Crima reabilitată

Dina KHAPAEVA
Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Crima reabilitată jpeg

Filmul recent Joker ne spune povestea lui Arthur Fleck, un psihopat singuratic și clovn de ocazie care încearcă să urmeze o carieră de comediant stand-up, dar este respins și umilit. El se răzbună atunci pe societate, devenind un asasin și provocînd revolte „împotriva bogătașilor“.

Chiar dacă Joker a cîștigat prestigioasa distincție Golden Lion pentru cel mai bun film, la Festivalul Internațional de Film de la Veneția de anul acesta, părerile rămîn împărțite. Mulți critici laudă filmul, argumentînd (previzibil) că protagonistul violent se revoltă împotriva unei ordini crude și nedrepte. Joker, spun ei, e un erou asuprit a cărui violență reprezintă un act curajos al exprimării de sine.

Alții privesc personajul principal într-o lumină mai sumbră, punînd accentul pe nebunia, pe cruzimea și pe intențiile lui rele. Spre deosebire de Raskolnikov, ucigașul chinuit de frămîntări din Crimă și pedeapsă a lui Dostoievski, Joker este un nebun răzbunător care comite crime cu sînge rece, fără să simtă vreo răspundere și, cu atît mai puțin, remușcări.

Todd Philips, regizorul filmului Joker, este bulversat de „dubla măsură“ aplicată filmului său. „Tocmai am urmărit filmul John Wick 3. E vorba despre un bărbat alb care ucide 300 de oameni – și toată lumea rîde, chiuie și ovaționează“, spune Philips. „De ce e judecat acest film după alte criterii? Sincer, nu înțeleg.“

Întrebarea mai importantă este dacă un psihopat asasin ar trebui să fie protagonistul unui film care critică orînduirea socială existentă. E adevărat, SUA, cu o distribuție extrem de inegală a bogăției, comparabilă mai degrabă cu Rusia lui Vladimir Putin decît cu alte țări dezvoltate, au nevoie de o schimbare la nivel social. Dar sînt oare Joker și alții de teapa lui sau filmele care se delectează plăsmuind monștri ucigași și cultivă violența sălbatică cele mai bune mijloace de promovare a justiției sociale?

Atît Philips, cît și actorul Joaquin Phoenix, în rolul personajului principal, au încercat să respingă asemenea critici recurgînd la ponciful potrivit căruia monștrii sînt victimele nedreptății. Crimele lor, spune Philips, sînt cauzate de „lipsa de iubire, de traume din copilărie și de lipsa de compasiune a lumii“.

„Joker nu e nici pe departe primul film din istorie care se concentrează asupra unui antierou îngrijorător“, spune David Sims în The Atlantic. Multe filme care înfățișează zombi devoratori de creiere, vampiri care sug sînge sau criminali în serie au fost considerate critici lăudabile la adresa exploatării capitaliste, a imperialismului american, a persecuției sexiste, a „suprematismului“ uman ș.a.m.d. Există oare vreun monstru care să nu fi fost considerat un potențial purtător al ideilor revoluționare?

Ideea că un monstru ucigaș poate simboliza un protestatar sau un paria și merită astfel simpatia își are originea în filozofia francezilor Gilles Deleuze și Pierre-Félix Guattari. Criticînd explicația lui René Girard a originii violenței iraționale și a urii față de Celălalt – minorități etnice sau religioase demonizate și victimizate –, Deleuze și Guattari au extins conceptul Alterității la vampiri.

Ceea ce a constituit premisele unei mutații de paradigmă prin asimilarea monștrilor homicizi cu Celălalt. Astfel de protagoniști au ajuns în tot mai mare măsură în centrul cercetării academice, al criticii culturale și chiar al culturii populare.

Fixația pe „empatia“ față de autorii violenței extreme își are rădăcinile într-o mutație ideologică a atitudinii față de oameni. Această mutație reflectă influența criticii radicale a umanismului și a respingerii antropocentrismului, exprimate mai ales de mișcările pentru drepturile animalelor și de susținătorii trans-umanismului și post-umanismului în cultura populară, începînd din anii 1990 (vorbesc despre asta în cartea mea The Celebration of Death in Contemporary Culture). Legitimînd ceea ce îndeobște era perceput ca divertisment de speță joasă, povestirile care estetizează violența exercitată de monștri idealizați împotriva ființelor umane au devenit rapid o marfă foarte căutată. Care sînt urmările sociale și politice ale „normalizării“ masacrelor în cultura populară? În articolul ei din revista Time, Stephanie Zacharek a numit Joker un exercițiu de „nihilism extravagant“ în care personajul principal „insuflă haos și anarhie“. În orice caz, filmul a alimentat o nouă dezbatere despre relația dintre violența ficțională și cea din viața reală.

Înainte de apariția filmului Joker, familiile victimelor masacrului petrecut în 2012 la cinematograful „Aurora“ din Colorado au trimis o scrisoare în care își exprimau îngrijorarea față de atrocitățile înfățișate în film. Dat fiind că împușcăturile de la „Aurora“ au avut loc în timpul proiecției unui alt film Warner Bros. (The Dark Knight Rises), scrisoarea a obligat studioul de film, pe Philips și pe Phoenix să răspundă obiecțiilor acestor familii.

În vreme ce declarația studiourilor Warner Bros. a recomandat publicului cu impertinență să nu confunde ficțiunea cu realitatea, răspunsul lui Phoenix a rezumat schimbările din cultura populară a ultimelor decenii: „Nu cred că ține de responsabilitatea unui cineast să dea lecții de morală publicului sau să-l învețe diferența dintre bine și rău“.

Și totuși, dacă Joker este un îndemn pentru schimbare socială, filmul este, în ultimă instanță, despre capacitatea de a discerne între bine și rău – în plan moral și din punct de vedere al justiției sociale.

Articolul lui Zacharek din Time identifică contradicția fundamentală a portretului lui Joker. „Este un răufăcător sau un purtător de cuvînt al celor asupriți?“, se întreabă ea. „Filmul vrea ambele variante. Acest discurs dublu pare lipsit de onestitate.“ În The Atlantic, Sims îi dă dreptate, spunînd că Philips „îl portretizează pe Joker ca pe un antierou, o figură malefică, dar care devine avatarul, în film, al justiției străzii“.

Dar nici un critic nu explică natura acestei lipse de onestitate. Joker este un nebun ale cărui acte de violență gratuită sînt înțelese și înfăptuite în numele divertismentului, și nu ca un apel la revoluție sau la schimbare socială. Mai mult decît să inspire publicului un protest împotriva nedreptății sociale, acest film vinde un antiumanism mercantilizat, care respinge radical valoarea excepțională a vieții umane și a libertății democratice.

Chiar dacă Zacharek are absolută dreptate cînd spune că „filmele nu produc violență“, ele pot totuși să ne modeleze ideile despre ce anume este permis. În fond, cum ar putea violența împotriva oamenilor afișată pe ecrane să nu influențeze modul în care percepem valoarea vieții și a demnității umane?

În plus, dacă – așa cum crede Phoenix – cultura este inseparabilă de politic, normalizarea masacrului în cultura populară ar putea alimenta o indiferență generalizată față de separarea dintre bine și rău în viața publică. Ar trebui, fără doar și poate, să ne întrebăm în ce măsură a influențat această indiferență, răspîndită ca un credo profesional în industria divertismentului, comportamentul showman-ului care ocupă în prezent Casa Albă.

Dina Khapaeva este autoarea cărții The Celebration of Death in Contemporary Culture.

© Project Syndicate, 2019, www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEȘU

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.