Daruri

Publicat în Dilema Veche nr. 1011 din 24 august – 30 august 2023
© adevărul.ro
© adevărul.ro

În ziua de 23 august a.c., fondatorul revistei noastre, dl Andrei Pleșu, a împlinit o vîrstă dintre acelea care cer jubileu. Redacția revistei Dilema veche îi dorește ani mulți, sănătoși și rodnici! Îi sîntem recunoscători că a fondat această revistă la care lucrăm și că a rămas cu noi, adevărat spiritus rector, în toți acești ani. Îi dedicăm această pagină, în care membrii redacției au fost invitați să spună ce cadou i-ar face fondatorului nostru, dacă ar putea. 

 Marius CHIVU

Pentru că „ochiul e apt să capteze senzația cea mai prețioasă și intelectualmente cea mai pură care este lumina”, după cum scrie dl Pleșu în Despre îngeri, atunci singurul cadou pe care i l-aș face – din preaplinul imaginației, firește – ar fi un zbor de cîteva zile în spațiu, să vadă Pămîntul în dubla sa rotire insesizabilă, în jurul propriei axe și în jurul Soarelui, rotindu-se cu toată istoria și tot prezentul lui în muțenia și în răceala cosmosului. Mi-l și imaginez pe dl Pleșu plutind în dreptul hubloului, cu fața luminată, încîntat de imponderabilitate, copleșit de perspectivă, vizitat, poate, de noi dileme. Ce loc mai liniștit, mai luminat, mai intim și mai potrivit ca distanță pentru a spune o rugăciune, ea însăși „o specie a vizualității”, decît în spațiu!

 Anda DOCEA

Acum trei ani, în plină pandemie, dl Andrei Pleșu a ales să lase arta să vorbească și, în ciclul „Capodopere în dialog”, povestea a curs de la Leonardo la Dürer sau Rembrandt și de la Toulouse-Lautrec la Degas sau Rouault. Mi-a rămas în minte, înainte de orice altceva, concepția lui Rembrandt despre lume: e ceva splendid uneori, trist cîteodată, dar necesar întotdeauna. Iar pentru a percepe ideea unui lucru trebuie să cobori fără prejudecăți, cu ochi limpede, în materia lui umilă. Cum cu acest sentiment rămîn de cîte ori citesc editorialul „Nici așa, nici altminteri” și cum imaginația îți permite să faci cel mai extravagant cadou din lume, i-aș dărui domnului Andrei Pleșu, la ceas aniversar, Rondul de noapte al lui Rembrandt, cu chipurile iradiante și poveștile unui clarobscur niciodată pe deplin deslușit. Sînt convinsă că domnia-sa ar savura în fiecare zi, privind pictura, ceea ce a numit „ceremonialul de o complicată simplitate al omenescului”, în care ideile sînt motorul tuturor lucrurilor.

 Stela GIURGEANU

V-aș oferi o cutie de porțelan, învelită în mătase, înlăuntrul căreia, pe o pernuță de catifea, s-ar afla cea mai frumoasă invenție a omenirii. Oglinzi, lumini și culori. Acea construcție de suprafețe reflectorizante, care, datorită reflexiilor repetate, ne oferă perspectiva unei infinități de posibilități, oglindind însă mereu modelul simetric al lumii. Prin rotirea sa provoacă schimbări, în care tot ce era ordonat se preschimbă într-o nouă ordine, amintindu-ne mereu să vedem formele frumoase ale vieții și înlesnind ochiului să perceapă perfecta îmbinare a tuturor detaliilor care ne înconjoară. Kalós, eïdos, skopéin. Înlăuntrul cutiei de porțelan voi așeza, așadar, întreaga magie a umanității. Un caleidoscop.

 Andrei MANOLESCU 

Alături de urările mele de bine, de „La mulți ani!“ și de cît mai multă sănătate pentru domnul Andrei Pleșu, aș adăuga ceva destul de simbolic, dar, totodată, nu lipsit de substanță, dacă mă pot exprima astfel. De fapt, e chiar o substanță care ne însoțește încă din adîncurile istoriei, dintr-un loc și dintr-un timp pe care nimeni nu-l poate preciza prea bine (ceea ce-i conferă cumva și un mister supraomenesc). Sigur, nu atît substanța propriu-zisă, pe care i-aș putea-o oferi eu, vine din istorie, cît rețeta fabricării ei. E vorba, bineînțeles, de vin, băutura care a însoțit civilizația și civilizarea omenirii în mai toate vremurile cunoscute, băutura zeilor și a filozofilor. Fără îndoială, un vin pentru o asemenea ocazie trebuie să fie ales. Să fie dintre acelea care dezleagă vorbele și poveștile, care înalță chiar și spiritele înalte, care face farmecul întîlnirilor și după a cărui degustare, chiar și în perioade complicate, lumea pare mai veselă, mai bună, mai interesantă și mai fericită.

 Ioana MOROȘAN

L-am cunoscut personal pe dl Pleșu în iarna anului trecut, la petrecerea Dilemei vechi. Prima întîlnire cu dumnealui mi-a amintit de gentilomii romanelor franțuzești din toate timpurile. Mi-a luat mîna, a privit-o lung și am văzut că purta niște manșete frumoase. Mă gîndeam atunci că bărbații „din ziua de azi” pe care îi întîlnesc nu poartă nici manșete și nici n-ar ști cum să cunoască pe cineva după atingere. S-a dezvăluit parcă un om despre care credeam că există mai mult în cărți și filme noir. Mă gîndeam: cum ar fi să fii însoțit, la braț, de dl Pleșu? Cu cîtă blîndețe ar trebui să-i vorbești? Ce cadouri i-ai face? Iar asta ar fi o aventură odiseică în sine. Cred că orice ar fi prea puțin. Și ce vreau să zic e că, la 75 de ani, dl Pleșu e o prezență intrigantă. E elegant și diplomat într-un fel cum extrem de puțini ar mai ști să fie.

 Matei PLEȘU

E greu să găsești un cadou pentru un bărbat în toată firea. Pistoale, pumnale, pardesiuri și parfumuri nu-i plac. Iar cărți își ia singur. Îmi rămîne așadar să-i doresc: o vacanță liniștită, la umbră și la răcoare, departe de lumea nebună, fără avioane, fără hoteluri, fără trambalări și inutile tevaturi logistice - adică un sejur agreabil acasă; și o terapie, dacă s-ar putea, de refacere a apetitului - a poftei de citit și de scris, de plimbat, de mîncat și de băut, de rîs, de bombănit, de a crede și de a se îndoi, și chiar a poftei de a nu face, uneori, mai nimic. Ca să-l citez, i-aș dori să se poată bucura - între două salturi - și de „firescul mersului la pas”. La mulți ani și poftă mare!

 Adina POPESCU

Părinții mei fac parte din generația domnului Pleșu, sînt tot „pașoptiști”, tata a împlinit 75 de ani în aprilie, mama urmează să-i împlinească în septembrie. E o vîrstă frumoasă, încă sînt sănătoși, încă în putere. M-am gîndit de multe ori ce viață au avut totuși acești oameni și foarte mulți intelectuali asemeni lor – s-au născut chiar la începutul regimului comunist și imediat după război, cînd în România, dincolo de ideologie, mai era și o sărăcie lucie, și-au petrecut tinerețea într-un oarecare „libertinaj” al anilor ’70, închipuindu-și că regimul comunist era etern, au trăit vremuri crunte în Bucureștiul anilor ’80. Apoi, în anii ’90, au fost la mitinguri și s-au implicat în diferite acțiune civice, și-au făcut speranțe deșarte, dar nu s-au adaptat niciodată în totalitate marilor „schimbări” care au urmat. Acum, la 75 de ani, privesc societatea românească cu o resemnare lucidă. Nu le-am făcut și nu le voi face nici un cadou special de aniversare, mi-am dat seama că părinții mei au tot ce le trebuie pentru o viață cît de cît confortabilă, însă, în același timp, de-a lungul existenței lor, nu au avut nimic notabil ca să-i transforme în niște oameni fericiți. Așa că preferăm să ieșim la un mic, la o bere, să ne bucurăm împreună de anii care le-au mai rămas. M-am gîndit inițial la o excursie în străinătate, însă mi-am dat seama că le-a dispărut curiozitatea de vedea lumea. Totuși, domnului Pleșu i-aș face cadou o bucățică de Berlin pe Calea Victoriei, dacă aș putea să o aduc pînă aici. Ar fi un cadou și pentru mine, desigur, ne-am face cu mîna de pe un trotuar pe celălalt.

 Ana Maria SANDU

Cu cît trece timpul, am senzația că ne plac cu adevărat din ce în ce mai puține lucruri. Așa că n-aș experimenta prea mult cînd vine vorba de un cadou aniversar. Pentru un bon vivant aș alege întotdeauna ceva clasic: un roast-beef bine gătit, un vin vechi și cîntecele lui Ionel Fernic. Cu cine să le împartă ar găsi cu siguranță dumnealui. Și dacă cheful omului ar fi ca sarea, aș presăra puțin peste masă, să mă asigur că bucatele de pe ea ar fi și mai gustoase. De glume și de povești se ocupă singur, n-am nici o îndoială că o să se rîdă mult în seara cu pricina și că invitații vor mai rămîne din cînd în cînd cu furculițele în aer, prinși de vreo istorisire căreia o să vrea să-i afle continuarea.

 Dan STANCIU 

E prilejul potrivit, cred, pentru a-i oferi în dar lui Andrei Pleșu un mit african, care spune așa:

„Cînd Nzamé i-a făcut pe Sékoumé și pe Mbongwé, el i-a alcătuit din două părți: una exterioară, pe care voi o numiți Gnoul, trupul, și cealaltă, care trăiește în Gnoul și căreia noi îi spunem Nsissim.

Nsissim e ceea ce dă naștere întunericului, întunericul și Nsissim sînt același lucru, Nsissim îi dă viață lui Gnoul, Nsissim se duce la plimbare cînd dormi, Nsissim pleacă atunci cînd omul a murit, dar Nsissim nu moare. Atîta vreme cît se află în Gnoul, știți unde șade? În ochi. Da, șade în ochi, iar punctul acela micuț și strălucitor pe care îl vedeți în mijloc este Nsissim.“

Așadar, un ochi-suflet pentru Andrei Pleșu care, în Ochiul și lucrurile, a înțeles atît de profund privirea.

 Sever VOINESCU

O rapsodie. De multă vreme știu care ar fi cel mai potrivit cadou pe care i l-aș face dlui Pleșu și pe care, din păcate, nu pot să i-l ofer. Cel mai potrivit cadou pentru dl Pleșu este din registrul muzical. De-aș putea, de-aș ști cum, de-aș fi în stare, aș compune o rapsodie pe care i-aș dedica-o. Așa, în stil clasic, m-aș duce la ușa dînsului și i-aș oferi manuscrisul rapsodiei (căci aș umple portativele cu note scrise de mînă), pe a cărui primă pagină aș scrie că îi este dedicată. Libertatea pe care genul rapsodic o dă inspirației și exprimării talentului, generozitatea melodică și eleganța cu care explorează deopotrivă exuberanțele și melancoliile îmi par cele mai potrivite spiritului dlui Pleșu. În dedicație, i-aș mulțumi pentru tot binele pe care mi l-a făcut în viață. Dar nu pot și nu cred că voi putea vreodată să compun o rapsodie, așa că mă mulțumesc cu ceva mai puțin, cu ceva ce-mi stă, sper, în putere: vreau să-i fac cadou dlui Pleșu stabilitatea, ba chiar prosperitatea revistei culturale pe care a fondat-o, pentru multă vreme de-acum înainte.

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Parteneri

pexels aplicatie urmarire fertilitate png
Aplicațiile de urmărire a fertilității, din ce în ce mai populare în rândul femeilor. Acestea vin însă și cu mari riscuri
Un studiu publicat în Marea Britanie arată că din ce în ce mai multe femei care folosesc metode mai „naturale” de prevenire a sarcinii, cum ar fi aplicații de urmărire a ovulației, apelează la avort.
Secventa din Gadjo Dilo jpg
Conflictele barbare care au zdruncinat România după prăbușirea regimului Ceaușescu. Isprăvi tulburătoare, comise pe fondul intoleranței
Entuziasmul cu care era privită România în Occident după Revoluția din Decembrie 1989 a fost umbrit, în scurt timp, de un șir de evenimente tragice care arătau fața intolerantă a românilor, abia ieșiți din epoca regimului Ceaușescu.
Dr Iacob Felix Foto Wikipedia jpg
19 ianuarie: 120 de ani de la moartea medicului Iacob Felix, fondatorul școlii de igienă din România
La 19 ianuarie 1927, s-a născut Romica Puceanu, supranumită regina muzicii lăutăreşti. Tot într-o zi de 19 ianuarie, dar în anul 2015, a murit inventatorul Justin Capră, cel care a realizat prima versiune a „rucsacului-zburător“.
bicicleta, sala de fitness jpg
Cum să ai greutatea ideală fără diete și exerciții chinuitoare. Sfaturile unuia dintre cei mai importanți influenceri în domeniul fitnessului
O viață cu obiceiuri sănătoase este mult mai eficientă decât orice dietă atunci când vine vorba de slăbit. Cel puțin asta susține Ben Carpenter, un important influencer în domeniul fitness-ului. Acesta prezintă câteva sfaturi pentru o nouă viață, fără exces de greutate.
rezervisti jpg
Maghiarii se înghesuie la programul de pregătire militară. Campania „Îmi iubesc țara și o voi proteja” are un succes uriaș
Recruții înscriși în programul pentru rezerviști demarat de Ministerul Apărării din Ungaria au început săptămâna aceasta pregătirea. Programul de recrutare „Îmi iubesc țara și o voi proteja” a înregistrat cel mai mare număr de voluntari de când Ungaria a renunțat la serviciul militar obligatoriu.
australian open foto love tennis jpg
Românii au luat cu asalt Melbourne: 3 fete și 3 băieți pe tabloul principal al juniorilor
Dacă la senioare mai contăm doar la dublu pe Gabriela Ruse, pe tabloul juniorilor de la Melbourne sunt mai mulți români.
image png
Relația la distanță, un chin pentru o tânără de 27 de ani: „Cred că se culcă cu fosta lui iubită...”
Se spună că relațiile la distanță reprezintă o mare provocare pentru unul sau chiar ambii parteneri. Totuși, ce este de făcut în cazul în care una dintre părți nu este sinceră și joacă la două capete, încercând în același timp să manipuleze lucrurile în favoarea ei?
vaccin
Creșterea neîncrederii în vaccin - de ce tot mai mulți oameni pun la îndoială rezultatele imunizării
Vaccinurile Covid au salvat foarte multe vieți, dar asta nu i-a determinat pe oameni să aibă mai multă încredere în vaccinare, ci dimpotrivă. Cercetătorii au încercat să afle de ce a scăzut atât de mult încrederea în efectele vaccinării.
groenlanda vedere aeriana foto epa efe
De ce-și dorește Trump atât de mult Groenlanda - bogăția din adâncuri
Donald Trump și-a exprimat în mod repetat dorința de a câștiga controlul asupra Groenlandei, descriind perspectiva drept o „necesitate absolută” în scopuri legate de securitatea națională.