Între cele două volume de poezii publicate de Domnica Drumea (debutul, Crize, a apărut în 2003) văd mai degrabă deosebiri decît asemănări. Din accentele social-politice şi, în general, din tot ce era odată ostentativ (imagini mizere, metafore agresive), a rămas un discurs biografist simplu, pe alocuri chiar auster, nelipsit de dramatism, dar mai mult patetic (în sensul bun) decît declamativ. Poezia Domnicăi Drumea nu-şi mai propune şi nici nu mai funcţionează ca un mesaj în spaţiul public, ci a
Cu proza lui Mircea Cărtărescu lucrurile n-au stat niciodată simplu. La sfîrşitul anilor ’80, deceniu dominat clar de poezia lui, apărea (cu titlul Visul) volumul de povestiri Nostalgia, probabil cea mai bună carte de proză scurtă din întreaga noastră literatură.
Înaintea lui Filip Florian cu Degete mici (2005), Ioana Bradea a reuşit cu romanul ei de debut, Băgău (2004), să aibă o receptare entuziastă la unison, să ia premiul de debut al USR şi să intre pe „lista“ celor mai promiţători tineri scriitori. A doua ei carte de proză s-a lăsat destul de aşteptată, iar fanii primului roman vor avea o mare surpriză. Cele două cărţi ar putea foarte bine să fie semnate cu nume diferite.
Cum recenzezi un album nou al lui Tom Waits? Ce se mai poate spune despre Şerban Foarţă? I-am comentat cu entuziasm atîtea cărţi de poezie în ultimii ani, încît am impresia că am spus totul şi, în acelaşi timp, mai nimic. La 68 de ani, omul este mai creativ, are mai multă inspiraţie şi putere de muncă decît oricare poet aflat pe culmile tinereţii.
„Filmele româneşti o duc greu acasă. Într-un fel. În timp ce criticii străini ridică în slăvi noile filme româneşti, acasă ele sînt întîmpinate cu sentimente amestecate. Chiar şi Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu sau 432 al lui Cristian Mungiu au avut partea lor de cîrcoteli, din cele mai greşite motive. Inclusiv din invidie primitivă.“
Pe Cătălin îl ştiu din copilărie. Pe cînd jucam fotbal în curtea grădiniţei din spatele blocului nostru din Rm. Vîlcea, cînd mergeam împreună la meditaţie la gramatică (pentru a intra la facultate la Bucureşti) şi cînd fiecare suferea după cîte o fată extrem de nerezonabilă în amor.
● Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea. Romanul prinde contur la intersecţia vocilor celor şase personaje, doi bărbaţi şi patru femei, hexagon narativ în centrul căruia se află cîteva poveşti de dragoste pe cît de intense, pe atît de complicate.
„După ce în Herr Paul ne-am jucat cu fabulosul şi în Cîtă speranţă cu semnele kitsch-ului anilor ’80 (bine, unii au spus că ce-am făcut noi acolo e kitsch de-a binelea, nesimţind ironia noastră, spunînd ceva de genul că neavînd bani de cristale Swarovski, ne-am cumpărat gablonţuri, cînd de fapt noi chiar gablonţurile ni le doream pentru că erau highlight-ul anilor ’80), am mai construit o casă...“
Şpaga e subînţeleasă, e contractul tacit, e legea nescrisă. Şpaga e reacţia la procesul de uzură la care te supune Spitalul organizat ca un centru social al selecţiei naturale.
Poetul n-a renunţat, de fapt, niciodată la poezie (dovadă stau chiar volumele sale de proză), s-a întîmplat însă că poezia a renunţat la el odată cu sfîrşitul tinereţii. Vîrsta (36 de ani) este sursa tristeţii scrise cu majusculă, a deznădejdii provocate de „ticăloşita maturitate“ care a făcut să cadă vălul lumii.
În literatura română, doar trei autori au făcut din dependenţa de droguri tema principală a romanelor lor. Alexandru Vakulovsk, Dragoş Bucurenci și Vera Ion.
Ambiţios ca miză, convenţia narativă grăbeşte povestea, iar motivele se precipită din cauza unei „încărcături“ psihanalitice prea grele şi care bate, poate, în prea multe direcţii. Supraromanul Mariei Manolescu rămîne însă o surpriză şi, pînă acum, cartea provocatoare a anului.
● Stoian G. Bogdan, Chipurile. Spre regretul meu, întîmplarea face că ajung să scriu abia acum despre cel mai bun şi mai original debut în poezie nu doar din 2009, dar din ultimii ani. Îl asemăn debutului în proză al lui Sorin Stoica cu Povestiri cu înjurături.
● Nicolae Manolescu, Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă. Fiecare moment-cheie din cariera şi biografia intelectuală a criticului are parte de cîte un capitol: excluderea din facultate în 1958, peripeţiile doctoratului, interzicerea antologiei de Poezie română modernă din 1968, primirea postului de preparator (cu susţinerea din umbră a lui Ion Iliescu), suspendarea rubricii în 1977, etc.
Cu acest volum de povestiri, recunosc, mi-am mai dat o şansă. N-a fost să fie. De data aceasta, Doina Ruşti este doar epigonul lui Mircea Eliade (de altfel, a scris şi un dicţionar de simboluri din opera istoricului religiilor), dar felul în care îi copiază literatura fantastică este lamentabil.
Dialogurile virtuale şi/sau monologurile publice sînt belicoase, vanitoase, anecdotice sau de-a dreptul indecente prin amatorism sau prin vulgaritate, subsumate unui spectacol zgomotos şi autosuficient.
● Florin Manolescu, Mentaliştii. Alte nouă povestiri incredibile, Editura Cartea Românească, 2009.
Cronologia istorică se respectă, şi următoarea povestire se petrece în plin comunism românesc cînd un mecanic transformă un Volkswagen „broscuţă“ într-o „Maşină a timpului“. Caporalul Scurtu (un personaj abia menţionat în „Mentaliştii“) devine eroul penultimei povestiri: pasionat de cartografie, desenează o hartă cu mari implicaţii politice, intrînd în conflict cu autorităţile comuniste, fi
● Noua poezie basarabeană, Antologie şi prefaţă de Dumitru Crudu, Editura Institutului Cultural Român, 2009.
Cea mai importantă contribuţie basarabeană la cultura română este pop-ul: mai întîi Doina şi Ion Aldea Teodorovici, apoi Zdob şi Zdub, O-Zone, Alternosfera, Trigon, Anna Lesko, Pavel Stratan şi Alexandrina Hristov. Acest lucru fiind stabilit, putem trece şi la literatură.
Se mai poate face rock împreună cu casele de discuri?
Aici răspunsul este clar, nu. Dar nu de ieri, ci de cîţiva ani buni încoace. Trăim epoca globalizării forţate, a depersonalizării întru uniformizare, iar acest proces are nevoie de o coloană sonoră uniformă, care să lase ascultătorilor impresia că viaţa e perfectă şi să le distragă atenţia de la efectele procesului în sine.
● Cătălin Dorian Florescu, Zaira, traducere de Mariana Bărbulescu, Editura Polirom, 2010.
Toate cele patru romane scrise pînă acum de Cătălin Dorian Florescu în limba germană au subiect românesc şi sînt construite în jurul temei călătoriei, a plecării şi a întoarcerii acasă.
„Într-o zi de luni a anului 1958, Gombrowicz scria: «Sînt pasionat de lectura jurnalelor intime; această vizuină în care se piteşte viaţa altuia mă fascinează, chiar dacă e înfrumuseţată sau falsificată."
● Dora Pavel, Pudră, Editura Polirom, 2010.
Al treilea roman al poetei clujene convertite definitiv la proză are o premisă teribilă: tînărul de 27 de ani Vlad Carasiniu, restaurator de artă, se trezeşte din moarte clinică, noaptea, pe catafalc, în capela bisericii.
● Constanţa Buzea, Creştetul gheţarului. Jurnal 1969-1971, Editura Humanitas, 2009.
„Impresie de intimitate, de spaţiu apărat“ acestea sînt cuvintele cu care îşi începe jurnalul tînăra poetă de 28 de ani retrasă în camera unei cabane de la Sinaia în ajunul Revelionului.
Un poem – Din amintirile unui Chelbasan (2003), recent tradus în franceză şi care ar merita o reeditare – şi un roman – Fata din casa vagon (2006), selectat pentru European First Novel Festival din Budapesta – mi-au fost de-ajuns pentru a o considera pe Ana Maria Sandu cea mai bună scriitoare din noul val. Acest al doilea roman îi va convinge şi pe alţii.
Ce aşteptări aţi avut cînd aţi deschis Green Hours ca un club de muzică şi teatru alternativ? Ce s-a confirmat şi ce nu?
În acea vreme (1994) nu mă gîndeam la mai mult decît la un bar care să-mi dea posibilitatea să-mi cîştig existenţa cît mai civilizat posibil şi în acelaşi timp să îmi placă ceea ce fac.
În 1991 a deschis un cochet magazin de casete, viniluri, CD-uri, DVD-uri şi cărţi de muzică pe Bdul Kogălniceanu nr. 47 (www.andante.ro). Îl puteţi întîlni an de an la Festivalul de Jazz de la Gărîna unde vinde CD-uri cu jazz, din cutii de carton. E un tip înalt şi are o pasiune pe măsură.
După succesul incontestabil al festivalurilor de jazz din ţară şi în mod special Master of Jazz din Bucureşti, putem avea deja imaginea mult mai optimistă a fenomenului de la noi. Publicul există, asta s-a certificat.
● Gelu Negrea, Dicţionar subiectiv al personajelor lui Caragiale (A-Z), Editura Cartea Romånească, 2009. Pentru mine, strict subiectiv, cartea anului literar 2009, prin travaliul spiritului critic, al unei inteligenţe îndărătnice, ostile la tot ce-i clişeu şi poncif în receptarea celui la fel de etern şi fascinant cît ţărişoara lui. (Radu Cosaşu)
Puţini poeţi români au reuşit de-a lungul a peste zece cărţi să ofere o imagine de sine atît de coerentă ca Angela Marinescu, o poetă singulară nu doar ca limbaj, dar şi ca atitudine, mereu în priză cu propriul eu dintotdeauna bolnav, sălbatic, problematic.
Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare (poeziar), Editura Polirom, 2009.
Colecţia „Ego. Publicistică“ este interesantă chiar şi numai citindu-i sumarul, în măsura în care spune destule despre publicistica de la noi. Nu mai puţin de opt autori şi-au strîns în volum articolele publicate în Dilema veche, lucru care denotă nivelul prea puţin perisabil al textelor apărute aici. Apoi, scriitorii (Ruxandra Cesereanu, Andrei Codrescu, Radu Pavel Gheo, Ileana Mălăncioiu, Tudor Octavian, Dorin Tudoran) sîn
„Cînd sufletul unei petreceri vrea să exprime prim mimă ideea de femeie frumoasă, el îşi unduieşte cele două mîini în aer şi rînjeşte semnificativ. Noţiunea de rotunjime este atît de strîns legată de semantica sexuală, încît unii nu se pot abţine să nu chicotească în dreptul unor indicatoare de circulaţie. Cea mai populară imagine a femeii, în ciuda exigenţelor comerţului vestimentar, este toată numai sîni şi fese, o secvenţă halucinantă de parabole şi protuberanţe. Corpul femeii este,
Experienţele mele cu taximetriştii sînt fie absurde, fie degradante, fie amîndouă.
Mai întîi, n-am înţeles niciodată dacă ei au dreptul să refuze anumite curse....
"Starul înregistrărilor, al radio-ului şi al videoclipurilor. Un om care a salvat singur industria muzicală. Un compozitor care a stabilit ritmul unei decade....
Totul a pornit de la o postare pe TMZ.com, cel mai mare site media specializat în bîrfe despre celebrităţi, care anunţa ştirea morţii lui Michael Jackson din cauza unui stop cardiac în jurul orei 16,0...
Polemica anului literar 2008 a stîrnit-o Paul Cernat cu articolul "Puncte din oficiu pentru literatura tînără" publicat în Observator cultural, nr. 437 şi 439....
Recunosc că am avut încă de la început sentimente amestecate cu privire la Campania "Salvaţi Vama Veche" (deşi cînd mi-am completat fişa fiscală am donat acestei cauze cele 2 procente din impozit)....
Numai săptămîna trecută, Institutul Cultural Român din Stockholm a organizat patru evenimente culturale de mare audienţă: Matei Călinescu a susţinut la Universitatea din Stockholm prelegerea "Moder...
Ai spus undeva că scenariile sînt mai uşor de scris decît povestirile... Da, tehnic vorbind, fie şi numai pentru faptul că povestirea e un produs finit, iar scenariul doar un proiect de produs....
