O poveste victoriană
O poveste victoriană Sarah Waters, Din vîrful degetelor, Colecţia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2009 39,95 lei traducere din limba engleză şi note de Ioana Filat Prozatoarea britanică Sarah Waters (în vîrstă de 43 de ani) a debutat încă din anii nouăzeci şi a fost, în general, bine primită de critica din Albion. Totuşi, romanele ei capătă un impact internaţional abia odată cu apariţia lui Fingersmith/Din vîrful degetelor (2002) – publicat, recent, şi în limba română, la Poliromul ieşean –, urmat de alte două volume de mare succes, The Night Watch/Veghea (2006) şi The Little Stranger/Micul intrus (2009). Cu precădere, ultimul dintre ele (tipărit, în Anglia, cu doar cîteva luni în urmă!) este o carte de raftul întîi, intertextualizînd şi contextualizînd, în registru postmodern, tradiţia romanului gotic (numit şi „roman negru“) din extracţia romanticilor britanici, dar şi din cea a americanilor Edgar Allan Poe sau Henry James. The Fall of the House of Usher/Prăbuşirea Casei Usher a lui Poe, mai ales, poate fi uşor recunoscută în arhitectura textului scris de Waters. Asemenea naratorului „contaminat“ de labilitatea psihică a fraţilor Usher (şi, chiar mai probabil, de opiumul recomandat discret de către Roderick), povestitorul (un medic raţional şi echilibrat) din epicul autoarei noastre îşi pierde, treptat, „obiectivitatea“, în interiorul unei case bîntuite, intrînd în degringoladă nervoasă. Toate romanele lui Sarah Waters folosesc, în esenţă, suspansul ca pe un motor cu turaţie maximă. Din vîrful degetelor a fost caracterizat drept „roman gay“, „roman victorian“ şi „roman feminist“, subordonîndu-se – desigur, fragmentar – fiecăreia dintre aceste noţiuni. În realitate, textul rămîne – în integralitatea sa – un thriller psihologic, de cea mai bună calitate. Perspectiva pendulează între cele două naratoare succesive ale romanului, totodată şi protagoniste, Sue Trinder şi Maud Lilly. Sue a crescut într-o casă a hoţilor din Londra secolului al XIX-lea, sub oblăduirea Doamnei Sucksby şi în compania unor tîlhari destul de benigni, descinşi din galeria vagabonzilor simpatici ai lui Dickens. La împlinirea vîrstei de şaptesprezece ani, ea e trimisă – la îndemnul unui escroc fandosit, cu mare trecere însă în casa Doamnei Sucksby, Richard „Gentleman“ Rivers (pe scurt, Domnu’) – să lucreze, ca slujnică, pentru o moştenitoare bogată (de aceeaşi vîrstă cu Sue), din ţinutul Briar, Maud Lilly pe numele său. De fapt, la mijloc se profilează un plan diabolic, al lui Rivers. Acesta plănuieşte să o seducă pe Maud, să o ia de soţie, după care să o interneze într-un balamuc, deposedînd-o de avere. Sue ar trebui să fie „catalizatorul“ întregii afaceri, susţinîndu-l pe Domnu’ în faţa tinerei sale stăpîne. Farsa reuşeşte, cu o mică „deviere“ totuşi, nebăgată în seamă de nimeni iniţial. Cele două adolescente se îndrăgostesc una de cealaltă, activîndu-şi reciproc un lesbianism latent, mai curînd psihologic decît fiziologic. Domnu’ se căsătoreşte cu Maud, pregăteşte toate detaliile sforăriei, numai că, în momentul „predării“ proaspetei soţii la ospiciu, Sue descoperă că aceasta este... ea însăşi. În alt plan, Rivers pregătise, cu Maud, o înşelătorie şi mai complicată, a cărei victimă era... biata slujnică Trinder. Astfel, Sue ajunge la balamuc, iar Maud – în casa Doamnei Sucksby. Prima evadează din azil şi revine la Londra, cea de-a doua (oripilată de mediul unde descinde) încearcă să fugă acasă. Într-o confruntare finală, Domnu’ este ucis, iar Doamna Sucksby ia totul asupra ei, asumîndu-şi, (auto)punitiv, păcatele trecutului. În fond, ea fusese „creierul întunecat“ de la bun început. În copilărie, Maud şi Susan (Sue) au fost schimbate. Maud este fiica Doamnei Sucksby, iar Sue moştenitoarea bogată. Doamna Sucksby ar fi vrut o nouă substituţie între ele, pentru ca Maud să moştenească totul (la şaptesprezece ani). Schema ei sfîrşeşte însă în ştreang, Sue îşi primeşte averea, iar Maud îi devine parteneră... Evenimentele curg neîncetat, stilul dinamic al scriitoarei nu te lasă, practic, să respiri.
