Cum au ajuns bolile autoimune la modă?

Simona REDNIC
Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
Cum au ajuns bolile autoimune la modă? jpeg

Ce este moda? Ea are în însăși definiția sa momentul și grupul sau colectivul căruia i se adresează. A fi demodat, depășit sau „expirat“ înseamnă să aparții unor realități din trecut, ieșite din uz. În ultima vreme, a avea o boală autoimună sau măcar „ceva autoimun“ („something autoimmune“, sintagmă mult folosită în serialul Dr House) pare să fie la modă, pentru că și bolile au vremea și epoca lor. La început de secol XX,  în inima Parisului, pe Avenue de Villiers, în cabinetul tînărului medic Axel Munthe, la modă era apendicita. „Toate cucoanele nevricoase o aveau în cap, dacă nu în burtă și le mergea splendid cu ea“, scrie el în Cartea de la San Michele. Apoi, apendicita s-a demodat și a apărut o nouă boală care să satisfacă cererea generală. Medicii au fost la înălțime și „o nouă maladie a fost lansată pe piață, un cuvînt nou a devenit o adevărată comoară: colita“. Să ne înțelegem bine: apendicita și colita au existat și există încă, avînd manifestări clare și tratamente standardizate, apendicita și colita „la modă“ erau mai mult în imaginarul pacientelor de pe Avenue de Villiers. Astăzi, și mai ales în unele medii, a avea o boală autoimună (lupus, dermatomiozită, tiroidită etc.) sau măcar „ceva autoimun“ este în același fel la modă. Nu mi-e clar încă de ce și încerc cîteva explicații.

Poate o explicație ar putea fi paradoxul pe care bolile autoimune îl reprezintă. Sistemul nostru imunitar, pregătit să ne apere de agresiunile externe (bacterii, virusuri sau chiar coronavirusuri), se întoarce împotriva celui pe care trebuia să-l protejeze, propriul trup. E un fel de întoarcere a armelor, un 23 August al sistemului imunitar. Se lasă cu prizonieri, cu răniți. Cu simptome severe, recuperare grea. Primul care a vorbit de autoimunitate a fost Shake­speare, prin gura lui Richard al III-lea: „Blood to blood, self against self“. Ce simbol mai bun pentru autoimunitate decît cineva care i-a îndepărtat și chiar i-a ucis pe cei mai apropiați (prieteni, aliați, mamă, frate și nepoți)? Pare mai interesant așa decît să fii devorat de vreun bacil sau virus. Nevrozelor noastre par să le placă paradoxurile.

Poate un alt motiv ar putea fi misterul din jurul lor, faptul că nu sînt ușor de diagnosticat și de tratat. Sintagma „It’s never lupus“, făcută celebră de sarcasticul Dr House în serialul cu același nume, se referă tocmai la aceste confuzii și dificultăți. Gîndirea medicală în suspiciunile de boli autoimune, poate mai mult decît în alte boli, se aseamănă cu cea a marilor detectivi, de exemplu Sherlock Holmes. Între Dr House și Sherlock Holmes sînt numeroase apropieri (nume, prieteni, vicii, hobby-uri, adresă de domiciliu), iar raționamentele acestuia, mai mult sau mai puțin subtile, au fost luate deseori ca exemplu de gîndire pentru reumatologi, specialiștii care tratează bolile autoimune sistemice. De altfel, reumatologii au fost definiți drept „ultimii medici detectivi“. E vorba de boli polimorfe, cu multe și variate manifestări, de recunoaștere, ierarhizare, îndepărtare, atribuire, procese de gîndire complexe și care necesită experiență. Un pacient cu lupus e consultat în medie de 3,5 doctori și durează mai mult de șase luni pînă ajunge să fie diagnosticat. Confuzia persistă chiar în rîndul doctorilor, astfel încît multe boli sau manifestări neînțelese ajung să fie catalogate, superficial desigur, drept autoimune. Misterul acesta prelungit uneori place? Complexitatea doar intuită și neînțeleasă a acestor diagnostice ar putea aduce o particularitate tragică mai mare decît alte boli mai prozaice? Poate toate acestea împreună reprezintă tendințele la modă ale oamenilor și medicilor de a numi diverse simptome, mai ușoare sau nu, ca autoimune. Să arunce în coșul cu eticheta „autoimun“ toate simptomele minore, dar și nemulțumirile, neîmplinirile sau fărădelegile noastre.

Un ultim motiv ar fi unul, complet greșit, de altfel, că boala autoimună e una elegantă, la îndemînă cînd e dorită, convenind tuturor gusturilor. „Nimeni nu știa cînd vine. Nimeni nu știa cînd pleacă“, scrie tot Axel Munthe. Bolile autoimune adevărate nu sînt așa. Ele au simptome clare și deloc ușoare. Dureri articulare, mai ales la mîini, care te împiedică să deschizi robinete și să te îmbraci, erupții vizibile pe față, piele care te strînge, importante modificări de fizionomie, mușchi care nu te lasă să te piepteni și să urci scările și semne generale exprimate. Mîna e frecvent afectată. Mîna nu e doar fereastra către spirit, cum crede Kant, dar e și unealta cu care acționăm asupra lumii, prin care „îi prindem“ înțelesul. Suferința ei ne afectează profund. Mîinile unui pacient cu boală autoimună activă sînt vizibil bolnave, încît nimeni, nici măcar cineva lipsit de pregătire medicală, nu le-ar pune cătușe.

Moda apendicitei a trecut atunci cînd cei care o foloseau excesiv au înțeles că bisturiul este soluția. Apendicita a rămas boala organică pură, despărțită de componenta socială pe care moda i-o oferea. Și bolile autoimune vor ieși din modă atunci cînd doctorii și pacienții vor înțelege că a avea un astfel de diagnostic nu e doar o indispoziție trecătoare. Poeta Ioana Nicolaie o spune mai frumos decît mine în volumul care chiar așa se numește, Autoimun: „În boala asta nu-i vorba de vîrstă, / Ci numai de soldați îndîrjiți, / Care odată și-odată își vor omorî comandantul“. Bolile autoimune se văd, afectează profund pe oricine le are și sînt tratate în spitale. „Autoimunitatea“ la modă, cea care îți explică tot felul de indispoziții sau nefericiri, îți poate scuza absența sau amîna prezența la un eveniment. Una dintre pacientele doctorului Axel Munthe scria: „Scumpa mea Anna. Închipuie-ți, dragă, că am colită. Sînt dezolată, dragă, că nu ne vom vedea mîine la dineul Josephinei. I-am scris și ei că am colită. Aș dori să-l poată amîna pe poimîine“. Orice asemănare cu o situație reală e pur întîmplătoare.

Simona Rednic este profesor universitar la UMF „Iuliu Hațieganu“, Cluj, predă reumatologie și conduce singurul centru ERN (European Reference Network) pentru boli musculoscheletale rare și complexe (ReCONNET) din România.

Desen de J.-J. Grandville

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.