Acest „ca și”...

Cristinel MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 1018 din 12 octombrie – 18 octombrie 2023
image

Auzim frecvent: „ca și coleg”, „ca și contabil”, apoi „ca și ministru”, „ca și profesor” etc. Și tot așa: „ca și concept”, „ca și cunoaștere”, apoi „ca și situație”, „ca și statut” etc. Acest „ca și”, desigur, nu are deloc de-a face cu tratatul lui Hans Vaihinger, Filosofia lui „ca și cum” (Die Philosophie des Als Ob) din 1911, în care gînditorul neokantian german își prezintă concepția ficționalistă (una pertinentă, de altfel). Ficțiunile analizate de Vaihinger se dovedeau utile întrucîtva, aveau valoare operațională într-un sistem ori domeniu, pe cînd aici...

Acest „ca și” este doar una dintre cele mai neinspirate (ca să nu zic „proaste”) modalități de a evita cacofoniile (alături de „ca virgulă coleg”). De teamă să nu producă vreo cacofonie care ar putea să zgîrie timpanul interlocutorului, vorbitorul român ajunge (din ce în ce mai des) să plaseze „ca și”-ul și în contextele verbale care nu zămislesc nicicum cacofonii. Iată cît de nocivă este o atare practică:

1) La nivelul logicii elementare (sau al legilor gîndirii), dă impresia că încalcă principiul logic al identității: „eu ca și contabil” pare că vrea să spună că nu sînt, la rigoare, contabil, că e ca și cum aș fi contabil... Păi, să ne hotărîm: sînt sau nu sînt contabil? Cu mai bine de un deceniu în urmă, la o emisiune-concurs de imitat voci muzicale, un prezentator TV (actor la bază) a reușit o adevărată „performanță”, întrebînd o concurentă astfel: „Unde s-ar situa X între personajele tale, virgulă, ca şi personaj?”...

2) La nivelul limbii române literare (și nu numai), este o expresie „stricătoare de limbă”. „Ca și” se folosește corect – în cazul comparațiilor – atunci cînd substantivul care urmează este articulat: „omul, ca și limbajul”, „poezia, ca și pictura” etc. Poți zice (tot corect) și așa: „Aristotel, ca și Platon, a afirmat...”; „Ibrăileanu, ca și Maiorescu, a susținut...”. S-ar putea obiecta că în cazul numelor proprii articolul hotărît lipseşte. De fapt, el lipseşte doar fizic/material, fiindcă numele proprii „conţin” în sine ideea de articol hotărît (ca actualizator).

3) La nivel strict discursiv ori textual, problema este mai complexă, deoarece trebuie să luăm în consideraţie diverse tipuri de texte sau discursuri, care se construiesc în acord cu diferite virtuţi stilistice. În textele beletristice primează (în general) calitatea eufoniei (ori a muzicalității); de aici, necesitatea de a evita îmbinările cu sonoritate neplăcută. În schimb, eufonia nu mai prezintă aceeaşi importanţă într-un text ştiinţific, unde primează precizia şi claritatea.

Desigur, în măsura posibilului, se cuvine să ne exprimăm în aşa fel încît să mulţumim şi simţul estetic chiar şi atunci cînd scriem texte ştiinţifice. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să „spargem” prin acest „ca şi” sintagme terminologice indispensabile (precum gramatica comparativăpragmatica comunicăriistatistica contabilă etc.), întrucît ar presupune să distrugem chiar conceptele în cauză, după cum n-ar trebui să inserăm acelaşi supărător „ca şi”în enunțarea principiilor, a legilor etc., deoarece aceasta ar putea afecta uneori însăşi logica discursului în cauză, adică tocmai coerenţa şi claritatea logos-ului ştiinţific. Așadar, este nevoie de ceva mai multă atenție cînd dorim să evităm neapărat o cacofonie (care, à propos, nu este o „greșeală” gramaticală, ci una stilistică). Altminteri, am putea trece în ochii altora drept necultivați, semidocți etc. și ar fi păcat.

Să mai adăugăm că în privinţa cacofoniei există și false „credinţe” (ca să nu spun „mituri”). De pildă, se apreciază că există numai trei cacofonii acceptate în limba română: Ion Luca CaragialeBiserica Catolică şi tactica cavalerească. În realitate, se pot ivi mult mai multe astfel de situaţii care sînt, pur şi simplu, inevitabile: Republica CamerunBanca CarpaticaDiscoteca Casablanca ş.a.m.d. O altă „prejudecată” ar fi aceea după care cacofoniile se produc doar în exprimarea orală, necuvenindu-se să le luăm în seamă şi pe cele din exprimarea scrisă. Nimic mai fals! Funcţia scrisului este aceea de a reproduce limbajul, care nu poate exista fără latura sa sonoră (semnificantă). Chiar şi atunci cînd gîndim sau doar citim în gînd, coardele noastre vocale tot se mişcă (mai mult sau mai puţin perceptibil). Este drept că, încă din Antichitate, Quintilian observase că, de regulă, cacofonia ia naştere în urechea receptorului, de aceea se cuvine să avem grijă să nu lezăm sensibilitatea acustică a interlocutorului. Să nu uităm însă că anticii citeau textele numai cu voce tare. În momentul în care Sf. Augustin (secolele IV-V d.Hr.) a surprins un călugăr (Sf. Ambrozie) care practica lectura în gînd, s-a mirat foarte tare. Pe de altă parte, întrucît textele scrise presupun o anumită lentoare a elaborării, cu posibilitatea revenirii asupra celor redactate (şi, prin urmare, cu posibilitatea corectării eventualelor greşeli), este adevărat că scăpările cacofonice sînt în acest caz mai rare decît în exprimarea orală.

Cîteva cuvinte acum şi despre modalităţile prin care putem evita cacofoniile (lăsînd la o parte, fireşte, soluţiile deja indicate ca fiind nerecomandabile: „ca virgulă coleg” şi „ca şi coleg”). În acest sens, „reţeta prescrisă” de regretatul George Pruteanu este una destul de bună, de aceea ne permitem să o preluăm și aici: „Cea mai bună soluţie e să intercalăm un cuvînt adecvat: «o statistică recentă care», «procedează ca G. Călinescu sau în maniera lui Călinescu», «să pornească atunci cînd» etc. [...] Mult mai deştept e să schimbăm unul din cuvinte, să găsim iute altă construcţie sau o intercalare: nu vom spune: afirm  cartea, ci afirm că volumul; nu ca şi coleg, ci în calitate de coleg sau: el, de coleg, e bun coleg etc.” (vezi http://www.pruteanu.ro). La fel, trebuie să avem grijă şi la sinonimele întrebuinţate în acest scop: ferindu-ne să spunem „aleargă ca calul”, este de dorit să zicem, mai degrabă, „aleargă asemeni calului”, decît „aleargă precum calul”. De asemenea, nu ni se par nimerite, într-un atare context, forme arhaice (ori chiar poetice) precum aşijderea ori aidoma calului”.

În momentul în care, într-un discurs, o cacofonie nu (mai) poate fi ocolită, este preferabil să facem o mică pauză în vorbire, suficientă pentru a „desface” asocierea neplăcută urechii. În felul acesta, ascultătorii nici nu vor observa, cel mai adesea, „evenimentul” pe cale să se producă. În schimb, menţionarea „virgulei imaginare” (căci în scris nici nu are ce căuta, ca semn de punctuație, între cele două cuvinte), dincolo de faptul că îi avertizează pînă şi pe ascultătorii neatenţi că urmează o cacofonie, reprezintă un procedeu de-a dreptul infantil.

Cristinel Munteanu este profesor univ. dr. habil. la Facultatea de Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea „Danubius” din Galați; doctor în filologie și doctor în filozofie, afiliat (ca îndrumător de doctorat) la IOSUD – Universitatea din Pitești.

p 22 sus WC jpg
Cît de încăpător e microuniversul?
„No sabemos qué cosa es el universo” – nu știm care e de fapt natura universului.
image png
Superficialitatea lucitoare
Dintotdeauna, cunoașterea și inteligența au fost asociate cu lumina.
image png
Literatură, trufe, lozinci
Cum să nu te mire puzderia de reclame care cheamă la protecția animalelor, cînd statul, inițiatorul lozincilor, este cel care nu-și respectă propriile îndemnuri...
image png
Statu quo res ante bellum erat1
Anul 2024 va fi un an crucial din punct de vedere politic la nivel global.
image png
Tot un fel de fard
Structura limbii e identică, dar vocabularul e manipulat astfel încît să servească cultura, nu invers.
image png
Vibrații, schimbare și golire de sens
Desigur că uneori este nevoie și de reforme, în mai toate domeniile.
image png
Rita Levi-Montalcini, o artistă a științei
„nu există știință fără creativitate și nici artă fără cunoaștere”.
image png
Repetăm sau ieșim din tipar?
Istoria se repetă în mod păgubos doar dacă omul nu învață din propria istorie și nu permite reașezarea reliefului psihic.
p 22 jpg
Eu însumi și totuși altul
Căci nu este nimic mai miraculos în viață decît să ajungi să fii ceea ce ai visat tu însuți să fii.
image png
„Un flașnetar cîntă o baladă”
„Că rechinu-și poartă dinții / La vedere, e știut. / Dar Macheath are un șiș / Ce rămîne nevăzut."
image png
A crea pentru a înțelege
„Nu pot înțelege ceea nu pot crea”.
image png
Lupii tineri
În practică, este bine cunoscut că cei mai buni critici ai cuiva sînt discipolii lui, iar cei mai buni dintre discipoli sînt totodată şi cei mai critici.
p 23 WC jpg
În mijlocul omului – sau de ce avem nevoie de cunoaștere –
Cum oare putem merge prin lume fără cunoașterea de sine, altfel decît orbecăind și suferind? Avem nevoie de psihologie și de logică.
image png
Joaca este un lucru serios
Joaca poetizează viața și sufletul punînd la lucru creativitatea și prin aceasta ea devine un precursor al culturii. Prin urmare, joaca nu este naivitate, ci o formă de poezie științifică.
p 22 WC jpg
Principiul precauției între etic și politic
Sîntem îndemnați să nu cădem în catastrofism, să nu dramatizăm exagerat o situație soldată cu o poveste despre victime nevinovate și culpabili neglijenți.
p 7 WC jpg
Buna guvernare e o idee proastă
Agenda bunei guvernări și-a pierdut eticheta, dar continuă să trăiască și a devenit o amenințare existențială.
p 22 adevarul ro jpg
România colonială a anului 1907
Din fondurile obținute drept despăgubiri ar fi apărut conace încă și mai somptuoase decît cele incendiate.
p 22 Sydney Brenner WC jpg
Arta
Știința e arta rezolvabilului
p 23 Constantin Radulescu Motru WC jpg
Despre suveranitate și limitele sale necesare, cu ajutorul lui Constantin Rădulescu-Motru
Adică exact timpul necesar pentru ca posibila ieșire din UE să fie urmată de reorientarea rapidă către Est.
p 21 adevarul ro jpg
Daruri
În ziua de 23 august a.c., fondatorul revistei noastre, dl Andrei Pleșu, a împlinit o vîrstă dintre acelea care cer jubileu.
p 23 Marcel Duchamp, Fintina jpg
„Limba brutală” și sentimentul de realitate
Omul redus la înjurături nu este decît un revoltat dezarmat.
p 21 jpg
De ce eșuează națiunile?
Multă vreme, chiar tîrziu în anii 1980, unii intelectuali din Occident încă pariau pe modelul planificării centralizate ca model de dezvoltare superior mecanismelor pieței libere.
image png
Dragostea orbește?
Cînd ochii nu văd, inima nu cere” și nici nu plînge.
image png
Mintea și corpul
Mens sana in corpore sano? Uite ce belea îi poate veni omului pe cap din Antichitatea clasică, dacă o caută cu lumînarea...”.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.