Ce înseamnă apărarea Europei?

Slavoj ŽIŽEK
Publicat în Dilema Veche nr. 935 din 10 – 16 martie 2022
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg

Imediat după ce Rusia a atacat Ucraina, Guvernul sloven și-a declarat disponibilitatea de a primi mii de refugiați ucraineni. Ca cetățean sloven, am fost mîndru, dar și rușinat.

Cînd Afganistanul a căzut în mîinile talibanilor, cu șase luni în urmă, același guvern a refuzat să primească refugiați afgani, susținînd că aceștia ar trebui să rămînă acasă și să lupte. Iar cu cîteva luni în urmă, cînd mii de refugiați – în mare parte kurzi irakieni – au încercat să intre în Polonia dinspre Belarus, Guvernul sloven a oferit ajutor militar, pentru a susține Polonia în efortul ei nedemn de respingere a refugiaților, pretinzînd că Europa e asediată.

Pe întinsul acestei regiuni au apărut două specii de refugiați. Un tweet al Guvernului sloven din 25 februarie explica această distincție: „Refugiații din Ucraina vin dintr-un mediu complet diferit din punct de vedere cultural, religios și istoric de mediul din care provin refugiații afgani”. După un val de proteste, tweet-ul a fost șters rapid, dar adevărul obscen fusese deja spus: Europa trebuie să se apere de non-Europa.

Această abordare va fi catastrofală pentru Europa, în contextul actualei lupte globale pentru influență geopolitică. Mass-media și elitele noastre definesc această luptă ca pe un conflict între o sferă „liberală” occidentală și o sferă „eurasiatică” rusă, ignorînd grupul mult mai vast al țărilor – din America Latină, Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud-Est – care sînt cu ochii pe noi.

Nici chiar China nu e pregătită să susțină integral Rusia, deși are propriile ei planuri. Într-un mesaj adresat conducătorului nord-coreean Kim Jong-un, la o zi după începerea invaziei ruse în Ucraina, președintele chinez Xi Jinping a spus că, „date fiind noile circumstanțe”, China e pregătită să dezvolte relații de prietenie și colaborare cu Coreea de Nord. Există temeri potrivit cărora China se va folosi de „noile circumstanțe” pentru a „elibera” Taiwanul.

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze acum e faptul că radicalizarea pe care o observăm, cel mai pregnant la președintele rus Vladimir Putin, nu e doar retorică. Mulți liberali de stînga, convinși că ambele tabere sînt conștiente că nu și-ar putea permite un război deplin, au crezut că Putin blufează, atunci cînd a trimis trupe la granița ucraineană. Chiar și atunci cînd Putin a descris guvernul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski ca pe „o bandă de narcomani și neonaziști”, mulți s-au așteptat ca Rusia să ocupe doar cele două „republici populare” deja desprinse și controlate de separatiștii ruși susținuți de Kremlin – sau, cel mult, să-și extindă ocupația asupra întregii regiuni Donbas din estul Ucrainei.

Iar acum, cei care se autodefinesc „de stînga” (eu nu-i consider astfel) condamnă Occidentul pentru faptul că președintele SUA Joe Biden a avut dreptate cu privire la intențiile lui Putin. Argumentul este binecunoscut: NATO a împresurat treptat Rusia, provocînd „revoluții colorate” în statele din vecinătatea acesteia și ignorînd temerile legitime ale unei țări care a fost atacată dinspre Vest în secolul trecut.

Desigur, aici se află un sîmbure de adevăr. Dar a spune numai asta echivalează cu a-l legitima pe Hitler prin injustețea Tratatului de la Versailles. Mai rău, acest argument recunoaște că marile puteri au dreptul la sfere de influență pe care toți ceilalți trebuie să le respecte, de dragul stabilității globale.

Concepția lui Putin potrivit căreia relațiile internaționale sînt o competiție între marile puteri e reflectată de declarația sa făcută în mai multe rînduri, prin care spune că nu are altă opțiune în afară de intervenția militară în Ucraina.

p7 ivan ilin jpg jpeg

                                                                  Ivan Ilin

E oare adevărat? Este fascismul ucrainean cu adevărat o problemă? Această întrebare ar trebui adresată Rusiei lui Putin. Reperul intelectual al lui Putin e Ivan Ilin, ale cărui opere sînt retipărite și distribuite aparatcicilor de stat și recruților militari. După ce a fost expulzat din Uniunea Sovietică la începutul anilor 1920, Ilin a devenit susținătorul unei versiuni rusești a fascismului: statul e văzut ca o comunitate organică condusă de un monarh paternalist, în care libertatea își știe bine locul. Pentru Ilin (și pentru Putin), sensul votului nu este de a legitima sau alege un conducător, ci de a exprima susținerea colectivă pentru acesta.

p 7 aleksandr dugin jpg jpeg

                                                          Aleksandr Dugin

Aleksandr Dugin, filozoful de curte al lui Putin, îi calcă lui Ilin pe urme, adăugînd un ornament postmodern de relativism istoric:

„[…] fiecare așa-numit adevăr este o chestiune de credință. Așa că noi credem în ceea ce facem, credem în ceea ce spunem. Și acesta este singurul mod de a defini adevărul. Așadar, noi avem propriul nostru adevăr rusesc, special, pe care trebuie să-l acceptați. Dacă Statele Unite nu vor să înceapă un război, trebuie să recunoașteți că Statele Unite nu mai sînt unicul stăpîn. Și, pe fondul situației din Siria și din Ucraina, Rusia spune «Nu, voi nu mai sînteți șeful». Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.”

Dar cum rămîne cu oamenii din Siria și din Ucraina? Pot și ei să-și aleagă propriul adevăr sau sînt doar un teren de luptă pentru conducători veleitari ai lumii?

Ideea că fiecare „mod  de viață” are propriul său adevăr este ceea ce îl face pe Putin plăcut în ochii populiștilor de extremă dreapta, precum fostul președinte american Donald Trump, care a salutat invadarea Ucrainei de către Rusia ca fiind acțiunea unui geniu. Iar sentimentul e reciproc: atunci cînd Putin vorbește despre „denazificarea” Ucrainei, trebuie să ne amintim de susținerea sa pentru „Adunarea Națională” a lui Marine le Pen, pentru „Liga Nordului” a lui Matteo Salvini și pentru alte mișcări neofasciste actuale.

„Adevărul rusesc” e doar un mit convenabil care justifică viziunea imperială a lui Putin. Iar cea mai bună cale de a-l combate e, pentru Europa, să construiască punți către țările emergente și în curs de dezvoltare – multe dintre ele avînd lungi liste de doleanțe întemeiate cu privire la colonizarea și exploatarea occidentală. „Să apărăm Europa” nu e suficient. Adevărata sarcină este să convingem alte țări că Occidentul le poate oferi posibilități mai bune decît Rusia și China. Și singura cale de a reuși acest lucru este să ne schimbăm noi înșine, stîrpind din rădăcini neocolonialismul, chiar și atunci cînd ni se înfățișează sub forma ajutorului umanitar.

Sîntem gata să dovedim că, apărînd Europa, luptăm pentru pace pretutindeni în lume? Refuzul nostru rușinos de a-i trata pe refugiați în mod egal trimite întregii lumi un cu totul alt mesaj.

Slavoj Žižek, profesor de Filozofie la European Graduate School, este directorul internațional al Birkbeck Institute for the Humanities la Universitatea din Londra și autorul volumului The Sublime Object of Ideology (Verso Books, 1989).

Copyright: Project Syndicate, 2022

traducere de Matei PLEȘU

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

HIstoria.ro

image
„Micile Rome” - Așezările coloniștilor romani în Dacia
După cucerire, teritoriul unei noi provincii era împărțit administrativ și guvernat după principiile dreptului roman. Elementele principale ale romanizării au fost armata, administrația, coloniștii, dreptul roman, veteranii și școlile create în provincii. Armata avea legături permanente cu autohtonii, unii dintre ei înrolându-se în trupă imediat după cucerire, în provinciile lor sau fiind trimiși în altele, chiar departe: trupe auxiliare formate din daci, imediat după cucerire, au fost trimise u
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.