„Coaliția curcubeu“ de extremă dreapta a lui Trump
Chiar dacă Donald Trump își face bagajele și părăsește Casa Albă pe 20 ianuarie, el a prezidat o renaștere autoritaristă în rîndurile unui vast segment al populației americane – care va dăinui multă vreme după plecarea sa. Ca președinte, Trump nu numai că a practicat o retorică rasistă, sexistă, homofobă, xenofobă și islamofobă, dar a integrat-o și în politicile sale. Cu toate acestea, mai mult de 74 de milioane de americani l-au votat în 2020.
Cu atît mai șocant e faptul că, potrivit exit-poll-urilor, Trump s-a bucurat de susținerea tuturor grupurilor demografice pe care le-a calomniat, insultat și prejudiciat, cîștigînd mai multe voturi afro-americane, latino-americane și musulmane decît în 2016. Americanii de origine asiatică au pivotat și ei spre Trump, votînd cu el într-o proporție mai mare decît în 2016. Iar în jur de 55% din femeile albe au votat în 2020 cu Trump. Cu ocazia ambelor alegeri prezidențiale, majoritatea femeilor albe au ales un misogin pur-sînge, în locul unui candidat la președinție sau vicepreședinție feminin.
Într-un articol publicat în Washington Post imediat după alegeri, Fareed Zakaria afirma că nu există un numitor comun al grupurilor minoritare etnice și religioase, concluzia fiind că membrii acestora l-au preferat pe Trump din motive diverse. Acesta însă e un mod greșit de a pune problema. Trump a creat propria sa coaliție curcubeu (referire la mișcarea radical-socialistă din America anilor 1960, a cărei platformă-program nu ținea cont de apartenența etnică a membrilor săi – n. trad.), iar susținătorii lui îi sînt necondiționat loiali, în mai mare măsură decît cei ai președintelui ales Joe Biden. Întrebarea potrivită e, astfel, ce anume i-a unit pe susținătorii lui Trump din rîndul minorităților – între ei, dar și cu susținătorii săi albi.
Fără îndoială, și Biden are propria sa coaliție curcubeu, pe care însă a construit-o prin muncă asiduă, sinceritate și conștiinciozitate. A numit, pe listele sale, o femeie afro-americană și a promis să protejeze politica DACA/Deffered Action for Childhood Arrival (prin care se prorogă expulzarea imigranților ilegali sosiți în SUA la vîrsta copilăriei – n. trad.). Trump, dimpotrivă, a fost copleșit de susținerea a chiar celor pe care i-a prejudiciat și atacat cu cruzime. Pe imigranții din America Latină i-a numit „traficanți de droguri, criminali și violatori”, și a promovat politica de separare a familiilor de imigranți, la granița cu Mexicul. Cu toate acestea, la alegerile recente, și-a asigurat voturile latino-americanilor în circumscripții-cheie.
În plus, războiul comercial purtat de Trump împotriva Chinei a avut un impact devastator asupra Americii rurale. Ceea ce nu l-a împiedicat să cîștige detașat Iowa și alte state agricole. La fel, unii imigranți chinezi (cu doctorate și diplome Ivy League) sînt susținători fervenți ai lui Trump, chiar dacă acesta a poreclit COVID-19 „virusul chinez”.
Fundamentul comun pe care se sprijină acest cort trumpian – format din albi rurali, latino-americani din Texas, antreprenori sino-americani, femei albe din suburbii și un segment mic, dar în creștere, de bărbați afro-americani – este o concepție adînc înrădăcinată despre autoritate, o dispoziție mai primordială chiar decît tribalismul etnic, apartenența religioasă și identitatea sexuală. Acești votanți venerează puterea și pe cel puternic – și se identifică cu toate manifestările puterii exercitate de liderul pe care l-au ales.
Această perspectivă poate explica o mare parte dintre atitudinile susținătorilor lui Trump. Declarațiile lui rasiste, sexiste, homofobe, xenofobe și islamofobe sînt, cu toate, demonstrații de forță. Rasismul e un joc de putere practicat de albi în raport cu alte grupuri etnice; sexismul e și el un joc de putere al bărbaților față de femei. Intoleranța religioasă și xenofobia sînt, și ele, jocuri de putere similare. Sloganul MAGA („Make America Great Again”) promite restabilirea privilegiilor și a statutului celor ale căror sensibilități sînt rănite de o lume în schimbare.
În economie, „fluxul circular al banilor” descrie modul în care cheltuiala făcută de o persoană, în interiorul unei economii, reprezintă, pentru o altă persoană, un cîștig: cumpărarea unei pîini e o cheltuială pentru mine, dar un cîștig pentru brutar. Să aplicăm acum această idee în politică. O femeie albă este victima misoginismului; dar într-o lume trumpiană, ea aparține totodată și unei clase de învingători (a căror putere se manifestă prin rasism și xenofobie). În această viziune ierarhică asupra lumii, femeile albe sînt reductibile la slujnice, dar pot măcar să-și exercite puterea asupra altora, cum ar fi negrii și imigranții. Chiar dacă, într-un anumit context, alții au putere asupra ei, ea poate să aibă, în același timp, putere asupra altora – într-o experiență separată.
Am remarcat pentru prima oară acest flux circular al puterii în 2016, după ce am ținut un discurs despre motivele pentru care mulți chinezi îl susțin pe Trump. O tînără absolventă MIT mi-a împărtășit o experiență pe care a avut-o cu un coleg, care spunea că nu e deranjat de un președinte simpatizant al „supremației albe”, cîtă vreme are și el, un tînăr imigrant chinez, posibilitatea să îi discrimineze pe negri și pe latino-americani.
Dar cum explică această dinamică voturile pro-Trump ale negrilor și latino-americanilor? Există, iată, un filon comun care îi aduce laolaltă pe albii conservatori, pe votanții asiatici ai lui Trump, dar și un segment semnificativ de afro-americani și latino-americani: e o predispoziție cunoscută ca „autoritarism de extremă dreapta” (AED). AED cuprinde anumite trăsături psihologice care corespund indivizilor cu o „personalitate autoritară”. Acest tip de personalitate are mai multe fațete, dintre care una, fundamentală, se referă la percepția și exercitarea puterii.
AED este liantul care stă la baza coaliției curcubeu a lui Trump. După cum arată Matthew C. MacWilliams, un politolog de la Universitatea Massachusetts Amherst, e mai probabil ca electorii primari republicani cu scoruri AED ridicate să-l voteze pe Trump decît pe alți candidați GOP.
Într-un articol publicat în noiembrie 2016, intitulat „Autoritarismul american în alb și negru”, MacWilliams constată că, în medie, afro-americanii îi depășesc pe albi în materie de AED. Un element deosebit de relevant este, aici, rolul structurant și social al religiei în viața afro-americanilor. MacWilliams observă că cei care merg regulat la biserică prezintă, în medie, tendințe AED crescute. Cercetări similare, începînd cu anii 1950, arată că și americanii de origine mexicană sînt mai predispuși la autoritarism decît americanii albi, pesemne tot prin asociere cu mersul la biserică.
Încercarea de a-i repartiza pe votanții lui Trump după sex și culoarea pielii ar trebui înlocuită de o viziune psihologică mai nuanțată, care ne-ar putea ajuta să înțelegem de ce al 45-lea președinte al SUA atrage atît de mulți votanți cărora le-a denigrat cu vehemență identitatea etnică, religioasă și sexuală. Dacă nu ne perfecționăm percepția asupra tendinței primordiale a acestor votanți de a se identifica cu cei apți și dornici să exercite puterea, dar și asupra propriei lor dorințe latente de putere, riscăm să fim luați din nou prin surprindere.
Yasheng Huang este profesor de Management internațional și directorul pentru Action Learning al Facultății la MIT Sloan School of Management.
Copyright: Project Syndicate, 2020
Traducere de Matei PLEŞU
Foto: wikimedia commons
