Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului

Rozana MIHALACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
image

Barbara Klemm are 82 de ani și în prezent fotografiază peisaje. A fost inclusă în Leica Hall of

Fame, ca recunoaștere a statutului său de fotograf exemplar și forță motrice în fotografia de reportaj”. Recent, fotografiile sale au ajuns și în România, în cadrul Art Safari 2022, unde are lor expoziția „Barbara Klemm – Light and dark, Photographs from Germany”. „Nimeni nu i-a distrus ideea despre artă. Pentru că nu a studiat niciodată arta, a fost liberă în gîndire”, a afirmat Matthias Flügge, curatorul expoziției, despre Barbara Klemm. 

„I don’t cure anyone. I’m an art maker.” („Ce e acela un curator? Nu vindec nimic. Sînt un făcător de artă.”) – așa a început discuția cu Matthias Flügge, istoric și „făcător” de artă, jurnalist și rector al Universității de Arte Plastice din Dresda. De altfel, primul rector cu o biografie estică al unei universități de arte din Germania. „Protestant iluminat, dar catolic în simțire”, Flügge este convins că libertatea nu există cu adevărat în lume și că fiecare artă este politică, „indiferent dacă în mod progresiv încearcă să evite politicul”. 

„Piața nu are nici o legătură cu calitatea artei, istoricii de artă sînt cei mai mari dușmani ai artiștilor și, pe măsură ce înaintezi în vîrstă, trecutul devine glorios.”

Aproape trei ore de discuții cordiale, un trabuc și foarte mult umor cu „făcătorul” expoziției Barbara Klemm – Light and dark, Photographs from Germany, din cadrul Art Safari 2022 – eveniment organizat cu sprijinul Ambasadei Republicii Federale Germania în România, Goethe Institut, ICR & IFA.

„2022 este un an cu totul special pentru relațiile noastre bilaterale: aniversăm 30 de ani de la încheierea Tratatului de prietenie româno-german, care stă la baza strînsei noastre prietenii și parteneriatului nostru în Europa. (…) Forța și talentul Barbarei Klemm constau în a transmite prin intermediul unei fotografii mai mult decît se vede. De multe ori realizează în mod intuitiv sensul unei compoziții, astfel încît povestea din spatele fiecărui moment surprins iese la iveală abia în timp”, a declarat dr. Peer Gebauer, ambasadorul Republicii Federale Germania în România.

Prima oară cînd am văzut lucrările Barbarei Klemm a fost la deschiderea Art Safari, cu ocazia turului privat al expoziției, condus de Matthias Flügge. M-au impresionat nu atît subiectele: de la Willy Brandt la Andy Warhol sau la un Alfred Hitchcock perfect încruntat, ci viața din spatele fiecărei imagini. În fotografiile Barbarei Klemm, inclusiv peisajele au viață: un cimitir din România prin care trec vaci sau stîncile de calcar din Jasmund în prim-plan și un vas zărindu-se la orizont. Totul este viu în lumea ei interioară, redată în alb-negru.

Barbara Klemm și Matthias Flügge sînt prieteni de trei decenii. Flügge, de altfel, l-a promovat și pe Fritz Klemm, tatăl Barbarei, pictor și profesor la Academia de Arte din Karlsruhe.

„Această expoziție monografică prezintă fotografii ale unuia dintre cei mai importanți fotografi ai Germaniei. Lucrările de patruzeci de ani ale artistei Barbara Klemm sînt dovezi ale evoluției istorice și ale prezentului, într-o țară divizată de zeci de ani. Multe dintre fotografiile ei au devenit «simboluri ale istoriei contemporane» și modelează memoria culturală a mai multor generații. (…) Deși aceste fotografii au apărut în mare parte în Frankfurter Allgemeine Zeitung – pentru care Barbara Klemm lucrase ca laborantă și la producția de clișee din anul 1959, și ca fotograf editorial specializat în politică și în secțiunea culturală, din anul 1970 –, ele sînt mult mai mult decît imagini de reportaj, realizate pentru ziua respectivă. (…) Se poate spune că fotografiile Barbarei Klemm sînt exemple pentru situații sociale concrete. Cu un talent priceput pentru ființă și esență, artista-fotograf surprinde momente care transmit mult mai mult decît ceea ce reprezintă în mod direct. Acestea indică «comprimarea unei acțiuni» (Barbara Klemm) și, astfel, comprimarea istoriei. Imaginile căderii Zidului și ale Reunificării reprezintă un apogeu dramatic al acestei povești, poveste anunțată încă din imaginile anterioare și ale căror consecințe artista le-a observat cu atenție de atunci”, a afirmat Matthias Flügge.

Matthias Flügge a vizitat România înainte de ’89, în timpul schimburilor de experiență din țările estice. Își amintește de „roșiile în bulion”, nelipsite de la orice alimentar,ă și de viața artistică din România acelor vremuri, „incomparabil mai efervescentă, mai liberă și mai creativă decît în Germania de Est”.

„Să cunosc artiștii români în acea perioadă a fost fabulos. Arta lor era încărcată de un misticism care mi-a întîlnit idealurile, reușind să nu devină victima unui bombardament ideologic. Putem observa toate acestea acum, în expoziția Ion Grigorescu de la MNAC.”

Flügge, în calitatea sa de rector,  i-a dat permisiunea regizorului Florian Henckel von Donnersmarck să filmeze Nu întoarce privirea – bazat pe viața aclamatului pictor Gerhard Richter – în Universitatea de Arte Plastice din Dresda. „Era o ocazie ca studenții noștri și lucrările lor să apară în film.”

Henckel von Donnersmarck a regizat, printre altele, și Viețile altora (Oscar pentru Cel mai bun film străin), dar nici una dintre aceste două pelicule menționate nu l-a impresionat pe Matthias Flügge: „Viața nu era așa în Germania de Est. Acest regizor face filme romanțate, pentru public”. După o mică și inofensivă dezbatere  (Viețile altora e unul dintre filmele mele preferate),  Flügge  a conchis: „Eu nu urăsc oamenii, urăsc operele de artă”.

Am rîs și am ciocnit pentru începutul unei frumoase prietenii. 

Am avut ocazia să schimb și cîteva cuvinte cu Barbara Klemm, din păcate doar prin e-mail, artista neputînd fi prezentă la vernisajul expoziției sale de la București.

Alegeți să prezentați realitatea exclusiv în alb-negru. Visați vreodată color? 

Foarte rar. Cel mai mult visez alb-negru.

Care e gîndul recurent pe care-l aveți dimineața? Dar coșmarul recurent?

Înainte de retragerea mea la pensie de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, mă gîndeam cel mai des la cum puteam să-mi fac munca suficient de bine în ziua respectivă. Coșmarurile recurente se referă la lucrurile pe care le-am ratat, că ajung prea tîrziu la întîlniri sau nu pot să fac fotografii bune.

Ați fost în România de trei ori: de două ori în timpul erei Ceaușiste și o dată după ’89. Ce v-a adus aici?

În 1972 și 1991 am fost trimisă de publicația la care lucram, Frankfurter Allgemeine Zeitung.  La acea vreme, Graf Razumovsky era corespondentul FAZ în România și era interesat ca eu să documentez situația din țară. Țintele lui principale erau București, Iași, Transnistria și Moldova. În 1973 am făcut o vizită personală, pentru a întîlni un prieten germano-român. Cel mai impresionant pentru mine a fost să vizitez mînăstirile din Moldova. 

Cum vă amintiți de România? 

În vremea lui Ceaușescu, situația era extrem de depresivă. Dar, în același timp, am fost norocoasă să experimentez cordialitatea și spiritul extrem de prietenos al românilor. 

Vă gîndiți vreodată la subiectele dvs. „anonime”? Cum au evoluat viețile lor? M-a impresionat, de exemplu, imaginea cu tînărul care hrănește un bebeluș într-un amfiteatru.

Cîteodată și eu mă gîndesc la asta. Dar, desigur, nu poți ști ce se va întîmpla cu oamenii în viitor. Bebelușul și tînărul din imaginea la care vă referiți nu știu nimic despre mine sau despre fotografia mea, iar eu nu știu nimic despre ei. Aceste fotografii sînt pur și simplu cadre din viața de zi cu zi, la care eu am fost martoră.

Aveți un smartphone? Sînteți tentată să faceți fotografii cu telefonul? 

Da, am un smartphone, dar îl folosesc doar pentru fotografii private. Să-mi amintesc de locuri, prieteni, flori. Niciodată pentru print sau publicații. 

Îmi imaginez că trebuie să fie multe, dar îmi puteți spune ce imagine a rămas cu dvs. în mod special și simțiți că va rămîne întotdeauna?

Imaginile politice. De exemplu, întîlnirea dintre Brandt și Brejnev din 1973, la Bonn. Politica lui  Willy Brandt și această întîlnire au fost printre punctele de plecare ale reunificării Germaniei. Iar căderea Zidului Berlinului, din 1989, a fost cel mai important eveniment pe care l-am fotografiat vreodată. (În timpul turului privat al expoziției de la București, Matthias Flügge a menționat că Barbara Klemm s-a putut apropia atît de mult de Brandt și de Brejnev pentru că, spre deosebire de ceilalți fotografi prezenți majoritatea bărbați și înarmați cu multe aparate foto , pe ea o ajutau fizicul minion și nelipsitul aparat Leica, unicul pe care-l folosea. „Aveam talentul de a trece neobservată.” n.a.)

Ce sfat i-ați da unui tînăr fotograf?

Tinerii fotografi trăiesc niște vremuri dificile. Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.  

După toate la cîte ați fost martoră, toată frumusețea și toată tristețea, atrocitățile și binele, ce credeți că va salva lumea?

Din păcate, nici cele mai bune fotografii nu pot salva lumea.

Rozana Mihalache este poetă și coordonator artistic la Green Hours.

p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.