Aplanarea frontului de est

Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
Aplanarea frontului de est jpeg

Lumea alunecă spre un nou Război Rece. Pentru a face posibilă o cooperare constructivă, democrațiile și statele autoritariste trebuie să stabilească cu claritate ce anume vor unele de la altele și ce își datorează unele altora. Democrațiile nu mai pot să pretindă, pur și simplu, că timpul este de partea lor și că e suficient să adere în continuare la principiile lor, pentru ca regimurile autoritare să cadă. Sfîrșitul lumii e mai ușor de imaginat decît demisia unui guvern autoritar.

Butoiul cu pulbere e, astăzi, Ucraina (deși ar fi putut fi, la fel de bine, Taiwan). Acest „război nedeclarat” mocnește din 2014, cînd protestele Euromaidan au dus la înlăturarea președintelui ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici, la anexarea ulterioară a Crimeei și la ocuparea regiunii estice Donbas. În timp ce Occidentul acuza Rusia de acapararea ilegală a teritoriului unui alt stat suveran, Rusia pretindea că și-a reîntregit patria.

Aceste narațiuni contradictorii reflectă diferende istorice. Politicienii ruși, și mulți dintre rușii de rînd, nu au acceptat niciodată în forul lor interior că țara a pierdut Războiul Rece: asta ar fi presupus recunoașterea faptului că, între 1989 și 1991, balanța mondială a puterii s-a înclinat decisiv în favoarea SUA și a aliaților lor europeni.

Între timp, occidentalii s-au obișnuit într-atîta să discute Războiul Rece ca pe o luptă ideologică între capitalism și comunism sau între democrație și dictatură, încît nu mai reușesc să-l înțeleagă în termeni de echilibru al puterii. Vorbim de un echilibru nuclear, dar mai ales de unul teritorial. După cel de-al Doilea Război Mondial, Rusia a urmărit să creeze în Europa de Est un tampon împotriva invaziilor dinspre Vest care i-au marcat istoria – cea mai devastatoare fiind atacul lui Hitler asupra Uniunii Sovietice din 1941.

Între 1989 și 1991, acest tampon a devenit noul front de est al Occidentului. Membrii non-sovietici ai Pactului de la Varșovia, a căror includere în această înțelegere a fost departe de a fi benevolă, au migrat în masă către NATO, o alianță militară fondată pentru a contracara Uniunea Sovietică.

Acesta e fundalul istoric al evenimentelor care se petrec astăzi în Ucraina, dar și în Belarus. Oficialii ruși s-au temut vreme îndelungată că aceste țări se vor alătura, încurajate activ de Occident, exodului către NATO.

Rusia a privit întotdeauna Ucraina ca fiind în sfera sa de influență. Pînă în 2014, Kremlinul a microgestionat politica internă a Ucrainei pentru a se asigura că țara rămîne aliniată la interesele Rusiei. Președintele rus Vladimir Putin a declarat recent că „adevărata suveranitate a Ucrainei e posibilă doar în parteneriat cu Rusia”; în felul acesta a confirmat și a infirmat totodată independența Ucrainei, într-o singură propoziție – un precedent creat de modul în care Uniunea Sovietică își trata odinioară sateliții est-europeni.

Există, fără îndoială, o mare doză de toská („năzuință melancolică, dor, nostalgie”, în limba rusă) în atitudinea Rusiei față de separarea de Ucraina. Iar rolul jucat de Ucraina (și de Belarus) în viziunea rusească a echilibrului puterii nu trebuie ignorat nici o clipă.

Fostul diplomat britanic și european Robert Cooper argumenta că, pentru statele occidentale, „dobîndirea de noi teritorii nu mai este de interes” – o declarație care face abstracție de faptul că teritoriul poate reprezenta și un amplasament pentru rachete. Dacă Ucraina va deveni membru NATO, frontul de est al alianței va fi cu cîteva sute de kilometri mai aproape de Moscova.

Modul în care Occidentul vede relațiile internaționale a urmat o traiectorie istorică diferită de cea a Rusiei. Începînd cu Revoluția franceză, suveranitatea națională – sau autodeterminarea națională, în interpretarea președintelui american Woodrow Wilson – a devenit principiul de bază al lumii occidentale.

Ideea de bază a acestui principiu e că o lume în care toți oamenii sînt liberi să-și determine propriul viitor nu are nevoie de echilibre ale puterii sau de sfere de influență. O astfel de lume e în mod firesc pașnică. În numele acestui principiu, toate imperiile coloniale europene au fost în cele din urmă desființate.

În 1795, Immanuel Kant își imagina o federație de democrații care să garanteze „pacea eternă”. Mai modest, Tony Blair, prim-ministru al Marii Britanii pe atunci, a declarat în 1999 că „răspîndirea valorilor noastre ne aduce un spor de siguranță”, ceea ce implica angajamentul de a sprijini sau de a provoca „schimbări de regim”, atunci cînd se ivea ocazia.

Între aceste două poziții – siguranța dată de un echilibru al puterilor și cea oferită de democrație – nu pare să rămînă mult loc pentru compromisuri: fiecare pare să fie inamica celeilalte. Cert e că, în orice sistem care urmărește menținerea echilibrului marilor puteri, unele țări vor fi mai puțin autodeterminate decît altele.

Dar sistemul internațional hibrid al zilelor noastre presupune atît înțelegeri cu privire la echilibrul puterilor, cît și inițiative de „răspîndire a valorilor noastre”. Or, tocmai în acest amestec, mai degrabă instabil, sălășluiește speranța fundamentală de a pune bazele unui modus vivendi care să le permită democrațiilor și regimurilor autoritare să coopereze în materie de probleme planetare existențiale, cum ar fi schimbările climatice.

O soluție est-europeană pentru Rusia ar fi să renunțe la orice pretenții teritoriale cu privire la Ucraina și Belarus, în schimbul unei garanții din partea Vestului că acestor state nu li se va permite să se alăture NATO. Astfel s-ar crea o zonă militară de neutralitate între Rusia și Occident.

Odată rezolvată problema NATO, ambele țări vor fi libere să stabilească legături economice și culturale cu UE sau să fie absorbite de Rusia, dacă aleg asta printr-un referendum supravegheat internațional.

Belgia ne oferă un precedent util în această privință. După ce Belgia a ieșit de sub controlul francez, în urma înfrîngerii lui Napoleon la Waterloo, marile puteri victorioase au încorporat-o în noul Regat Unit al Țărilor de Jos, cu scopul de a împiedica orice tentativă viitoare de expansiune a Franței.

Revoluția belgiană a izbucnit în 1830 din dorința de a obține independența, care i-a fost recunoscută de marile puteri (Anglia, Franța, Rusia, Austria și Prusia) în 1839, prin tratatul de la Londra, cu condiția ca Belgia să rămînă neutră pentru totdeauna. Deși Belgia, spre deosebire de Elveția, nu își dorea neutralitatea, ieșirea din disputa marilor puteri i-a permis noului stat să beneficieze de o pace garantată de legea internațională.

Desigur, nici o pace nu este perpetuă. Neutralitatea belgiană a fost încălcată de Germania wilhelmiană în 1914. Și totuși, tratatul a ferit țara de război vreme de 75 de ani. O diplomație la fel de inventivă aplicată în cazul Ucrainei ar oferi cele mai bune speranțe că un război nedeclarat se va transforma într-o pace declarată.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii şi profesor emerit de Economie politică la Universitatea Warwick.

Foto: wikimedia commons

Copyright: Project Syndicate, 2022 

traducere de Matei PLEŞU

p 22 WC jpg
„Noua Ideocrație” și Eterna Idiocrație
În locul pe care credința (frica de Dumnezeu) îl ocupa în sufletul individual a rămas un gol, o gaură neagră.
948 19 poza jpg
Barbara Klemm – artistul din fața fotojurnalistului
Fotojurnaliștilor le-aș spune să se concentreze pe fericirea din lume, să rămînă curioși și puternici, să lucreze constant, să fie empatici cu oamenii – însă toate acestea ar trebui să fie conectate cu talentul artistic.
2p 23 Mihail Sebastian jpg
Mihail Sebastian, trădări și accidentări
„În cultură, ca și în parlament, oamenii se înjură la tribună și se împacă la bufet.“
p 7 WC jpg jpg
A început criza alimentară globală
Pandemia de COVID-19 a scos la iveală fragilitatea și disfuncționalitatea rețelelor alimentare mondiale.
Epurări şi maculări jpeg
Consecințele nehotărîrii și iluziilor Vestului în raport cu Rusia
Dacă Vestul merge pe drumul sugerat de stînga americană, resursele rusești se vor dovedi decisive. Kremlinul va cîștiga războiul.
945 04 traducere jpg
Ar trebui Europa să oprească finanțarea războiului lui Putin?
E oare corect ca țările europene să continue să-i plătească Rusiei un miliard de euro (1,1 miliarde de dolari) pe zi pentru energie, cînd ele știu că în felul acesta finanțează un război de agresiune împotriva Ucrainei?
p 7 Hans Bergel jpg
In memoriam Hans Bergel
La 26 februarie s-a stins din viaţă, la vîrsta venerabilă de aproape 97 de ani, ardeleanul Hans Bergel, uomo universale fără pereche, personalitate care a marcat cu consecvenţă, zeci și zeci de de ani, viaţa culturală și politică atît din România, cît şi din Germania.
p 19 WC jpg
Firescul nefiresc al educației în România
Aud la răstimpuri melancolicul oftat cum că nu se mai face carte „ca pe vremuri” – vremurile fiind cele de dinainte de Revoluție.
Falimentul moral al pacifismului german jpeg
Falimentul moral al pacifismului german
Germania se îndreaptă spre o altă gravă umilire istorică, în urma căreia va petrece ani – dacă nu decenii – cerîndu-și scuze și reparînd ceea ce a făcut.
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina jpeg
Cercuri concentrice – despre efectele războiului din Ucraina
Conflictul din Ucraina a apărut după doi ani de vești extrem de proaste și de fake news.
De ce e detestat Macron? jpeg
De ce e detestat Macron?
Motivele invocate de francezi împotriva lui Macron se aseamănă cu cele enumerate de votanții americani care nu o sufereau pe Hillary Clinton.
De ce „tic tac” și nu „tac tic”? jpeg
De ce „tic-tac” și nu „tac-tic”?
Experimentele care implică cuvinte sau expresii inventate scot la iveală lucruri fascinante despre relația dintre limbă și minte/creier.
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească? jpeg
Ce se întîmplă dacă Germania boicotează energia rusească?
Oprirea imediată a importului de gaz rusesc ar reprezenta pentru Germania un cost de 0,5% pînă la 2,2% din PIB.
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990 2021 jpeg
Subreprezentarea femeilor în politica românească: 1990-2021
Posibile dificultăți cu care se confruntă femeile în ascensiunea politică constau în responsabilitățile ce țin de familie, constrîngerile de timp,  standarde mai înalte privind femeile care intenționează să candideze, stereotipurile de gen, lipsa încrederii de sine, o rețea fragilă de sprijin, hărțuirea online și în social media.
Disuasiunea nucleară după Ucraina jpeg
Disuasiunea nucleară după Ucraina
Armele nucleare precise, de dimensiuni reduse, par atît de ușor utilizabile încît am ajuns să le considerăm normale.
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse jpeg
Un colaps moral și umanitar al culturii ruse
Asistăm la o recidivă teribilă a rasismului postimperial.
„Cei doi vor fi un trup“ jpeg
Răzbunarea lui Stolîpin. La Kiev
Este o nouă formă de societate civilă, mai fragmentată, dar mai conștientă de sine, formată din grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent, să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică.
Ce înseamnă apărarea Europei? jpeg
Ce înseamnă apărarea Europei?
„Întrebarea e cine conduce lumea. Numai războiul poate decide cu adevărat.“
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București jpeg
„Acționăm împreună pentru securizarea teritoriului NATO” – interviu cu Peer GEBAUER, ambasadorul Germaniei la București
„Permiteți-mi să spun foarte clar un lucru: acesta este războiul lui Vladimir Putin. Putin a început și a dezlănțuit acest război.”
Viitorul furat al Rusiei jpeg
Viitorul furat al Rusiei
Războiul său vizează întregul sistem european, care se bizuie, mai presus de toate, pe principiul inviolabilității granițelor.
Comunicarea muzicală jpeg
Comunicarea muzicală
Muzica e cel mai bun candidat la rolul de strămoș al limbajului, cu loc între funcțiile emisferei drepte, care se relaționează cu empatia și comuniunea, nu cu competiția și divizarea.
Alegerile libertății din Ungaria jpeg
Alegerile libertății din Ungaria
În ultimii zece ani, Orbán a transformat Ungaria într-o „democrație iliberală” în care vocea sa e singura care reprezintă poporul.
Cum vindeci o traumă? jpeg
Cum vindeci o traumă?
Multe statistici trag semnale de alarmă asupra sănătății mentale la nivel global, iar întrebarea cu răspuns evident – „Suferim o traumă socială colectivă?” – naște una al cărei răspuns e departe de a fi unul clar: „Cum ne vom vindeca?”.
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei jpeg
Despre plafonarea prețurilor sau cum revenim pe drumurile cunoscute ale tiraniei
Oamenii consumă și sînt sclavii mărfurilor. Nu există o limită a consumului în afara celei oferite de preț.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.