Bullying, tabu în stil românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
Bullying, tabu în stil românesc jpeg

Cînd, acum o săptămînă, am citit un comunicat de presă al organizației Salvați Copiii România, prin care organizația anunța extinderea unui program început în luna februarie 2020, privind combaterea bullying-ului în grădinițe, n-am putut să nu-mi pun întrebarea dacă aceste programe chiar au un impact real și dacă reușesc să fie mai mult decît o picătură în oceanul unei societăți în care, pe de o parte, violența contra copiilor este adînc împămîntenită în mentalitatea „Eu te-am făcut, eu te omor”, iar pe de alta, violența în sine a ajuns să fie atît de tolerată încît e chiar prilej de divertisment – dacă ne gîndim doar la acele emisiuni care fac „rating” printre televiziunile autohtone, emisiuni care promovează scandalul și violența verbală ca fiind ceva cool.

Vorbind despre bullying, vorbim despre un fenomen global care, deși a existat dintotdeauna, fiind cel mai facil mod de a impune un raport de forțe, a fost identificat ca atare abia în anul 1970, de către Dan Olweus, profesor și cercetător la Universitatea din Bergen, Norvegia.

Olweus a efectuat primul studiu sistematic asupra agresiunii în rîndul copiilor, studiu publicat pentru prima oară în țările scandinave în 1973, urmînd să apară și în Statele Unite în 1978, cu titlul Aggression in the Schools: Bullies and Whipping Boys.

Definind bullying-ul drept un „comportament agresiv nedorit, care se repetă în timp și implică un dezechilibru de putere sau forță”, în anul 1980 Olweus concepe și primul program de intervenție în asemenea cazuri. Succesul pe care l-a avut acel program-pilot a determinat Guvernul norvegian să-l implementeze imediat în toate școlile primare și liceele norvegiene, sub numele „Programul de Prevenire a Agresiunii Olweus”.

După prima etapă a implementării, studiile la scară largă efectuate în școlile din Norvegia (care au inclus peste 30.000 de elevi) au indicat că, în urma acestui program, a avut loc o reducere semnificativă a raportărilor de hărțuire, cu aproape 45%.

Cunoscut sub acronimul OBPP, programul este și astăzi unul de succes, implementat în multe țări europene, dar și în Statele Unite, Mexic și Brazilia. Care sînt ingredientele?

În primul rînd, programul vizează întreaga comunitate a mediului școlar, din moment ce bullying-ul nu este doar ceva punctual, o ceartă trecătoare între doi elevi, ci un fenomen care se sedimentează în timp, creînd o întreagă rețea între agresor, victimă și martori, și se perpetuează, avînd efecte pe timp îndelungat și ecouri în viețile de adult ale tuturor celor implicați.

Drept care, pentru combaterea sa e necesară atît intervenția profesorilor, a consilierilor și părinților, cît și a personalului nedidactic – de la șoferii de autobuz la asistentele medicale, bibliotecarii școlii, oamenii de serviciu sau angajații cantinelor frecventate de elevi.

Bullying-ul devine astfel un subiect la ordinea zilei – toată lumea vorbind în mod curent despre el, ca într-o dorință comună de a-l exorciza. Există chestionare împărțite la răstimpuri elevilor și evaluate de către un „Comitet de coordonare pentru prevenirea agresiunii”, un grup reprezentativ al școlii, format dintr-un administrator, cîte un profesor din fiecare clasă, un membru al personalului nedidactic, un consilier școlar, un părinte și un reprezentant al comunității. Echipa, odată formată, se întîlnește cel puțin o dată pe lună și, în funcție de cazurile semnalate, mediază conflictele sau chiar investighează un episod de bullying, verificînd condițiile familiei din care provine elevul și intervenind. În fiecare școală sînt afișate panouri cu reguli clare („Nu vom fi agresori”, „Îi vom ajuta pe cei agresați” și „Vom încerca să-i includem pe elevii retrași sau pe cei care se simt excluși”) și sînt organizate periodic discuții între elevi, profesori și consilierii sau psihologii școlari.

Sună drastic? Complicat? Ca un soi de mică militărie? Totuși, potrivit statisticilor, în Norvegia, în 2020, doar 4% din elevii din școlile generale și licee au raportat cazuri de bullying.

p19 2 wc jpg jpeg

Cum stăm în România?

Potrivit organizației Salvați Copiii, un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății ne plasează pe locul trei, din 42 de țări europene, la cazuri de bullying raportate. Statistici naționale guvernamentale recente nu există – singurele date ale Ministerului Educației Naționale sînt din anul școlar 2014-2015, care raportau la vremea respectivă 18.783 de cazuri de violență la nivel național.

Însă, probabil ca o consecință a numeroaselor cazuri de bullying semnalate mai ales de presă, sau pur și simplu de „ochii lumii”, din anul 2020 avem și noi, în sfîrșit, o lege anti-bullying, care, potrivit unui rezumat al site-ului stiriedu.ro, ar trebui să se aplice astfel: „În fiecare unitate de învățămînt va fi înființat un grup de acțiune anti-bullying, din care vor face parte maximum 10 membri, cu rolul de a preveni, identifica și soluționa faptelor de bullying comise între elevi, prin acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice. (...) În grupul de acțiune se vor regăsi directorul unității de învățămînt, profesorul consilier școlar, trei cadre didactice formate în problematica violenței, inclusiv a violenței psihologice-bullying, doi sau mai mulți reprezentanți ai elevilor, un reprezentant al părinților, reprezentanți ai autorității locale. Fiecare unitate de învățămînt are obligația de a introduce în Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) obiectivul «școală cu toleranță zero la violență». Ministerul Educației și Cercetării va realiza Ghiduri de bune practici pe cicluri de învățămînt, privind modul de interacțiune și de intervenție în situațiile de violență psihologică-bullying”.

Însă, precum majoritatea legilor care doar se anunță zmei, și aceasta s-a fîsîit ca un balon. Abia după un an de la publicarea în Monitorul Oficial, în luna iunie 2021, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, avea să declare într-o conferință de presă că Legea anti-bullying „va fi” implementată. De anul următor. Adică din 2022.

„La începutul anului școlar viitor, în fiecare școală va exista un grup de acțiune anti-bullying” – a spus la vremea respectivă ministrul, adăugînd, potrivit Digi24, cu mult aplomb că „mulți profesori sînt pregătiți să prevină sau să gestioneze hărțuirile și jignirile la adresa unor copii”.

Însă declarația nu a venit de la sine, voluntară, ca un anunț ferm, ca o angajare că lucrurile au fost pregătite și sînt gata-gata să demareze, ci în contextul în care, cu doar cîteva zile în urmă, un elev de clasa a VI-a de la Școala gimnazială „George Bacovia” din sectorul 4 al Bucureștiului s-a aruncat de la geam, iar cel care pe atunci deținea funcția de inspector școlar general al Bucureștiului, Ionel Pușcaș, a declarat, într-un mod stupefiant de jovial, despre gestul disperat al copilului, victimă a bullying-ului, că a fost așa, „doar o joacă obișnuită”. Inspectorul a fost demis, însă demisia nu a transmis vreun mesaj prea dur – la sfîrșitul anului trecut, un caz similar s-a petrecut la Galați: timp de trei ani, o elevă de clasa a VI-a de la Seminarul Teologic a fost supusă zilnic jignirilor și violențelor din partea unui grup de colegi, care au și amenințat-o cu cuțitul. Într-un reportaj realizat de TVR, mama fetiței a declarat că „de la începutul anului școlar au început. Că are altă tentă sexuală, că îi plac femeile, că e o proastă. Băiețeii care i-au luat apărarea au fost la rîndul lor bătuți. A împins-o o colegă și are piciorul, glezna fisurată”.

Ce a găsit de cuviință să spună jurnaliștilor, în legătură cu acest caz, purtătorul de cuvînt al ÎȘJ Galați, Adrian Silivestru? „A fost o chestiune nevinovată. În clasa a III-a ce să faci cu cuțitul? Lucrurile nici pe departe nu sînt așa, știm că fetița e un pic mai sensibilă.“

Revenind la ministrul Educației, acesta a mai declarat pe tema bullying-ului, în stilul său voit elocvent, că „din păcate, vedem (...) numeroase cazuri de bullying, un element îngrijorător. Este tot o consecinţă a pierderilor care au fost înregistrate nu numai în plan educaţional, dar şi în planul tulburărilor sociale, comportamentale, emoționale” – nereușind decît o stîngace tentativă de a arunca pisica moartă a cauzelor bullying-ului în grădina pandemiei.

Pandemia nu este însă nici pe departe cauza principală a bullying-ului din România. Agresivitatea și violența în școli n-au apărut peste noapte, odată cu virusul. S-au învățat, s-au sedimentat și se perpetuează într-o societate care s-a obișnuit într-atît cu violența încît o consideră de-a casei. Chiar dacă, la răstimpuri, se preface că o condamnă. Că dorește să scape de ea. Declarativ sau prin intermediul unor programe non-guvernamentale, restrînse.

În prezent, în țara noastră nu există date statistice concrete și la zi ale cazurilor de bullying. Există însă breaking-news-uri, există oftaturi, angajări că „de la anu’...”, declarații, inițiative mici, care n-au puterea să smulgă răul din rădăcină. Pînă la urmă, bullying-ul, ca multe alte probleme sociale, a devenit un soi de tabu, dar un tabu în stil românesc: căci vorbim despre el, dar nu-l atacăm în mod real. Îl acceptăm ca pe un vechi ritual strămoșesc și-l păstrăm, ca pe o tradiție.

Foto: wikimedia commons

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.