n-ar ști cum să cunoască pe cineva după atingere. S-a dezvăluit parcă un om despre care credeam că există mai mult în cărți și filme noir. Mă gîndeam: cum ar fi să fii însoțit, la braț, de dl Pleșu? Cu cîtă blîndețe ar trebui să-i vorbești? Ce cadouri i-ai face? Iar asta ar fi o aventură odiseică în sine. Cred că orice ar fi prea puțin. Și ce vreau să zic e că, la 75 de ani, dl Pleșu e o prezență intrigantă. E elegant și diplomat într-un fel cum extrem de puțini ar mai ști să fie.

 Matei PLEȘU

E greu să găsești un cadou pentru un bărbat în toată firea. Pistoale, pumnale, pardesiuri și parfumuri nu-i plac. Iar cărți își ia singur. Îmi rămîne așadar să-i doresc: o vacanță liniștită, la umbră și la răcoare, departe de lumea nebună, fără avioane, fără hoteluri, fără trambalări și inutile tevaturi logistice - adică un sejur agreabil acasă; și o terapie, dacă s-ar putea, de refacere a apetitului - a poftei de citit și de scris, de plimbat, de mîncat și de băut, de rîs, de bombănit, de a crede și de a se îndoi, și chiar a poftei de a nu face, uneori, mai nimic. Ca să-l citez, i-aș dori să se poată bucura - între două salturi - și de „firescul mersului la pas”. La mulți ani și poftă mare!

 Adina POPESCU

Părinții mei fac parte din generația domnului Pleșu, sînt tot „pașoptiști”, tata a împlinit 75 de ani în aprilie, mama urmează să-i împlinească în septembrie. E o vîrstă frumoasă, încă sînt sănătoși, încă în putere. M-am gîndit de multe ori ce viață au avut totuși acești oameni și foarte mulți intelectuali asemeni lor – s-au născut chiar la începutul regimului comunist și imediat după război, cînd în România, dincolo de ideologie, mai era și o sărăcie lucie, și-au petrecut tinerețea într-un oarecare „libertinaj” al anilor ’70, închipuindu-și că regimul comunist era etern, au trăit vremuri crunte în Bucureștiul anilor ’80. Apoi, în anii ’90, au fost la mitinguri și s-au implicat în diferite acțiune civice, și-au făcut speranțe deșarte, dar nu s-au adaptat niciodată în totalitate marilor „schimbări” care au urmat. Acum, la 75 de ani, privesc societatea românească cu o resemnare lucidă. Nu le-am făcut și nu le voi face nici un cadou special de aniversare, mi-am dat seama că părinții mei au tot ce le trebuie pentru o viață cît de cît confortabilă, însă, în același timp, de-a lungul existenței lor, nu au avut nimic notabil ca să-i transforme în niște oameni fericiți. Așa că preferăm să ieșim la un mic, la o bere, să ne bucurăm împreună de anii care le-au mai rămas. M-am gîndit inițial la o excursie în străinătate, însă mi-am dat seama că le-a dispărut curiozitatea de vedea lumea. Totuși, domnului Pleșu i-aș face cadou o bucățică de Berlin pe Calea Victoriei, dacă aș putea să o aduc pînă aici. Ar fi un cadou și pentru mine, desigur, ne-am face cu mîna de pe un trotuar pe celălalt.

 Ana Maria SANDU

Cu cît trece timpul, am senzația că ne plac cu adevărat din ce în ce mai puține lucruri. Așa că n-aș experimenta prea mult cînd vine vorba de un cadou aniversar. Pentru un bon vivant aș alege întotdeauna ceva clasic: un roast-beef bine gătit, un vin vechi și cîntecele lui Ionel Fernic. Cu cine să le împartă ar găsi cu siguranță dumnealui. Și dacă cheful omului ar fi ca sarea, aș presăra puțin peste masă, să mă asigur că bucatele de pe ea ar fi și mai gustoase. De glume și de povești se ocupă singur, n-am nici o îndoială că o să se rîdă mult în seara cu pricina și că invitații vor mai rămîne din cînd în cînd cu furculițele în aer, prinși de vreo istorisire căreia o să vrea să-i afle continuarea.

 Dan STANCIU 

E prilejul potrivit, cred, pentru a-i oferi în dar lui Andrei Pleșu un mit african, care spune așa:

„Cînd Nzamé i-a făcut pe Sékoumé și pe Mbongwé, el i-a alcătuit din două părți: una exterioară, pe care voi o numiți Gnoul, trupul, și cealaltă, care trăiește în Gnoul și căreia noi îi spunem Nsissim.

Nsissim e ceea ce dă naștere întunericului, întunericul și Nsissim sînt același lucru, Nsissim îi dă viață lui Gnoul, Nsissim se duce la plimbare cînd dormi, Nsissim pleacă atunci cînd omul a murit, dar Nsissim nu moare. Atîta vreme cît se află în Gnoul, știți unde șade? În ochi. Da, șade în ochi, iar punctul acela micuț și strălucitor pe care îl vedeți în mijloc este Nsissim.“

Așadar, un ochi-suflet pentru Andrei Pleșu care, în Ochiul și lucrurile, a înțeles atît de profund privirea.

 Sever VOINESCU

O rapsodie. De multă vreme știu care ar fi cel mai potrivit cadou pe care i l-aș face dlui Pleșu și pe care, din păcate, nu pot să i-l ofer. Cel mai potrivit cadou pentru dl Pleșu este din registrul muzical. De-aș putea, de-aș ști cum, de-aș fi în stare, aș compune o rapsodie pe care i-aș dedica-o. Așa, în stil clasic, m-aș duce la ușa dînsului și i-aș oferi manuscrisul rapsodiei (căci aș umple portativele cu note scrise de mînă), pe a cărui primă pagină aș scrie că îi este dedicată. Libertatea pe care genul rapsodic o dă inspirației și exprimării talentului, generozitatea melodică și eleganța cu care explorează deopotrivă exuberanțele și melancoliile îmi par cele mai potrivite spiritului dlui Pleșu. În dedicație, i-aș mulțumi pentru tot binele pe care mi l-a făcut în viață. Dar nu pot și nu cred că voi putea vreodată să compun o rapsodie, așa că mă mulțumesc cu ceva mai puțin, cu ceva ce-mi stă, sper, în putere: vreau să-i fac cadou dlui Pleșu stabilitatea, ba chiar prosperitatea revistei culturale pe care a fondat-o, pentru multă vreme de-acum înainte.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

Obuzierul D-20 (© Wikimedia Commons)
Prăbușirea lagărului comunist sub povara artileriei de câmp
Iosif Vissarionovici Stalin a făcut ceva studii de teologie, dar a devenit un convins ateu și a combătut cu violență misticismul religios. N-a bănuit că orice credință este tot o religie, chiar dacă nu există o divinitate.
Carmen Harra ne dă de gândit în noul an
Carmen Harra, dezvăluiri dureroase despre destinul Teodorei Marcu, tânăra ucisă cu sânge rece în Cosmopolis: „Cumpănă a vieții peste care ar fi putut să treacă”
Crima cumplită din Cosmopolis, în urma căreia Teodora Marcu și-a pierdut viața, a stârnit revolta multor oameni. Tânăra a fost omorâtă de fostul iubit, iar Carmen Harra a analizat numărul destinului al acesteia. Descoperă ce dezvăluiri a făcut clarvăzătoarea.
seceta grecia/ FOTO:EPA
Secetă severă în Europa: Peste jumătate din soluri au fost afectate. Care este situația în România
Peste 53% din solurile Europei se aflau, până la jumătatea lunii mai, într-o stare de deficit de umiditate sau alertă – cel mai ridicat nivel înregistrat pentru această perioadă de când au început măsurătorile, în anul 2012.
banda bagaje, foto shutterstock  jpg
Un copil de doi ani, salvat în ultima clipă de agenții de securitate din aeroport. A fost purtat de banda pentru bagaje într-o zonă periculoasă, fără ca mama lui să observe
Un băiețel de doar doi ani a dispărut dintr-un aeroport după ce a fost purtat de banda transportoare pentru bagaje pe care urcase într-o zonă periculoasă. Situația s-a transformat într-o adevărată aventură, iar angajații securității au intervenit rapid pentru a-l recupera.
Eugen Doga cu sotia png
Doliu imens în lumea artistică. Simbolul muzicii moldovenești s-a stins din viață: „Zbor lin, Maestre!”
O veste care a îndoliat întreaga Republică Moldova și lumea artistică a fost făcută publică recent: marele compozitor moldovean Eugen Doga s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani.
Aglomerația din „Ibiza Greciei” – Mykonos vs  farmecul autentic al „Insulei de Smarald” – Thassos Colaj Tourism&DMS
Cât de accesibilă mai este o vacanță în Grecia în 2025. „Nu e ca în România, unde ți se dă o frunză de salată”
Vacanțele în Grecia rămân populare, dar prețurile la mâncare au împărțit turiștii români în două tabere.
bible 102684 1280 jpg
De unde vine, de fapt, expresia „țiganul e țigan și în ziua de Paște”? Mulți români o folosesc complet greșit
Expresia „țiganul e țigan și în ziua de Paște” are rădăcini adânci în istoria și cultura României, fiind strâns legată de percepțiile și prejudecățile față de comunitatea romă.
banner gherghina stancu dulceata trandafiri jpg
Gherghina Stancu le face concurență bulgarilor cu dulceața ei de trandafiri: „Fără pic de conservanți”. Rețeta, din bătrâni, pas cu pas
Gherghina Stancu le face concurență bulgarilor cu dulceața ei de trandafiri: „Fără pic de conservanți”. Rețeta, din bătrâni, pas cu pas
Larisa Iordache, Cristian Chirita, foto Instagram jpg
Cum s-au cunoscut Larisa Iordache și Cristian Chiriță. Gimnasta l-a cucerit printr-un gest romantic pe care îl va păstra în amintire toată viața: „Nu-mi venea să cred”
Larisa Iordache și soțul ei, Cristian Chiriță, trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, completată de venirea pe lume a micuței lor, Amira, care are doar trei luni. De curând, gimnasta a povestit cum și-a cunoscut jumătatea, iar povestea este cu adevărat specială.