Zvîcnetul

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Dacă vi se întîmplă să călătoriţi cu maşina prin România, şi dacă aveţi ghinionul să daţi peste un drum în lucru, la care se circulă pe un singur sens, fiţi atenţi la ce se întîmplă, cîtă vreme staţi la coadă. S-ar putea să aveţi suficient timp încît să observaţi că pe marginea drumului zac dune de gunoaie. Asta dacă nu sînt rigole, care s-au umplut deja, cu aceleaşi gunoaie. E normal. Compatrioţii noştri, urmaţi în clasament, la mică distanţă, de şoferii tirurilor turceşti, se gîndesc gospodăreşte că, dacă tot s-au oprit pe marginea drumului, e vreme de făcut curăţenie prin maşină. Ce-i de prisos se aruncă afară. Dar nu zăbovim prea mult la contemplarea acestui fapt seducător care încă atestă „puritatea“, „farmecul“ şi „libertatea“ unei ţări periferice a Comunităţii Europene. Ceea ce ne interesează acum, la coadă – aşteptînd cuminţi, în maşini, să mergem mai departe – e zvîcnetul. Nu trebuie să faceţi vreun efort în a-l căuta. Apare sigur, fără să se lase aşteptat prea mult. În atmosfera convenţiei elementare a faptului că toată lumea e egală în situaţia asta, că trebuie să stăm la coadă, apare această pulsaţie, acest spasm al firii noastre – zvîcnetul. Revolta instantanee, răzbunarea pe o istorie condamnată la incertitudine, lovitura prin surprindere, plasată în plină figură, gestul fulgerător de frondă la adresa celor care spun că ne dezmeticim foarte greu. Adică zvîcnetul. Ce s-o mai lungim?! Mica explozie a unor orgolii terfelite de veacuri. Mai pe româneşte, la coada la care am luat-o razna cu figurile de stil, întotdeauna, cineva ţîşneşte pe lîngă toţi fraierii care aşteaptă la rînd, băgîndu-se cît poate de în faţă, să poată trece înaintea ălorlalţi. E zvîcnetul. Clipa de străfulgerare în care nu te mai controlezi, şi răzbuni, printr-un gest, cîteva sute de ani de dominaţie turcească, austro-ungară, rusească, de care s-o mai găsi. E momentul în care poţi învinge tristeţea istoriilor personale şi ale naţiei, trecînd fulgerător, concentrat, mobilizat, încordat, în faţa ălora care stau la rînd. 

Dacă vreţi să daţi peste zvîcnet în toată splendoarea lui, dacă aveţi chef să-l observaţi în habitatul lui natural, aşa cum v-aţi uita la păsări într-o deltă, aşa cum v-aţi uita la dansul nupţial al cocoşului de munte, făcînd să freamete roua zorilor, aşezaţi-vă la orice coadă. Nu contează la ce. Important e să fie coadă. Esenţial e să trebuiască să se stea la rînd, în ordine, pentru a se face ceva, pentru a se vinde ceva, pentru orice. Prin urmare, staţi un pic la rînd. N-o să vă pară rău. Şi nici măcar n-o să trebuiască să aşteptaţi prea mult. Zvîcnetul nu se lasă aşteptat. Se simte, de departe, ca un ecou slab, ca o pulsaţie abia sesizată, ca ceva care vine, dar nu ştii ce e şi de unde apare. Ei, Doamne, ce să fie?! E zvîcnetul. E ţîşnirea în faţă. E pulsaţia glorioasă a ceva mai greu de definit decît fulgerul globular. E momentul în care legile clasice ale fizicii dispar, lăsînd loc teoriei corzilor. Da, e vibraţia invaziei de neoprit a unei dorinţe cosmice de a trece în faţa celuilalt.  

Contextul energetic cel mai prielnic al zvîcnetului e dat de orice fel de aglomerare umană. Nu e obligatoriu însă, sub nici o formă, să înţelegem prin aglomerare cine ştie ce mulţimi de oameni care înnegresc orizontul. Nici vorbă de aşa ceva. O aglomerare e, să zicem, pîlcul de cetăţeni care aşteaptă sosirea unui mijloc de transport în comun. Nu contează că e metrou, autobuz sau tramvai. Zvîcnetul e, aici, în definiţia lui mică. În faza larvară a dezvoltării dimensiunilor sale care, finalmente, scapă puterii de observaţie fără echipamente specializate. Aici, zvîcnetul, aflat într-un soi de copilărie jucăuşă, se vede ca o fluturare, ca o zbatere de aripă, ca o decolare a unei păsări de apă. Nu contează vîrstele celor care alcătuiesc pîlcul de cetăţeni în aşteptarea mijlocului de transport în comun. Vibraţia asta îi traversează pe toţi, indiferent de glumele la care rîd, de cărţile care le-au luminat viaţa sau de emisiunile de divertisment care le-au deschis ochii asupra felului de alcătuire a lumii ăsteia.  

Mai interesant, în absenţa unei mize aparente, e la trecerea de pietoni. N-ai zice, dar e unul dintre locurile unde zvîcnetul poate fi observat în cele mai bune condiţii. La prima vedere, poate că acest context ar putea fi privit cu o oarecare neîncredere. Ei bine, surpriza e pe măsură. S-ar putea spune că la o trecere de pietoni ar trebui să domnească fundamentul absolut al democraţiei. Ce poate fi mai pentru toată lumea, mai adresat tuturor, decît o trecere de pietoni? Hm… Lucrurile nu stau tocmai aşa. O trecere de pietoni, la noi, poate fi un adevărat prag al selecţiei naturale. Poate fi un examen al aptitudinilor de supravieţuire în jungla urbană. Zvîcnetul îşi găseşte aici, în momentul de start, atît la pietoni, cît şi la şoferi, unul dintre cele mai potrivite medii de manifestare. Trecerea de pietoni e un teritoriu al competiţiei absolute. Iar miza asta uluitoare se vede pe figuri, se ghiceşte în tensiunile muşchilor şi tendoanelor acoperite de haine, palpită în starea generală, în situaţia, în provocarea de a aştepta momentul de start al traversării. Zvîcnetul face din ceva aparent banal, un teritoriu al luptei orgoliilor, al instinctului competiţiei. Motoarele se ambalează, roţile se mişcă încet, imperceptibil, pregătind sprintul glorios şi izbăvitor, mîinile se crispează pe volan, picioarele tremură uşor, în efortul de domolire a relaţiilor etern conflictuale, dintre ambreiaje, frîne şi acceleraţii. De cealaltă parte, pietonii stau ca atleţii, gata să fure, dacă se poate, cîtimea de start care scapă oricăror scule de măsurare a timpului.  Zvîcnetul se mai poate vedea şi la lifturile din spitale. Dar e prea trist. Povestea şi-ar pierde şi ultima urmă de haz, pe care, de fapt, nu l-a avut deloc.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.