Bocitoarele educației

Publicat în Dilema Veche nr. 910 din 16 – 22 septembrie 2021
E cool să postești jpeg

Pe 13 septembrie a reînceput școala, după un an dificil, pentru părinți, elevi și profesori deopotrivă, un an în care perioadele de școală online au mai scos la iveală alte lacune ale sistemului de educație. De parcă n-ar fi fost deja prea multe. Dar școala a reînceput, cum începe în fiecare an, șontîc-șontîc, bătută cu tandrețe pe spate și încurajată cu multe discursuri frumoase, cu urări de bine care par a-i spune „Hai, că poți”, iar pe 13 septembrie elevii s-au întors în bănci. La fel s-au întors și reportajele și articolele despre starea precară a sistemului de educație – despre lipsa de profesori bine pregătiți, despre infrastructura precară, despre elevi nevoiți să meargă kilometri întregi pînă la școală, despre sărăcie și lipsa de acces a copiilor la educație. Se vor recircula, o perioadă, și statistici despre abandonul școlar sau rezultatele catastrofale ale educației în România. Și, chiar dacă lent, Titanicul, care a ajuns să fie educația în România, se va mai scufunda nițel și va privi, în timp ce ia apă la bord, spre acel colac care plutește undeva în derivă cu inscripția salutară „România educată”.

Este, într-adevăr, România avidă de educație? De 30 de ani încoace, starea educație în România este, mai degrabă, un continuu motiv de lamentare și de enervări decît o reală preocupare pentru îmbunătățire, iar principalul vinovat, înspre care toți arătăm cu degetul, este politicul. Pe de o parte, e de înțeles, dacă ne gîndim la toți incompetenții și la toate dezastrele pe care unii dintre miniștrii Educației le-au făcut, de-a lungul perindării lor, la cîrma ministerului.

Pe de alta, dincolo de problemele de sistem, via politic, starea precară a educației în România mai poate fi privită și dintr-un alt unghi – societatea în ansamblul ei.

Încurajează societatea în care trăim educația, mersul la școală? Teoretic, da, bineînțeles. Discursuri și inițiative brodate în jurul „rolulului” educației, importanței educației, toate traduse prin vorba „Dacă ai carte, ai parte”. Practic, însă, și într-un mod total ironic, societatea de azi apreciază, de fapt, fără să-și dea seama, mai degrabă înțelesul de bază al acestei vorbe – explicat de profesorul Vladimir Bogosavlievici, de la Colegiul Naţional „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, într-un articol pentru Adevărul. Potrivit acestuia, expresia, apărută în Transilvania, „făcea referire la cartea funciară care prevedea cine ce proprietate deţine. Se emitea o adeverinţă, care specifica suprafaţa deţinută şi termenii posesiei. Ţăranii, oameni mai simpli, i-au zis «carte» şi de aici s-a ajuns la «Ai carte, ai parte». Avînd «cartea» respectivă puteai demonstra dreptul de proprietate şi în sensul ăsta erai cineva”.

Cu alte cuvinte, „partea” n-avea nici o legătură cu educația, ci mai degrabă cu statutul financiar. Or, în România, sprijinim cu adevărat educația întru bunăstare materială sau mai degrabă alte rețete de succes, care n-au nimic de-a face cu școala? Cît de mult apreciem educația?

Din nou, teoretic, ne place să visăm că așa este. Practic, să ne uităm însă la cîteva cifre care revelează această sete a românilor de cultură.

În  2015, potrivit Eurostat, România se situa pe ultimul loc din Uniunea Europeană la consumul de produse culturale. În 2019, potrivit Barometrului de consum cultural, emis de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală, doar 22% din respondenți citesc săptămînal o carte sau un ziar în format tipărit. O altă cifră Eurostat ne spune, în 2020, că 93,5% din români nu cumpără nici o carte pe an (potrivit Deutsche Welle).

Bineînțeles, putem spune că este desuet azi să mai citești o carte tipărită, căci ne-am mutat cu totul pe acest Internet care a zdrobit obiceiul printului, devenit aproape burghez. Așadar, probabil că românii consumă cultură online.

Potrivit aceluiași Barometru de consum cultural, în 2019, în mediul online, 70% din respondenții care au declarat că folosesc Internetul au spus că îl folosesc în special pentru accesarea rețelelor de socializare, pentru vizionarea unor clipuri de divertisment sau pentru a asculta muzică (și mă îndoiesc că este vorba de un procent zdrobitor avid de muzică clasică). Mai puțin de un sfert dintre respondenți au declarat că au folosit Internetul pentru a citi cărți online sau pentru a urma cursuri. Cele mai scăzute procente din sondaj (12%) aparțin celor care au declarat că au folosit Internetul pentru a cumpăra cărți, bilete la teatru sau pentru a accesa site-uri pentru îmbunătățirea cunoștințelor generale. Pe scurt, dacă la cititul de cărți tipărite stăm prost, concluzia Barometrului la  capitolul „cultură online” este: „Internetul a fost utilizat îndeosebi pentru activități sociale și de divertisment, dar mai puțin pentru activități educative”.

Deci carte tipărită, nu prea, iar Internetul este folosit, mai degrabă, pentru divertisment facil.

Dar avem televiziuni! Cum stăm, așadar, cu consumul de cultură la televizor? Cum majoritatea românilor dețin măcar un televizor, ba chiar, potrivit Barometrului, 77% din gospodăriile din România au televizoare de ultima generație, televizoare cu ecran plat sau Smart TV-uri, poate că foamea noastră de cultură și educație ne-o potolim cu televizorul ultraperformant.

„Un procent ridicat de populație preferă să vadă filme și programe de divertisment, care cuprind și emisiunile de tip reality show. În ceea ce privește nivelul de satisfacție al oamenilor față de oferta de programe culturale, 17% s-au declarat foarte mulțumiți, 56% s-au declarat doar mulțumiți și doar 9% au fost nemulțumiți. În ceea ce privește ponderea acestor emisiuni, 42% consideră că nu sînt prea multe, iar 32% sînt indeciși.” Interesant este că, întrebați care sînt emisiunile culturale pe care le urmăresc, doar un mic procent dintre cei „mulțumiți” au știut să numească vreuna.

Și tocmai aceasta este și întrebarea pe care mi-a ridicat-o și mie acel procent de 73% mulțumiți și foarte mulțumiți: care sînt programele culturale care le ostoiesc într-atîta nevoia de cultură? Căci dacă ne uităm înspre produsele culturale oferite de televiziunile din România, vom avea nevoie de lupe ca să le găsim. Dacă pe vremuri existau destul de multe emisiuni de cultură generală, de tipul quiz-show, astăzi singura care a mai rămas în acest format de cultură-generală-ușor-digerabilă-pentru-mase este Cîștigă România, pe TVR 2. Vorbind despre Televiziunea națională, să nu uităm că aceasta și-a desființat în 2012 canalul dedicat excluziv culturii, pe motiv că „nu avea audiență”. Adică nu aducea bani. Și chiar dacă televiziunea publică este singura care mai are cîteva emisiuni culturale, acestea sînt mai degrabă de nișă, iar audiențele lor, din păcate, nu sar în tavan.

În rest, în afara televiziunii naționale, este jale. Și chiar dacă poți înțelege că o televiziune este o afacere, în clipa cînd după jurnalele unde se deplînge situația educației în România urmează emisiuni de divertisment de o calitate extrem de joasă, ipocrizia cam bate la ochi.

Bineînțeles, se invocă ideea că „publicul cere”. Dacă este adevărat, înseamnă că, de fapt, pentru români, educația și cultura nu contează. Dacă nu este adevărat, iar emisiunile de tip „bîlci” sînt băgate pe gît unui public care ajunge să le consume din inerție și comoditate, vorbim deja despre o afacere perversă care vizează doar cîștiguri facile, și nicidecum promovarea culturii.

Iar dacă vorbim despre promovare, care sînt figurile publice care defilează pe platourile televiziunilor? Sînt ele, în marea lor parte, oameni fini, erudiți și educați? Sau mai degrabă niște triste marionete, deghizate în politicieni certați aspru cu limba română sau în vedete drapate în vulgaritate, care joacă într-un spectacol grosier al inculturii crase?

Revenind, așadar, la tema acestui articol: este cu adevărat societatea românească avidă de cultură? Punem, într-adevăr, atît de mult preț pe educație precum pretindem că o facem? Sau, deși e de bonton să prețuim cultura, o facem mai degrabă din vîrful buzelor, căci la firul ierbii preferăm distracții ieftine pe moment și atît de costisitoare în timp. Deplîngînd starea educației din România, nu sîntem, de fapt, niște bocitoare tocmite, care mimează, atît de bine, suferința, dar care se dreg, mai apoi, cu un clondir la cîrciuma din sat?

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase cu uriaşul pod de la Brăila după montarea tablierului metalic de 22.000 de tone FOTO
Marţi, 28 iunie, a fost montat ultimul dintre cele 86 de segmente de tablier metalic la podul suspendat de la Brăila, informează  CNAIR. Podul peste Dunăre de la Brăila va fi cel mai mare pod suspendat din România şi al treilea din Europa.
image
Primele imagini cu racheta rusească  X-22 care loveşte centrul comercial din Kremenciuk - VIDEO
Au apărut primele imagini cu racheta care loveşte centrul comercial din Kremenciuk. Este vorba despre o rachetă rusească X-22. În urma atacului de luni, cel puţin 18 persoane şi-au pierdut viaţa.
image
Sentinţă în cazul lui Andrei, băiatul de 13 ani omorât în bătaie pentru o fată, în centrul Mangaliei
În urmă cu doi ani, Andrei (13 ani) a fost bătut pe o stradă din Mangalia de un alt tânăr. La scurt timp, victima a murit.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.