Cunosc motivele istorice pentru care Parlamentul European îşi tot mută calabalîcul între Bruxelles şi Strasbourg. Ele ţin de panaş, de orgolii naţionale, de afirmarea unor poziţii simbolice în interiorul Uniunii Europene. De curînd, însă, după cum tot poporul comunitar ar trebui să ştie, Tratatul revizuit „ot Lisabona“ a dat puteri de codecizie numitului for reprezentativ, el fiind, nu-i aşa, ales direct de către cetăţean, adică de mine.
Salariu de mii de euro, poziţie bună, transportul decontat, proximitatea „marii politici europene“, angajaţi la dispoziţie, salariu de mii de euro. Salariu de mii de euro. Cam asta auzi cînd întrebi românul ce ştie el despre mepi (de la MEP, membru al Parlamentului European).
Recunosc. Urmăresc cu multă ciudă vînzoleala creată de periodicele rapoarte de evaluare pe justiţie ale Comisiei Europene. Ciudă, iritare, enervare. Să mă explic.
„Această situaţie nesănătoasă este produsul unui sistem clientelar. Guvernele succesive au grija extinderii beneficiilor pentru prietenii politici, în special prin slujbe confortabile în sectorul public, concomitent cu persecutarea rivalilor din alte partide. În zilele noastre, în democraţie, concurenţii politici nu sînt nici ucişi, nici exilaţi. Ei sînt doar îndepărtaţi din funcţiile deţinute, pentru a face loc partidului la putere. Rezultatul a fost un sector public uriaş şi ineficient ş...ţ E
Stai în redacţie şi te uiţi pe geam. A venit căldura, în sfîrşit. Chef de scris nu ai. Tocmai te-ai întors de la încă una dintre mega-plicticoasele conferinţe de presă de la Primărie. Ştii dinainte ce trebuie să scrii, în funcţie de relaţia patronului cu primarul. Ori de bine, ori de rău, indiferent de conţinutul evenimentului. Ai o vîrstă, ai cîţiva ani de presă şi începi să te întrebi cît timp o să mai faci asta. Cît timp o să rămîi în banalităţi locale, învelite în poleieli justiţiare ale căr
Funcţionarul este amărît. Amărît este Funcţionarul. Vorbeşte rar, cumpănit, îşi alege cu grijă cuvintele. La un moment dat, izbucneşte. „Trimitem documentele iniţiale, drafturile, spre Secretariatul General al Comisiei şi, după un sfert de oră, le au, pe căi informale, toate Reprezentanţele Naţionale. Nu se poate.
Cred că am avut norocul de a fi la Bruxelles într-una dintre cele mai interesante săptămîni posibile. Adică, la doar 14 zile de la instalarea noii Comisii, în plină „febră grecească“ şi în vînzoleala pregătirilor pentru lansarea Strategiei 2020.
La Bruxelles plouă doar de două ori pe an. O dată, din septembrie în aprilie şi a doua oară, din mai în august. Ploaia în capitala Europei instituţionale e de mai multe feluri. Există cea rece, care te murează pînă la piele şi te face să vrei cu tot dinadinsul înapoi în sala de conferinţe sau seminar din care tocmai ai ieşit, plictisit de moarte.
Ajunşi în Raiul Economic pe Pămînt, adică în Uniunea Europeană, românii încearcă să găsească repede confirmări ale propriilor iluzii. Aşteptările au fost supradimensionate. Ioropa să ne dea de toate, că de aia aderăm.
Îmi căzu pe maşină ditai bucata de gheaţă. Era parcată lîngă bloc. Ceasul rău. Plafonul, capota motorului şi parbrizul, făcute praf. Am avut două „noroace“ la ghinion. În primul rînd, bolovanul a căzut pe maşină, şi nu în capul vreunui trecător. Al doilea, firma la care am CASCO are biroul chiar în service-ul unde trebuia să mă duc. Acolo, o oarecare coadă. Oamenii, supăraţi. Normal. Nimeni nu e vesel cînd se duce la „constatare“.
„Dom’le, oameni mai necivilizaţi ca românii n-am mai văzut, iete cum parchează, eu vă zic, cînd plec în concediu, dacă e în străinătate, eu am grijă să nu fie români în staţiune, aşa sîntem noi, neamul ăsta, înapoiaţi. Vai de mama noastră.“
Dacian Cioloş a trecut cu aplauze de audierile din Parlamentul European. A obţinut unanimitatea aprecierilor comisiei de specialitate. Ceea ce nu e, defel, puţin lucru. Unul dintre membrii celebri este francezul José Bové. Dacă vă este cunoscut numele şi nu ştiţi de unde să-l luaţi, vă ajut. Domnia sa este un superstar al luptei împotriva globalizării (mondializării, că aşa zic francezii) şi a fost un adevărat cruciat al bătăliei contra reţelei McDonald’s.
Steaguri
E plin de ele. Sînt peste tot. Le arborează grădiniţele, Guvernul, RATB-ul, magazinele de mezeluri, bisericile de cartier, masonii, Primăriile, cîteva asociaţii de bloc. Sînt steagurile albastre cu steluţe galbene. Ale Uniunii Europene. Împodobesc pieţele publice ale burgurilor ardeleneşti, portul Constanţa, consiliile judeţene şi toate prefecturile din spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Mai pe larg, problema se pune cam aşa: Uniunea trebuie să ajute ţările (regiunile) mai sărace, în numele Solidarităţii? Sau, mai degrabă, să investească în locurile de unde poate veni cel mai ales profit, pe urmele Competitivităţii? Dăm săracilor sau pricepuţilor? Reducem diferenţele între regiuni şi încercăm să-i ridicăm pe amărîţi la un nivel decent sau investim în cei care au dovedit că se pricep la făcut bani? În timp, întrebarea s-a mai radicalizat. De ce să hrănim tumorile corupţiei în con
„Eh, o fi vacanţă“, mormăie Garry şi pleacă mai departe. El e funcţionar la Comisia Europeană. E în concediu pe o mică insulă grecească. La ora siestei, pe drumul între taverna lui „capitan“ Iannopoulos şi vilă, s-a oprit în faţa unei clădiri nou-nouţe, acoperite cu termopane şi antene de satelit. E şcoala. Are în faţă arhicunoscutul semn al investiţiei din fonduri de dezvoltare regională: tabela cu steagul Uniunii, denumirea obiectivului (şcoală clasele V-VIII) şi valoarea (niscai milioane de e
Să fie clar. Sînt un mare entuziast al ideii de Uniune Europeană. Onorabilele Instituţii de la Bruxelles au reuşit să păstreze pacea într-o Europă în care, prea des, la putere au ajuns tot soiul de gargaragii cu rating mare. Hitler, Mussolini, Stalin şi alţii ca ei au inspirat masele, au înflăcărat generaţii de cetăţeni. Ei s-au înrolat şi au purces la luptă. Înflăcăraţi fiind, aveau idealuri, credeau în liderii lor, plecau pe front. Numai între 1870 şi 1945, nemţii şi francezii s-au spintecat î
Îmi face mare plăcere să continui articolul de săptămîna trecută, cel cu topul fraudelor şi proiectelor aberante, ciudate, ridicole, finanţate din bani europeni....
De la o vreme, am căpătat idei puţine şi fixe. Se întîmplă, cînd treci de o vîrstă. Una dintre ele e că, în România, nu avem eurosceptici rezonabili (chiar şi cei absurzi lipsesc)....
"Asta da, marfă. Iete-te la jenţi, numai astea fac cît garsoniera mea" " zice semiadmirativ, semidispreţuitor Xavier. "Cam de prost gust românul ăsta", continuă tot el....
"Avem tratat!" " îmi vine şi mie a striga, în gura mare. Nu a entuziasm, nici a necaz, ci doar a ştire ignorată de mai toţi concetăţenii mei. Adică, avem un nou tratat european. Cel de la Lisabona....
"Dar ce părere va avea străinătatea, ce o să gîndească delegaţia Fondului Monetar care trebuie să ajungă în vizită, ce părere îşi vor face străinii cînd o să vă vadă?" "O părere bună......
Iaru-i luat de cap, să îi dau un hap, lil’ dance in my lap, o s-o iau la trap, poate are zap, eu mănînc un nap, mie-mi place rap, lipiciul este pap, osul e de crap, barba e de ţap, şi berea e...
De curînd, colegii de la Adevărul s-au apucat de o campanie de marketing care îşi doreşte (şi reuşeşte) să atragă atenţia: "V-aţi săturat de politică şi politicieni? Şi noi....
"Acest-club-de-elită-ale-cărui-reguli-se-aplică-nu-se-discută" este Uniunea Europeană. Am auzit zilnic această poezie înainte de aderare. Ascundea, pe undeva, un sîmbure de adevăr....
"Da, dom’le, ai dreptate, sîntem buni la limbi străine." Asta îmi spunea taximetristul. Era prin septembrie 2006 (parcă). Mergeam spre centrul Infoeuropa, cel de lîngă Palatul Regal....
Pe CNN, titlul este: "Road to recovery" (Calea spre redresare). Pe Realitatea TV scrie mare, cît tot ecranul: "Criza. Ne aşteaptă zile grele". În aceeaşi zi....
Să fie clar: şi mie mi-a plăcut la nebunie Nessebar-ul (vezi articolul Stelei Giurgeanu, din numărul trecut). Oraşul vechi este surprinzător. Nu la asta te aştepţi cînd te gîndeşti la Bulgaria....
Una dintre cele mai interesante figuri ale primei Comisii Barroso este, fără îndoială, suedeza Margot Wallström. Nu a fost primul său mandat. A fost al doilea....
Unii mai au cîteva luni de lucru. Alţii se pregătesc pentru un al doilea mandat. Cel mai cunoscut dintre ei este Barroso. El este şeful. A fost maoist în tinereţe....
"Vai de noi, vai de noi, nimeni nu vorbeşte despre marile teme europene în România, ne lipseşte o sferă publică europeană, sîntem total dezinteresaţi, ziariştii nu scriu, politicienii nu vorbesc, popo...
"Scheise", oftează Georg, în timp ce colegii îl iau peste picior. "Scoal’, mă Ghiţă, de te culcă, mă", strigă Adrian la el, în rîsetele celorlalţi. Pe Georg îl doare capul rău de tot....
"C’est un scandal, ça" " încheie taximetristul. E magrebian, fusese profesor la el în ţară. A venit la Bruxelles în urmă cu vreo 15 ani şi, de atunci, e taximetrist....
"Voesc să fac din administraţie o a doua magistratură."
Vasile Lascăr
Ministrul oftează şi mai ia o gură de cafea. E plăcut la etajul 1 de la Sheraton-ul din Bruxelles....
"S-o potriveşti cu mîna şi nu nimerea" " zice Tata’On. Stăteam în curte, la un pahar de căpşunică, sub gutui. Tocmai căzuse o poamă, direct în cana de vin. Cald....
"La coasă? Aia nu e muncă. Te duci pe cîmp şi îţi legeni c...le" " zice Gheorghe. Rîdem toţi cu poftă, bine-mpinşi la hlizeală şi de păhărelele de ţuică pe care le-am înşirat pîn-acum....
Tot citind prin reviste ca The Economist relatări despre politica americană, m-a uimit o expresie care se tot repeta prin articole: politici bipartizane....
Obasanjo priveşte lung la okada lui şi nu îi vine să creadă. Copiii ăştia merită bătuţi măr. Motocicleta este căzută pe o parte, rezervorul e zgîriat, toba " spartă....
Ziceam săptămîna trecută că românii dezbat prea puţin planurile europeneşti. Ziceam că politicienii locali evită să se bage în subiect pentru că este tehnic, complicat şi prea puţin sexy....
Dramatica întrebare se iţeşte des, des de tot, la Bruxelles, atunci cînd e vorba ca România să aibă o poziţie sau alta pe temele şi dosarele europene curente....
Acum 15 ani, vizită în Anglia. Ajung la Eton, la mică distanţă de Londra. Bursă de studii, organizată de BBC. Sîntem duşi să vedem cum lucrează poliţia cu presa....
