„Am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand” – interviu cu geologul Florin STOICAN

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
image

Florin Stoican (n. 1976) este președintele asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, care au făcut studiile și demersurile pentru înființarea Parcului Natural Văcărești și a Parcului Național Buila-Vînturarița, precum și directorul Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte, situat în județul Vîlcea, între Băile Olănești și Horezu. De asemenea, este membru al Grupului Român de Sedimentologie și al Societății Geologice din România.

Politicienii locali ai PSD din comunele Olteniei de sub Munte tocmai au refuzat parteneriatul cu proiectul Geoparcului Internațional UNESCO. Ce s-a întîmplat? 

Mai întîi, trebuie să spun că rețeaua internațională a Geoparcurilor UNESCO a ajuns acum la 177 de geoparcuri din 46 de țări și există un interes atît de mare pentru alte geoparcuri, încît UNESCO a limitat numărul anual de aplicații la maximum 20 și maximum două/țară. Poate că acest interes vine și din faptul că geoparcurile nu sînt arii protejate și nu impun restricții, ci se ocupă de dezvoltarea durabilă a unor regiuni, prin evaluarea, promovarea și valorificarea patrimoniului natural și cultural local.

Refuzul parteneriatului este de la conducerea Consiliului Județean și de la toți primarii PSD din zonă, care l-au convins și deturnat în ultima clipă și pe singurul primar liberal. De altfel, răzgîndirea tuturor s-a produs brusc. Noi așteptam să fim invitați să semnăm parteneriatul. El fusese discutat de mai multe ori, Consiliul Județean ne trimisese o formă cu completări, primarii trimiseseră și ei completări Consiliului Județean, iar noi le acceptaserăm. Am crezut că, după toate astea, de vreme ce toți ne spuseseră repetat că, dacă se menționează în parteneriat că proiectul nu înseamnă introducerea unor restricții (la exploatările forestiere și ale resurselor naturale, la eliberarea autorizațiilor de construire), semnarea parteneriatului e o formalitate. Ne gîndeam deja la următorii pași, la prezentările, discuțiile și dezbaterile din consilii, unde urma ca parteneriatul să fie supus votului și hotărîrii consilierilor locali. În schimb, am fost informați sec că, în urma unei întîlniri de care nici nu am știut, conducerea Consiliului Județean și primarii au hotărît să nu mai semneze parteneriatul.

Ce ar fi presupus acest parteneriat?

Parteneriatul era unul cu caracter general, de susținere a autorităților locale pentru proiectul geoparcului. Nu presupunea nici un fel de obligație financiară sau de altă natură din partea lor, ci doar sprijin cu informații pe durata demersurilor pentru obținerea statutului de Geoparc UNESCO. Noi ne asumam managementul proiectului, realizarea studiilor și cercetărilor, întocmirea documentațiilor și derularea demersurilor pentru înființare, derularea programelor educative, realizarea infrastructurii turistice specifice, promovarea la nivel național și internațional și toate cheltuielile aferente. Ne e greu să înțelegem ce nu le-a convenit și cum au întors-o cu 180 de grade. Pare că parteneriatul a fost sabotat și deturnat în ultima clipă, nu este prea clar de către cine. Am solicitat un răspuns oficial, dar justificările nu pot fi luate în serios de cineva care vrea să înțeleagă și face o minimă documentare pe acest subiect. Tot timpul, primarii și-au exprimat teama de restricții, dar credeam că am depășit aceste temeri. 

Au invocat două motive. 1) Existența unor „aspecte neclare care pot induce în eroare factorii de decizie la nivelul OUG 57/2007 – legea ariilor naturale protejate”. Dar neclaritățile legislative pot fi lămurite de către juriști specialiști, de care primăriile și Consiliul Județean dispun și/sau prin solicitări către autoritățile competente. Din punctul nostru de vedere, aceste nelămuriri au fost lămurite pe cale oficială încă de acum un an, cînd Instituția Prefectului Județului Vîlcea a solicitat, primit și transmis primăriilor puncte de vedere oficiale de la Comisia Națională a României pentru UNESCO și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor – Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate. În acestea se menționează foate clar că „Geoparcul UNESCO nu este o arie protejată, nu impune restricții și nu creează obligații, nu implică nici o restricție asupra vreunei activități economice efectuate pe teritoriul său”. 2) HG 332/2019 pentru înființarea Comitetelor de masiv ca alternativă, „inițiativă a statului român la care o să achieseze”. Asta e o mare eroare și confuzie. Un Geoparc nu se poate compara cu un Comitet de masiv. Comitetul de Masiv Parîng, cel din regiunea noastră este un organ consultativ multi-județean care poate face propuneri în domeniul politicilor publice către Ministerul Agriculturii. Geoparcul este un concept și un program concret, de dezvoltare a unui teritoriu bine definit, individualizat și evaluat, pe baza unor standarde și experiențe internaționale, recunoscute ca viabile la nivel global. Eventual cele două pot fi complementare, un geoparc avînd capacitatea de a sprijini eforturile de dezvoltare a unor zone, inclusiv cele montane, dar poate aduce în plus dimensiunea internațională, prin apartenența la o rețea globală, sub o etichetă de mare anvergură.

Vă acordă presa suficientă atenție?

Nu. Cel puțin nu cea mainstream. Astfel de subiecte nu-s încă suficient de sus pe agenda publică. Desigur că sînt unele publicații și jurnaliști care abordează frecvent astfel de subiecte, care ne sînt alături, solicită informații. Ajutorul lor este uriaș pentru noi și le mulțumim. Asta la nivel național. La nivel local, situația e mult mai tristă. Cu cîteva excepții, publicațiile locale par încremenite în a prelua lucrurile așa cum le sînt servite de către politicienii locali, ba multe sînt chiar fățiș mesageri ai politicienilor și părtași la sabotarea proiectului. 

Ce s-a întîmplat între timp cu celelalte geoparcuri din țară? 

În perioada pandemiei s-a născut și un nou Geoparc UNESCO în România – Ținutul Buzăului. Este al doilea, după Țara Hațegului. Și mai avem două teritorii aspirante la acest statut – Oltenia de sub Munte și Carpaterra, în nordul județului Brașov. Toate au constituit Forumul național al Geoparcurilor UNESCO și deja lucrează în rețea. Cei de la Buzău au trimis aplicația în 2020, au primit vizita evaluatorilor UNESCO în 2021 și anul acesta au primit statutul. Asta s-a datorat și susținerii autorităților locale. ONG-ul „Ținutul Buzăului” este susținut de către Consiliul Județean Buzău, care sprijină inclusiv financiar geoparcul, cu 70.000 euro/an timp de șapte ani, alături de cei 18 primari din teritoriul geoparcului. Acolo s-a înțeles importanța unui astfel de proiect pentru județ. S-a înțeles că geoparcul este despre oameni, despre comunități, despre parteneriate, despre patrimoniu local, despre educație, despre promovare, despre valorificarea potențialului, despre o recunoaștere la nivel global și despre o oportunitate de dezvoltare pentru comunități.

Ce pierde proiectul Olteniei de sub Munte prin acest refuz?

Se pierde timp, se irosesc resurse, frustrările creează dezamăgiri, scade motivația, iar neîncrederea sădită poate îndepărta și alți parteneri și ne îngreunează atragerea altora noi, dar și a altor resurse. Acest refuz ne îngreunează eforturile și întîrzie îndeplinirea obiectivelor noastre și ale tuturor partenerilor noștri, anume cele de promovare și valorificare a patrimoniul natural și cultural local în folosul comunităților locale, al vizitatorilor și al regiunii. Trebuia ca în iulie să retransmitem la UNESCO o scrisoare de intenție pentru ca în noiembrie să transmitem documentația de aplicare. Deja i-am anunțat că n-o mai trimitem anul acesta. Unde planul era ca, în primăvara anului 2024, Oltenia de sub Munte să obțină statutul de Geoparc UNESCO, aceasta se va întîmpla cel mai devreme în 2025. 

Cine vă sprijină, de fapt? 

Cu statul român tot timpul ne-a fost greu. Asociația Kogayon a interacționat cu instituțiile acestuia de aproape douăzeci de ani. Trebuie să recunoaștem că, în ultimii ani, lucrurile încep să se schimbe în bine. Cred că generațiile de politicieni și funcționari se schimbă și la toate nivelurile apar oameni deschiși, cu care poți sta ușor de vorbă, receptivi la propuneri, care înțeleg oportunitățile din jur, care susțin astfel de inițiative și care vor și ei ca lucrurile să meargă în direcția bună. Era o vreme cînd pe la ministere, agenții și birourile politicienilor nici nu puteai ajunge să stai la discuții. Peste alte piedici majore nu am mai dat în acest proiect. Și ne bucurăm că și printre politicienii locali am găsit un sprijin foarte important, cum e de exemplu cel al fostului prefect al județului Vîlcea, cel al unui deputat de la PNL și al altuia de la USR, al unei senatoare PNL, al multor consilieri locali. Și cu primarii am avut dialog constant și credeam că mergem în direcția bună, dar se pare că ne-am înșelat. Ei s-au alăturat celorlalți parteneri ai proiectului, peste 80 pînă acum, din societatea civilă, mediul academic, sectorul privat. Lucrăm deja la proiecte și activități și colaborăm în folosul zonei cu mulți dintre ei, cu proprietari de pensiuni, cu meșteri populari, cu firme private, cu școli, cu biblioteci, cu organizații neguvernamentale. Iar lor li se adaugă parteneri naționali și internaționali strategici, de la universități și institute de cercetare la organizații neguvernamentale reprezentative la nivel național și internațional, de la companii interesate de dezvoltarea zonei noastre la geoparcuri membre ale rețelei globale sau aspirante.

„95% vor geoparcul”

Cum s-a schimbat în acești ani percepția localnicilor față de (ideea de) geoparc?

Proiectul e încă unul nou pentru comunitate. Ne-au împiedicat și restricțiile din pandemie să comunicăm mai mult la firul ierbii. Dar noi credem că percepția generală e favorabilă. Se simte că o parte importantă a comunității, cea mai activă a acesteia, își dorește ca zona noastră să crească, să-și valorifice potențialul. Am realizat și un sondaj online la începutul anului trecut, care ne-a adus multe informații atît din comunitățile locale, cît și din rîndul vizitatorilor zonei. 95% din cei care au răspuns, aproape 500 de oameni, sînt favorabili proiectului geoparcului. Există însă și o opoziție locală, concentrată aproape exclusiv în satul meu, Costești, bazată pe teama că geoparcul poate aduce restricții. E nevoie de comunicare mai multă la firul ierbii, pe ulițele satelor, și tocmai aici speram într-un sprijin de la autoritățile locale. Percepțiile cred că se vor schimba pe măsură ce apar și cresc rezultatele proiectului, iar astea se văd deja. Oamenii nu mai au încredere în proiecte, în promisiuni, în autorități, în ONG-uri, în nimeni. Atît de multe dezamăgiri și speranțe sfărîmate s-au adunat în comunitățile rurale, încît aproape că ele nu mai cred că se poate și altfel, spre mai bine. 

Ce lucruri bune s-au întîmplat acestui proiect de la pandemie încoace?

Proiectul a crescut mult. Am convins parteneri importanți cu care am început proiecte diverse. Sîntem parteneri, alături de organizații din zece țări europene, într-un program european de regenerare a unor teritorii cu patrimoniu, dar și cu probleme. Către noi vin tot mai mulți antreprenori locali care au auzit de proiect și vor să i se alăture, să-i ajutăm. Începem să creăm o rețea locală de furnizori de produse și servicii, lucrăm la niște standarde în domeniu. La fel și cu societatea civilă, din care tot mai multe organizații locale prind curaj și încep să aibă proiecte, inițiative, evenimente. Dezvoltăm programul geocluburilor în școlile din teritoriu și cu unul dintre acestea deja avem un proiect cu activități și amenajarea unui minilaborator de științele naturii pentru copii. Lucrăm la infrastructură și, împreună cu partenerii privați și din societatea civilă, construim trasee tematice și alte facilități destinate vizitatorilor. Am continuat evaluarea geoparcului, am documentat elementele de interes, am produs hărți și alte rezultate de cercetare. Am realizat partea de branding a geoparcului, cu etichete pentru obiective, puncte de interes, trasee, activități specifice. Am investit mult în promovare, despre zonă și proiect s-a scris și vorbit mult, am avut proiecte dedicate promovării zonei, cu fotografi și ambasadori ai geoparcului, practic am transformat Oltenia de sub Munte într-un brand destul de cunoscut.

Cum este, prin comparație cu celelalte din țară, geoparcul Oltenia de sub Munte?

Fiecare teritoriu e distinct, cu bune și cu rele, cu avantaje și dezavantaje, cu puncte forte și puncte slabe. De exemplu, la Buzău, dintre cele 101 criterii de evaluare, la infrastructură este cel mai mult de muncă. Oltenia de sub Munte are drumuri mult mai bune între localități și spre obiective. În Hațeg și Oltenia de sub Munte există arii protejate de nivelul parcurilor naționale și naturale, în Brașov și Buzău – numai rezervații. Probleme cu depopularea, îmbătrînirea populației și lipsa locurilor de muncă și a oportunităților sînt peste tot. Dar și patrimoniu există peste tot, foarte bogat, foarte divers. Regiunile astea sînt acolo unde sînt, cum sînt, cu oamenii care sînt acolo, indiferent cum le numim noi și ce granițe vrem să trasăm. Mai important cred că e ce facem noi cu toate astea. Încercăm să le păstrăm, să le promovăm și valorificăm deștept sau nu facem nimic și așteptăm minuni?

interviu realizat de Marius CHIVU

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.