O femeie din Pennsyvania, SUA, a fost arestată și acuzată de acte teroriste, după ce, iritată de restricțiile sanitare impuse de pandemie, a tușit intenționat peste produsele dintr-un magazin alimentar. Un bărbat din Sheffield, Marea Britanie, s-a filmat în timp ce lingea un bancomat. Cîteva luni mai tîrziu, un altul, în München, Germania, a făcut același lucru. Primul a declarat că voia să demonstreze că nu există coronavirusul, al doilea, că voia să-l răspîndească.

Pentru a fenta prima carantină impusă în Spania, un bărbat a ieșit pe stradă îmbrăcat în dinozaur – totuși, Poliția nu s-a lăsat convinsă de argumentele invocate de Tyrannosaurus Rex, cerîndu-i să respecte carantina, ca orice alt umanoid. În virtutea faptului că în carantină puteai ieși pentru a-ți plimba animalul de companie, au apărut și întreprinzători care își închiriau cîinele vecinilor care nu aveau, dar și cei care au interpretat noțiunea de „animal de companie”, mulți ieșind să-și plimbe capra, găina, crabul sau ariciul. În România, un tînăr a ieșit pe stradă ca să-și plimbe peștișorul, dus într-o pungă cu apă.

Cînd s-a dat alarma pandemiei, primul lucru care a dispărut din magazinele din întreaga lume a fost hîrtia igienică. Cum oamenii cumpărau masiv baxuri peste baxuri, în multe țări s-a impus o limită pentru fiecare cumpărător. Așa că au început furturile. Ca să se păzească de hoți, patronii unui magazin din Japonia au decis să arunce un blestem asupra potențialilor tîlhari de hîrtie igienică: „Dacă cineva va fura din depozit, un monstru înfometat se va năpusti asupra lui și-l va mînca”. Mai apoi, poate tot în siajul fricii de penuria de hîrtie igienică, în Statele Unite a crescut vînzarea de bideuri.

A urmat penuria de măști medicale pe care la început oamenii și le încropeau – fie recurgînd la măști de gaze, fie învățînd de pe YouTube cum să și le confecționeze, din șervețele de hîrtie, împăturite strategic și garnisite cu elastice, sau chiar din coji de portocală sau avocado. Cînd stocurile de măști au fost suficiente, deveniseră deja desuete, căci lumea și-a îndreptat atenția către latura lor fashion – a apărut chiar și cea mai scumpă mască din lume, confecționată din aur și încrustată cu diamante, costînd peste un milion de euro.

Tot la capitolul „modă”, un cizmar din Cluj, Grigore Lup, a devenit celebru în întreaga lume cu o găselniță inedită: pantofii pentru distanțare socială. Ideea sa de a face pantofi numărul 75 (cu vîrfuri create din material de plută, îndeajuns de lungi încît să țină interlocutorul la distanța regulamentară) a fost salutară pentru afacerea sa, care începuse să scîrțîie, cizmarul începînd să primească din nou comenzi – de data aceasta și din alte țări.

Stresul inoculat de pandemie a fost de altfel un motor pentru creativitate în ceea ce privește întreprinzătorii. În Tokyo, un grup de artiști a pus pe picioare o afacere în virtutea zicalei „cui pe cui se scoate”. Mai exact, ofereau celor dornici de a se elibera de stres 15 minute de experiență terifiantă: clienții erau închiși în coșciuge, înconjurați de personaje malefice care le spuneau povești horror, în timp ce le zornăiau la urechi lanțuri, îi împroșcau cu apă sau îi înghionteau.

„Pandemia este îngrozitoare, iar noi credem că oamenii s-ar putea elibera cît de cît dacă ar trage un urlet sănătos”, declara, pentru Reuters, Kenta Iwana, coordonatorul producției companiei Kowagarasetai.

Tot pentru „eliberarea de stres”, anul trecut, o companie aeriană taiwaneză a venit cu ideea „călătoriei spre nicăieri”. După toate procedurile de îmbarcare, pasagerii urcau în avion, unde stăteau cîteva ore, mîncau, după care plecau acasă. În doar cîteva luni, conceptul s-a dezvoltat, avionul urmînd chiar să decoleze, să-și plimbe preț de cîteva ore clienții prin aer, după care ateriza la loc pe aeroport. Deși la început ironizată, ideea a prins rapid și printre alte companii aeriene care au urmat exemplul – aeroporturi din Brunei, Japonia, Hong Kong sau Australia urmînd să organizeze asemenea călătorii.

Biletele nu erau deloc ieftine (prețul unui bilet pornind de la 180 de dolari), totuși, în ciuda stării economice precare, oamenii au fost dispuși să plătească, în vremuri pandemice, pentru tot felul de bizarerii – una dintre industriile care s-au bucurat de creșterile vînzărilor în vremea carantinei fiind cea de jucării erotice. În Norvegia, acestea au crescut brusc cu 65% față de anii precedenți, iar în Franța cu 153%.

Trăim, bineînțeles, o perioadă nefastă. Un stres global, o traumă colectivă – totuși, în puzzle-ul istoriei care va consemna acest răstimp, după ce apele se vor liniști, iar balanța se va echilibra, cred că un capitol aparte ar merita și acel mecanism ludic al minții noastre care ne ferește uneori de duritățile realității și care ne definește, ca oameni: stropul de nebunie materializat în creativitate – de care se pare că nu am dus lipsă. (Zilele trecute chiar, două tinere din Florida s-au deghizat în bunicuțe și au mers la un centru de vaccinare destinat oamenilor în vîrstă, încercînd să se vaccineze. Deja cu a doua doză.)