Capitalismul de stat

Capitalismul de stat jpeg

Contrar tuturor trimiterilor la mămăliga ce nu explodează, noi, românii, avem o reactivitate permanentă și destul de intensă la ceea ce se întîmplă în jurul nostru. Ne dorim binele individual și social cu o ardoare pe care, probabil, foarte puține națiuni o au. Din această cauză, bucuriile și dezamăgirile, dar mai ales dezamăgirile sînt trăite la cote înalte. Una dintre aceste dezamăgiri este sentimentul că stăm pe loc. Dacă ar fi să asemuiesc cu ceva economia și societatea noastră, le-aș asemui cu o bicicletă căreia i s-a luat lanțul. Se pedalează din greu, se transpiră din greu, dar peisajul din jurul nostru este același, practic nu se întîmplă nimic, cu toate sforțările noastre și cu tot interesul pe care îl acordăm efortului în sine. Pur și simplu, bicicleta fără lanț se încăpățînează să stea pe loc.

Teoria conspirației spune că bicicletei noastre i s-a furat lanțul în mod intenționat de către un mecanic iscusit din exterior, care știe ce potențial de pedalare putem avea. Este posibil așa ceva, dar nu vom insista asupra subiectului, lăsîndu-i pe cei care iubesc asemenea teorii să le întoarcă pe toate fețele. Noi vom discuta azi despre realitate, vorbind despre fapte la vedere, cu argumente raționale. Vom discuta, deci, despre statul român și despre poziția sa în societatea românească, pentru că de fapt aceasta ni se pare a fi problema fundamentală. De aici trebuie început. Eu cred că lanțul de la bicicleta noastră a fost furat de către statul român. Dezbaterea este importantă pentru că între stat, modul său de acțiune și prosperitatea și libertatea cetățenilor există o strînsă legătură. Nu orice stat permite prosperitatea cetățenilor săi, iar libertatea nu există pe fondul unui stat eșuat, rău și care se afundă în sărăcie și îndatorare. Dacă ar fi să judecăm după măsura în care statul se amestecă toxic în viața noastră, am putea spune că România de azi, pur și simplu, nu este o țară democratică.

De fiecare dată cînd cineva mă întreabă ce cred despre stat și despre rolul său în economie (subiect mult discutat și disputat de către economiști și politicieni), aduc în discuție și explic interlocutorului meu ceea ce economiștii numesc paradoxul roții de rezervă. Așa după cum ghiciți, mica fabulă este despre o roată de rezervă care cade dintr-o mașină care circulă pe o autostradă. Așa cum se întîmplă, roata cade chiar în mijlocul drumului și probabilitatea este foarte mare ca nici unul dintre șoferii care circulă după mașina în cauză să nu oprească să dea roata la o parte și apoi să-și continue drumul. Motivul este acela că timpul necesar ocolirii roții din mijlocul drumului este mai scurt decît cel necesar pentru a opri mașina și a o da la o parte. Toată lumea, fiecare individ, gîndește în termeni de timp, de optim al acțiunii. Cu toate acestea, dacă toate mașinile ocolesc roata de rezervă, timpul socialmente necesar, pe ansamblu, care se consumă cu ocolirea este cu mult mai ridicat decît acela al opririi unei singure mașini pentru îndepărtarea roții. Paradoxul este că ceea ce cîștigă fiecare individ pierde societatea în ansamblu. Cum se rezolvă? Trebuie să existe cineva care să îndepărteze roata nu din altruism, ci din obligație. Acesta ar trebui să fie statul. El este chemat să supravegheze autostrada și să îndepărteze roata de rezervă pentru a economisi timpii pierduți cu ocolirea ei. Acesta este statul minimalist și „bun”, cel care supraveghează fără a se amesteca direct.

Sigur că noi, românii, am dat cuvîntului corupție înțelesuri multiple și greu de egalat. Cu toate acestea, ne-am obișnuit să vorbim și să atașăm României toate relele unor state greșit organizate. Dacă organizarea statală este eronată, aceasta produce aceleași efecte oriunde în lume. Atunci cînd este vorba despre stat și acțiunile sale, poate exista corupție în Tanzania, Namibia sau Franța. Am enumerat la întîmplare. Statul „rău”, extins și abuziv, se comportă la fel, pentru că lăcomia și hoția sînt caracteristici general umane, nu le-am inventat noi, românii. Un liberal, Milton Friedman, spunea că, dacă vom pune un guvern să administreze deșertul Sahara, vom descoperi după un interval de timp că acolo va lipsi nisipul. Da, un stat extins, corupt prin natura sa, poate să speculeze, să ascundă sau să vîndă pînă și nisipul din deșertul Sahara. Birocrația are tendința de a acapara mai multă putere și de a-și extinde obiceiurile urîte. Nu este de ajuns să critici birocrația. Pur și simplu, prin voință politică, aceasta trebuie retrasă de acolo de unde nu-i este locul. La noi nu s-a făcut nimic în acest sens: organizarea administrativă este tot cea din 1968, care permite preotului, primarului și milițianului să fie șefi peste oameni. Trăim un experiment unic din punct de vedere social. Tot ceea ce am reușit a fost crearea unui capitalism de stat, oligarhic, în care birocrați ciudați gestionează și distribuie aleatoriu sau după bunul plac al partidului resurse imense.

p23 jos wc jpg jpeg

Vorbind despre stat, Ludwig von Mises arată că totul ține de o alegere: „Problema principală în luptele politice din zilele noastre este dacă societatea trebuie să fie organizată pe baza proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie (capitalism, sistemul de piaţă) sau pe baza controlului public asupra mijloacelor de producţie (socialism, comunism, economie planificată). Capitalismul înseamnă libera întreprindere, suveranitatea consumatorilor în problemele economice şi suveranitatea alegătorilor în probleme politice. Socialismul înseamnă control guvernamental total asupra fiecărei sfere a vieţii individului şi supremaţia fără restricţii a guvernului în ceea ce priveşte capacitatea lui ca administrator central al managementului de producţie. Nu există nici un compromis posibil între aceste două sisteme. Contrar unei păreri greşite asupra unei căi de mijloc, nu este posibil un al treilea sistem, model al unei ordini sociale permanente. Cetăţenii trebuie să aleagă între capitalism şi socialism sau, aşa cum spun mulţi americani, între modul de viaţă american şi cel rusesc. Oricine care, în această controversă, ar fi de partea capitalismului trebuie să o facă în mod franc şi direct. Trebuie să acorde sprijin proprietăţii private şi liberei întreprinderi. Degeaba se mulţumeşte cineva cu atacarea unor măsuri menite să paveze drumul către socialism. Este inutil să lupţi împotriva fenomenului însoţitor, şi nu împotriva tendinţei către totalitarism. Este nefolositor să se insiste doar asupra criticării birocratismului.” (https://mises.ro/librarie/cumpara/birocratia/)

Cuvintele lui Mises sînt foarte aproape de România prezentului. Chiar dacă, declarativ, oamenii politici de la noi s-au pronunțat mereu pentru deschidere și economie de piață, în fapt nu au făcut mare lucru. La 30 de ani de la Revoluție, statul român este extins, hoț și destabilizator pentru chiar fundamentele libertății. Este extins în economie, dar și în administrație. Mulți, enorm de mulți oameni țin de stat (și nu vorbesc aici despre medici sau profesori, ca să fim înțeleși), modelul cetățeanului român fiind mai degrabă unul dependent de stat și nu independent în raport cu statul. Acest stat astfel gîndit asigură baza electorală a unui partid construit după aceleași principii: clientelismul, oligarhizarea și hoția. Se vorbește mult despre cum poate fi combătut PSD. Nu este de ajuns să cîștigi un rînd de alegeri. Dacă nu-i distrugi baza electorală, va reveni sub alt nume și altă înfățișare. Acesta este marele pariu al viitoarei guvernări: îndreptarea României spre capitalism, economie de piață și deschidere. Pînă acum, sporadicele guvernări din această zonă nu s-au deosebit cu nimic de cele feseniste. S-au mulțumit să gestioneze și să aloce arbitrar resurse. Poate și de aceea, ideea comună este că toate partidele sînt la fel. Percepția populară nu greșește, toate guvernările și toate partidele au fost la fel. Pare paradoxal, dar România încă nu s-a hotărît pe ce drum s-o apuce. Ne aflăm încă în dilema enunțată de către Mises.

Dacă într-o după-amiază senină, cum sînt cele pe care le trăim acum, mergi prin centrul orașului în care locuiesc și strigi „Domnule director!”, jumătate dintre cetățenii anoști din fața ta vor întoarce capul. Sînt directori la apă, canal, aer, pămînt, rîme, prefectură, primărie, ciori, consiliu județean. Tot ce mișcă sau nu mișcă are cel puțin doi sau trei directori și mai mulți, nenumărați șefi de servicii. Pe lîngă ei roiesc mai multe rude și cel puțin una sau două amante. Este incredibil cîte agenții, direcții, primării, instituții funcționează la noi. Aceasta este baza electorală a PSD – românul fudul care lucrează la stat. Cultivăm un respect medieval și fără sens față de funcționarul inutil, cu creion chimic la ureche. PSD și cei care îl conduc au amplificat această stare de lucruri. Acest partid este toxic pentru că toxică este organizarea statală pe care o apără. Așa cum bine sublinia și Mises, trebuie să ne hotărîm ce facem în România. Capitalismul de stat instaurat la noi este un nonsens. Revenim la socialism sau pur și simplu facem pași înainte spre lumea libertăților și a deschiderii? Altfel, baza electorală a unor asemenea partide vă rămîne, se va perpetua și va alimenta mereu visurile de putere infinită, dictatorială, ale oricărui nebun primitiv din nu știu ce colț al țării. Statul român trebuie să vină mai aproape de cetățean cu școala, drumul și spitalul și să fie îndepărtat din poziția de entitate care generează oligarhie, dependență și corupție.

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.

Foto: wikimedia commons

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.