Vestitorii primăverii

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

- încă o poveste dintr-un oraş mic. Şi-o ştiruţă -

Primăvara a venit tîrzior şi bîlbîit. Ba cald, ba frig, ba soare, ba nor, vînt şi ploaie cînd ţi-e lumea mai dragă, de nici nu mai ştii ce să pui pe tine dacă ieşi pe-afară. Aşa răceşti tocmai cînd ziceai c-ai scăpat de iarnă şi, la prima înfăţişare mai curajoasă a soarelui, te sprinteneşti şi ieşi în tricou. Pe o vreme ca asta, în orăşelul despre care vă povestesc – o aşezare nu tocmai anonimă, adormită între dealurile Olteniei subcarpatice – era forfotă mare.

Trecuseră nişte zile mai cu nor, fără nici o oră de soare, cu cîte o ploaie enervantă ici şi colo. Cînd vine cîte un pluton de zile de-astea, într-un oraş mic, somnolent şi veşnic mahmur, lumea bea dublu faţă de zilele obişnuite, în care bea mult. Tristeţile se prăbuşesc, ca nişte păsări călătoare resemnate, în oceanul de depresie. Cad în valurile pustiite de orice formă de viaţă, ale căror coame înspumate se retrag la reflux doar în zilele lungi, de vară, cînd oamenii stau la o bere pînă noaptea tîrziu, şi spun a mia oară povestea despre ce-ar fi putut ei fi. Le mulţumesc celor care m-au făcut atent că am luat-o razna cu descrierea, pierzînd vîrful cozii subiectului. Aşa e. Revin. Cum spuneam, trecuseră nişte zile mai cenuşii. Era o dimineaţă de-aia în care simţi că în curînd o să apară mirosul de copaci înverziţi. Încă n-a apărut clar, dar e foarte aproape. Ştiţi cum e.

Pe strada principală, care poartă numele revoluţionarului iconic al oltenimii, era agitaţie mare. Mai să nu-ţi crezi ochilor. Într-o zi obişnuită, afară de copiii puţini care mai bat drumul spre şcoală, rar vezi cîte o umbră care se încumetă să ia strada în piept. Asta, de bună seamă, dacă vreunul dintre beţivii locali nu dă vreun recital de romanţe sau de vorbe deşucheate, care se aşază direct în tezaurul local de folclor contemporan. În zilele obişnuite, oamenii fie se fac că nu se văd şi trec mai departe fluierînd niznai, fie stau la vorbă cîteva ore, în mijlocul străzii, ca şi cînd nu s-ar fi văzut de ani buni. De data asta însă totul era altfel. Strada era înţesată de lume. Feţe care nu se mai arătaseră pe-afară de nu mai ştiu cînd. Nu se mai văzuse aşa ceva de vreo treizeci de ani, din vremea în care orăşelul avea viaţă, iar duminica n-aveai loc pe stradă, strecurîndu-te printr-o viermuială asemănătoare cu cea a oraşelor în toată firea. Parcă se vorbiseră toate locuinţele, toate ungherele şi, la un semn, expulzaseră dintr-o mişcare toată suflarea care se ascundea într-însele. Unii chiar se vedeau, de-a binelea, după mulţi ani în care nu-şi zăriseră chipurile, deşi stăteau la cîteva case unul de celălalt. Pe figurile celor mai mulţi dintre ei se citea emoţia. O emoţie pe care nici măcar nu se chinuiau s-o ascundă. Toate anchilozările mecanismelor de socializare, de mult osificate, se dezmorţiseră ca prin minune. Oamenii îşi vorbeau cu însufleţire, îşi aranjau cîte un guler rebel sau cîte o cută imaginară a hainei, suflau de pe umăr un fir de praf inexistent şi îşi netezeau cîte o porţiune a frezei, doar ca să aibă ce face cu mîinile devenite de nestăpînit. Emoţie mare, nemaivăzută, parcă, nicicînd pe-aici. Ba chiar unii despre care ai fi jurat că n-au avut în viaţa lor – sau că n-au mai purtat de la însurătoare – un costum ieşiseră pe stradă cu tot ce găsiseră mai bun în dulapurile de mult uitate sub praf de naftalină.

O veche prietenă de-a mea, ieşită la cumpărături, rămîne blocată, cu ochii cît cepele, în cadrul uşii de la scara blocului. Se freacă la ochi şi nu-i vine să creadă. Îşi drege vocea, în căutarea unei tonalităţi normale, pe care n-o găseşte, orice-ar face. Glasul i-a pierit. Se uită la forfota din faţa ei şi se sprijină de rama uşii. Într-un tîrziu, găsind cu greu un fir de glas, întreabă pe cineva: „Nu vă supăraţi, ce se-ntîmplă?“. Persoana întrebată îşi freacă mîinile de emoţie şi răspunde cu glas însufleţit de nerăbdare: „Vine domnu’ Dan!“. „Care… Dan?!“, întreabă năucită prietena mea. Primeşte în schimb o privire profund contrariată şi un răspuns care conţine într-însul şi o urmă de dojană, că nu s-a prins, din prima, despre cine era vorba: „Eee… Asta-i bună! Cum care Dan, doamnă?! Domnu’ Dan Diaconescu de la partidul nostru. De la Partidul Poporului“. Cu o mînă tremurîndă, prietena mea bagă mîna în buzunar, scoate telefonul şi mă sună. De la sute de kilometri distanţă, îi aud glasul gîtuit, care intonează uvertura obişnuită a bombei – „Dacă-ţi zic ce-i aici, cazi din picioare!“.

Exact în momentul în care îmi sună telefonul şi aud glasul vechii mele prietene, la ştirile de pe un canal de sport tocmai se dăduse o veste tulburătoare. Meciul Rapid Bucureşti-FC Vaslui, din semifinalele Cupei României, se jucase în condiţii mai speciale. Pentru a se evita tensiunile între galerii, cafturile şi tîrîirile la Secţie, bărbaţii nu au avut acces pe stadion. S-a permis doar intrarea femeilor şi a copiilor. De cîtăva vreme, mai mulţi microbişti români practicanţi, dar şi chibiţi care nu frecventează stadioanele se exprimă, cu orice ocazie, extrem de colorat, la adresa conducerilor Ligii Profesioniste şi a Federaţiei Române de Fotbal. În principal, personalitatea vizată e cea a celebrului domn Dumitru Dragomir, zis şi Corleone, zis şi „Mitică de la Ligă“. În absenţa bărbaţilor, doamnele pătrunse pe stadion au încercat să suplinească, aşa cum au putut şi au ştiut ele mai bine, absenţa soţilor sau a prietenilor din tribune. Nu s-au sfiit să facă trimiteri culturale la subsolul fiinţei umane şi la părţile sudice ale taliilor de ambe sexe. Aşa-i pe stadion. Dar femeia română nu e doar atît. Nu e doar o prezenţă dătătoare de inspiraţie. E un sublim concept. Doamnele au afişat şi o pînză generoasă pe care scria exact aşa – „Mitică să ne pupi la păsărică“. A venit primăvara. O să fie un an vesel pe-aici.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.