Avertizare sau amenințare?

Publicat în Dilema Veche nr. 879 din 11 - 17 februarie 2021
Avertizare sau amenințare? jpeg

Anul trecut, după retragerea sa de pe platforma HBO Max, pentru contextualizare, filmul Pe aripile vîntului a revenit, însoțit de avertismentul: „Acest film neagă ororile sclaviei”. În același spirit, după cîteva luni, și platforma Disney Plus a adăugat avertismente asemănătoare la începutul unor filme clasice de desene animate, notîndu-le drept „reprezentări culturale învechite”. De curînd însă, Disney Plus a mers și mai departe, blocînd accesul copiilor sub 7 ani la vizionarea unor filme precum Pisicile aristocrate, Dumbo sau Peter Pan.

Despre ce e vorba?

În virtutea lozincii cu tonuri patetice aflate pe site-ul companiei Disney, potrivit căreia „Nu putem schimba trecutul, dar trebuie să-l recunoaștem ca atare, să învățăm din el, pentru a putea merge mai departe, și împreună să creăm acel mîine la care azi doar visăm”, de mai multă vreme colecția filmelor companiei Disney se află într-un „proces de revizuire”, revizuire realizată de un „grup de experți externi”, prin care se dorește identificarea corectă și fără părtinire a acelor elemente rasiste și stereotipuri strecurate prin filmele de odinioară și contextualizarea lor.

Bunăoară, în Pisicile aristocrate, una dintre scenele blamate reprezintă un motan galben care cîntă, în toiul unei petreceri, folosindu-se de un set de bețigașe culinare chinezești. Potrivit avertismentului Disney, „Pisica este descrisă ca o caricatură rasistă a popoarelor din estul Asiei, cu trăsături stereotipe exagerate, cum ar fi ochii înclinați și dinții proeminenți. Deși cîntă într-o engleză cu un accent puternic, este interpretată de un actor alb și cîntă la pian cu bețișoare. Această interpretare întărește stereotipul «străinului perpetuu», în timp ce melodia prezintă și versuri care batjocoresc limba și cultura chineză, cum ar fi «Shanghai, Hong Kong, Egg Foo Young. Prăjitura destinului dă mereu greș»”.

În Elefantul Dumbo, elementul controversat e identificat în cîntecul ciorilor al căror lider se numește Jim Crow (numele generic dat legilor segregaționiste din SUA din 1878-1964): „Ciorile și respectivul număr muzical aduc un omagiu rasist spectacolelor de tip Minstrel, în care albii ironizau persoanele de culoare”. De asemenea, tot legat de Dumbo, în scena „The Song of the Roustabouts”, sînt reprezentați muncitori de culoare care cîntă „Cînd sîntem plătiți, cheltuim toți banii deodată”.

Cît despre Peter Pan, potrivit atenționărilor Disney, „Filmul înfățișează nativii americani într-un mod stereotip care nu reflectă nici diversitatea popoarelor native, nici tradițiile culturale autentice ale acestora. Îi arată vorbind într-un limbaj neinteligibil și se referă în mod repetat la aceștia ca «piei-roșii», ceea ce e considerat a fi un termen jignitor. Peter și prietenii săi se implică într-un dans, purtînd costume și podoabe capilare exagerate – o formă de batjocură și însușire a culturii și imaginilor popoarelor native”.

Lăsînd la o parte limbajul de lemn și ironiile care au venit în siajul acestor avertismente, lăsînd la o parte și acel iz de „honni soit qui mal y pense” (cîți dintre noi am remarcat pînă acum aceste detalii și, mai mult, cîți am rămas cu sechele rasiste în urma acelor scene?), se ridică totuși cîteva dileme: sînt aceste avertizări cu adevărat justificate sau sînt făcute de dragul trend-ului corectitudinii politice? Sînt cazuri în care notificările suplimentare dețin informații utile sau sînt folosite, mai degrabă, ca instrumente pentru a justifica un nou soi de cenzură, mult mai perfid? Se caută în mod voit nod în papură sau chiar se dorește o restabilire a unor adevăruri necunoscute?

Pe axa dezbaterii necesității unei contextualizări, dar la un pol total opus, am putea lua, de exemplu, controversa care s-a născut acum cîțiva ani în jurul pictorului francez Paul Gauguin.

Pe 21 septembrie 2017, cu ocazia lansării unui film care s-a dorit a fi biografic, Gauguin - Călătoria în Tahiti, ziarul Jeune Afrique a reacționat dur printr-un articol intitulat „Pedofilia este mai puțin gravă la tropice”.

Léo Pajon, semnatarul articolului, îl acuza pe regizorul filmului, Édouard Deluc (care s-a numărat, de altfel, și printre scenariști), că ascunde în mod voit detaliile despre deviațiile sexuale ale pictorului, denunțînd „incapacitatea francezilor” de a accepta și de a se gîndi la violențele petrecute în fostele lor colonii. „Artistul, prezentat în film ca un străin care nu dorește să aibă nimic de-a face cu compatrioții săi, coloniștii francezi ai insulei, s-a comportat, în realitate, în mod identic cu aceștia, abuzînd de statutul său pentru a obține relațiile sexuale dorite. (...) Filmul, bineînțeles, nu spune nimic despre înclinațiile pedofile ale artistului. Neagă violența care s-a petrecut în aceste colonii prezentînd un paradis, desprins parcă din cărțile poștale, în care marele artist revine, în mod idilic, la izvoarele umanității. (...) Totul se petrece ca și cum faptele sale ar fi mai puțin grave doar pentru că s-au petrecut undeva departe, la tropice. Dar să ne imaginăm, pentru o clipă, că acțiunea acestui film, care romanțează povestea de iubire dintre un bărbat de 40 de ani, atins de o boală sexuală (sifilis), și o fetiță de 13 ani, s-ar fi petrecut undeva în Bretania.”

Dezbaterea privind viața personală a pictorului și înclinațiile sale pedofile nu s-a oprit acolo, născînd o aprigă controversă în ceea ce privește expunerea tablourilor sale. „Pentru muzeele din toată lumea, Gauguin asigură în permanență un succes de box-office” – a titrat, în urmă cu doi ani, un articol din The New York Times. „Totuși, într-o epocă al cărei public este din ce în ce mai sensibil cînd vine vorba de chestiuni legate de gen, de rasă și colonialism, muzeele ar trebui să-și reevalueze patrimoniul.”

Cu alte cuvinte: ar trebui să-l renegăm pe Gauguin ca artist? Să-i reducem arta la biografie, să-i ardem tablourile sau, cel puțin, să nu i le mai expunem? Soluția acestei controverse a venit, din nou, prin contextualizare și avertismente, adică note scrise lîngă tablourile sale.

Astfel, spre finele anului 2019, într-o expoziție organizată de Galeria Națională din Londra, tablourile pictorului au fost însoțite de mici atenționări prin care se amintea publicului de înclinațiile sale pedofile: „Artistul a avut numeroase relații cu minore, fiind căsătorit cu două dintre ele, cu care a avut și copii. Gauguin s-a folosit, fără îndoială, de statutul său privilegiat, de om alb venit din Vest, pentru a-și asigura relațiile sexuale pe care și le dorea”.

Pe de altă parte, în ceea ce privește acuzațiile de pedofilie, istoricul Anne-Claude Ambroise-Rendu, autoarea unei Istorii a pedofiliei din secolul al XIX-lea pînă în secolul XXI, le-a demontat, declarînd pentru revista Le Point că lucrurile nu sînt chiar așa cum par. „Trebuie să fim atenți la viziunea noastră actuală asupra unor fapte care datează de mai bine de 100 de ani. Dacă începem să revizuim toate comportamentele de ieri ale indivizilor punîndu-le în context cu valorile pe care le avem noi astăzi, obținem o lectură anacronică a trecutului. (...) La sfîrșitul secolului al XIX-lea, legea pedepsea orice atac indecent asupra fetelor sub 13 ani, limita fiind ridicată la 15 ani în 1945. Aceasta înseamnă că pe vremuri o fată de 13 ani nu mai era considerată a fi un copil și că Gauguin nu trebuie condamnat în sine. Chiar dacă îl putem învinui pentru moralitatea comportamentului său, pentru că face parte dintr-un erotism colonial și pentru că a profitat de statutul său de alb, nu trebuie tratat totuși ca un pedofil.”

Bineînțeles, controversa privind expunerea tablourilor lui Gauguin (extinsă și la alți artiști, precum Balthus sau Schiele, ale căror opere au fost contestate tot în baza promiscuității vieților personale) este la alt nivel decît cea privind rasismul de care e acuzat motanul galben din Pisicile aristocrate, care se fandosește folosind bețigașe culinare chinezești.

Totuși, fondul problemei rămîne același: cum e făcută și cum e percepută această contextualizare? Fie că e vorba despre filme, cărți sau alte opere de artă care intră în vîrtejul controverselor, avertismentele prin care se dorește „contextualizarea” au o natură pur informativă sau poartă în ele, mai degrabă, nuanțe punitive? Ne deschid aceste „avertismente” apetitul educațional sau ne închid într-un țarc al (auto)cenzurii?

p 22 jpg
Împotriva organizării de către licee a admiterii pentru clasa a IX-a
Ce tip de lume este aceea în care se întîmplă asta? Este ceva mai mult decît medieval, este un fapt primitiv și rău, atroce.
980 22 L Cutitaru  jpg
Ești cum scrii?
Așa că subiectul acestui text, scrisul de mînă, destinat mai degrabă a amuza decît a informa, va fi dezvoltat într-o mică serie, în lunile următoare.
p 21 Pierre Nora WC jpg
„Monsieur notă-de-subsol“ face istorie
Nașterea revistei Nouvelle Revue Française a avut loc în timpul unei încrîncenate lupte culturale.
caderea unui dictator jpg
„Cine a tras în noi după 22”? Singura teorie logică și bazată pe dovezi - o discuție cu Andrei Ursu -
Sînt oameni care au fost eroi în mod real și cărora li s-a băgat în cap că de fapt au fost niște unii care nu știau ce fac pe acolo și, în același timp, securiștii, care au pensii speciale, sînt eroizați.
p 22 Taormina WC jpg
Luminile și parcările Taorminei
Și să nu uitam că sîntem colonii Romei la gurile Dunării, printre atîția barbari... am pătimit destule... deve avere importanza in qualche modo”.
p 23 WC jpg
Criptomonedele nu sînt bani
Criptomonedele nu sînt bani, sînt o iluzie a unei lumi care-și caută noi căi acum în noua eră a informaticii și informației.
P G  Lowery Sideshow Band jpg
Se caută un cuvînt
Cohorte de îngeri... roiuri, stoluri, puzderie, cete, alaiuri... îți trebuie o mulțime de substantive colective ca să-l alegi pe cel mai potrivit ideii de „grup”.
973 22 Iulia Marin jpeg
De ce Bach?
Doar ecourile unui Du schaffst das m-au ajutat să pot duce piesele la final. Însă în acea zi, nu cred că Johann Sebastian Bach a ajutat multora.
p 23 Lewis Carroll WC jpg
Efemeridele lingvistice
O atitudine normală, veți zice. Poți pretinde drepturi asupra vocabularului?
p 22  James Cooke Brown WC jpg
Dreptul asupra limbii
Vladimir Putin poate, de fapt, să declare că limba rusă e proprietatea sa personală, consecințele legale ale unei astfel de pretenții sînt nule.
RoAlert jpg
Societatea de consum emoțional
De cîte ori ar trebui să sune telefoanele oamenilor într-o zi? Și apoi ce se va mai adăuga pe lista Ro-Alert?
p 22 Nagit WC jpg
Nagîț de pui
Etimologiile acestea „raționale”, dar false nu reflectă simple asocieri formale și sonore între cuvinte.
p 7 FED WC jpg
E inflația, prostule!
Întrucît Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED) a majorat recent rata-țintă a dobînzii, s-ar putea ca inflația să încetinească spre sfîrșitul anului în curs.
Florin Stoian 10 jpg
„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN
„Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară.”
p 7 WC jpg
Periculoasa alunecare spre violență a Americii
Teoriile conspiraționiste de extremă dreapta ale „statului paralel” și minciunile partidului republican despre alegerile măsluite au același țel comun: să conteste legitimitatea statului.
959 22 LCCutitarupng jpg
A texta, textare, textor & texteză
Lucrări și cărți întregi încep tot mai des să aibă ca subiect această dezvoltare adusă de inventarea computerului. Încotro va merge texteza și unde va ajunge reprezintă o chestiune care, nu mă îndoiesc, va depăși imaginația noastră din prezent.
p 7 WC jpg
America și provocarea chineză
America trebuie de asemenea să-și sporească participarea la actualele instituții internaționale pe care le-a creat și să le dezvolte pentru a stabili standarde și a gestiona interdependența.
p 19 jpg
Hîrtia, ecranul și cititul
Cum rămîne cu argumentele „emoționale” ale unui cititor care nu se poate „debarasa” de cartea tipărită?
p 7 WC jpg
Căderea lui Boris Johnson – și a noastră
În ziua de azi, personal este realmente politic: eșecurile personale sînt ipso facto eșecuri politice.
p 23 ExpoziLŤia Columbian¦â, Chicago, 1893 WC jpg
Ierusalimul de ipsos – Expoziția Mondială de la Chicago, 1893
La Chicago, în 1893, un oraş ideal întreg s-a pogorît pe harta oraşului, condiţionat de sit şi de cultura albă, creştină, „falocentrică” şi „elitistă” care domina acel moment.
p 7 Thyssen Krupp, Essen, Germania WC jpg
Războiul lui Putin și modelul economic german
Va supraviețui oare modelul economic german războiului purtat de președintele rus Vladimir Putin împotriva Ucrainei?
p 2 WC jpg
Tocăniță de vin
Numite, în engleză, SOT („slips-of-the-tongue”), greșelile de vorbire care se fac involuntar, de obicei din grabă sau sub imperiul emoțiilor, sînt studiate de o parte a lingvisticii cognitiviste americane cu scopul de a descifra tiparele fonologice mentale.
p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.