Vreo şapte ani

Publicat în Dilema Veche nr. 694 din 8-14 iunie 2017
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Am 17 ani şi e început de primăvară. Joc baschet de vreun an şi încep să fiu bunişor. La fotbal am renunţat. În primul rînd, din cauza mamei, care a hotărît că mă fac ’telectual şi nu fotbalist. E drept că au ajutat şi nişte crampoane sub genunchi, care m-au liniştit pentru cîteva luni.

Descopăr o şcoală pe aproape unde se joacă baschet. Stau cîteva seri ca prostul pe margine, căci nimeni nu vrea „animalul“ de 1,73 m şi 53 de kile în propria echipă. Într-o sîmbătă sînt cinci la joacă, aşa că reuşesc să intru într-una din echipe – jucăm trei la trei. Fiecare echipă are cîte o fată. Ambele frumoase tare, aşa că am o motivaţie serioasă să joc cît mai bine. Cea care joacă cu mine e mică, dar se mişcă super-bine în teren şi știe să arunce cam cel mai bine dintre toţi jucătorii. Nu îmi pasează mai deloc, pînă cînd reuşesc să fur eu o pasă şi să dau coş. Cîştigăm toată seara şi asta e un lucru bun. Sînt clar cel mai brunet de pe teren, dar sîntem pe timpul lui Ceaşcă, aşa că nu sînt comentarii răutăcioase. Gînduri cu duiumul, dar comentarii deloc.

Joc aproape seară de seară acolo şi mă împrietenesc cu cîţiva jucători. Încet-încet, ajung să fiu printre primii doi-trei şi în multe seri reuşesc să domin jocul. Sînt cinci-șase fete care joacă cu noi şi toate sînt prietenoase cu mine, în afară de scorpia mică, tunsă ca un puştan şi cu nişte ochi albaştri-verzui de sfîrşit de lume.

În mai sînt invitat la un chef şi mă duc. Mă întîlnesc cu scorpia acolo. Vorbim o bună parte din noapte. Dimineaţă sînt pulbere, îndrăgostit cum nu mi-am imaginat că se poate. Impresionarea scorpiei trece pe primul loc al priorităţilor şi îmi bag picioarele în ultima lună de şcoală. Mă antrenez ca un ţăcănit la baschet în fiecare zi şi fac progrese rapide. Îmi pun în cap să reuşesc să ating inelul şi încep să bag cîte 1500 de genuflexiuni pe zi. Am un noroc incredibil şi sfîrşesc prin a mă duce cu ea în tabără la Costineşti. Ne facem amîndoi zob şi sîntem pe altă planetă. Următorul an este, privit retrospectiv, cel mai bun an pe care îl am. Scorpia devine zîna zînelor şi totul este aşa cum mi am imaginat că ar trebui să fie. Reuşesc pentru prima oară să dau un dunk chinuit şi mă visez regele baschetului.

Începutul anilor ’90 – sîntem tot împreună şi sînt tare fericit. Fac bani din tot felul de munci sezoniere (inclusiv săpat de şanţuri) şi din bişniţă la bulgari şi la sîrbi. Am două vacanţe fabuloase tot la Costineşti şi, practic, nici o grijă. Nu sînt deloc interesat de inginerie şi la facultate am rezultate puţin peste mediocre, învăţ îndeajuns încît să trec anul. Citesc mult, continui să îmi bat capul cu calculatoarele şi joc baschet la greu. Ne plimbăm mult pe străzi şi bem pepsi pe bordură. E de departe cea mai frumoasă femeie pe care o ştiu şi sînt praf după ea. Sînt în lumea mea şi am un super-şoc cînd îmi dau seama că lucrurile nu sînt deloc simple. Familia ei este, brusc, albă şi mama este o problemă. Intervine în ecuaţie faptul că sînt ţigan. Mi se spune foarte direct că nu ar trebui să fim împreună.

Nu pricep nimic. Sîntem super-fericiţi împreună şi, brusc, tîmpenia asta cu familiile. Presiunea asupra ei creşte. Colegii ei – ea e la Facultatea de Drept – mă privesc, în cel mai bun caz, de sus, dacă nu cu scîrbă. Toată chestia mi se pare ridicolă – sînt mult mai bun decît oricare dintre ei – practic, la orice, în afară de albeţea pielii. Mă gîndesc că e o chestie care o să treacă şi continui să fac tot ce pot ca să ne fie cît mai bine. Desigur, o fac cu mintea unui puşti şi nu a unui adult.

Încet-încet, lucrurile se înrăutăţesc. Zîna se transformă în scorpie cu mama. Decizie super-proastă, nu de alta, dar mama are zeci de ani de exerciţiu în a fi afurisită. Îi spune mamei într-o zi că m-a crescut prost, lucru care o pune, pe vecie, pe lista neagră a mamei. Sînt prins la mijloc şi continui să mă port ca un băieţel răsfăţat care crede cu tărie că lumea din capul lui corespunde cu realitatea.

Apar primele certuri serioase şi, la un moment dat, îmi spune că nu o să fie niciodată cu mine. Că nu o să se căsătorească niciodată cu mine. Nu îmi făcusem nici un plan de căsătorie, dar ceva trosneşte în mine. Îmi dau brusc seama că sînt „ţiganul“. Că o să fiu tot timpul „ţiganul“. Pricep asta şi cu prietenii din jur. Oameni buni care urăsc cu spume ţiganii, că doar sîntem în perioada Hădăreniului şi e la super-modă. Mulţi se străduiesc din greu să nu vadă că sînt ţigan, dar nu se sfiesc să înjure ţiganii în preajma mea.

Mama munceşte ca servitoare la o nemţoaică. Tata e alcoolic, ne urăşte cu spume şi ne ameninţă periodic că o să ne omoare. România putrezeşte în strînsoarea foştilor securişti şi a şmecherilor care se îmbogăţesc peste noapte. Mă gîndesc serios la sinucidere şi mă trezesc într-o zi că mă plimb aiurea pe şinele de cale ferată.

E începutul lui 1994 şi m-am trezit într-o realitate oribilă. Sînt sărac-sărac, fac o facultate care nu îmi place şi care mă pregăteşte de şomaj, sînt într-o relaţie în care zîna cea mai zînă mă vede ca pe o vulnerabilitate pentru viitorul ei şi într-o ţară care e în prăbuşire liberă. Decid că o să supravieţuiesc şi încep să construiesc ziduri în jurul meu. Încet-încet, devin şi eu un alt mîrlan care încearcă să se descurce şi ignor oamenii într-adevăr foarte buni din jurul meu, cu justificarea că trebuie să mă descurc. Din cînd în cînd mai ajut copii nevoiaşi, lucru care mă face să mă simt mai bun, dar o să îmi ia vreo șapte ani pînă o să reuşesc să pricep că adaptarea la realitate nu necesită copierea ei.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.