Gabriela Butuşină, Carmen Voica şi Dan sînt romii din clasă. Claudia s-ar putea să fie şi ea din familie mixtă. Restul sînt aerieni sau se poartă ca şi cum familiile lor nu ar fi venit de curînd în Craiova de la Siliştea Crucii, Palilula sau Gubaucea, ci direct de pe Columna lui Traian.

Butuşină are păduchi de fiecare dată cînd e verificată şi stă în ultima bancă. Voica e şi ea în penultima bancă, deşi e mică rău de statură. Dan e mai dolofan şi măricel pentru vîrsta noastră, şi stă şi el tot în spatele clasei. Maricica e de departe cea mai înceată din clasă, dar are părinţi care încearcă să o ajute cît pot de mult şi se au bine cu învăţătoarea, aşa că stă în prima bancă. Eu am început în ultima bancă, dar acum stau în faţă împreună cu Claudia.

Butuşină aduce un şoarece la şcoală să ne jucăm cu el şi devine favorita mea. Mă mut pentru cîteva zile cu ea în bancă pînă iau păduchi şi primesc interdicţie de la mama. Interdicţiile mamei fie sînt respectate, fie dorm pe burtă cîteva zile din cauza curului învineţit. Mă mut înapoi cu Claudia. Voica are nişte super-libărci în casă şi din cînd în cînd vine cu cîte un exemplar, ca să ni-l arate. E cea mai neagră din clasa şi are nişte ochi verzi incredibili. Cu Dan nu prea mă bag în seamă.

Corina şi Radu sînt deştepţii blocului şi sînt de vîrsta mea. Sîntem vreo opt în bloc de aceeaşi vîrstă, numai că pe ei doi nu prea îi întîlnesc. Stau toată ziua în casă la învăţat şi nu sînt în aceeaşi clasă cu mine. Radu o să ajungă campion naţional de şah, o să mă bată şi pe mine, şi pe frac su cu spatele la tablă, dar cumva în compensaţie nu o să dezvolte nicicînd talente sociale. Corina ar putea să fie un mit urban la cît de mult o văd pe afară. Maică-sa e profă de franceză şi taică-su inginer electronist, aşa că nu avem nimic în comun. Sînt un pic gelos pe reputaţia pe care o are de super-deşteaptă, dar îmi va trece peste cîţiva ani, cînd voi afla că scorurile mele, atît la prima, cît şi la a doua treaptă, au fost mai bune decît ale ei.

Sîntem de aproape patru ani în Craiova şi lucrurile merg mult mai bine decît mi am imaginat. Apartamentul e tare, tare. Avem mobilă de la CPL-ul (Combinatul de Prelucrare a Lemnului) din Caransebeş şi baia are apă caldă de mai multe ori pe săptămînă. Joc fotbal pînă nu mai pot de picioare şi reuşesc să fiu printre primii trei în clasă fără să mă strofoc prea tare. Am un tuberman (o ţeavă de PVC furată de la şantierul de lîngă noi) meseriaş şi un pişcărici şi mai ţeapan. Am şi cerc, joc bine ping-pong cu o paletă Hanoi pe care am găsit-o aruncată din greşeală în gunoaiele magazinului de lîngă noi. Avem o masă de ping-pong chiar lîngă bloc, într-o încăpere urîtă foc, unde mă mut în vacanţele de iarnă şi cînd nu ne putem juca afară.

Primăverile ne ducem la furat de zarzăre în gaşcă si vacanţele de vară sînt minunate. Sînt şmecher prin iulie, că vine vară-mea Karina, dovadă clară că merit să fac parte din aristocraţia de picime de la bloc. Tac-su e neamţ şi ea ştie o grămadă de chestii de la tac-su pe care noi, în Craiova, nu prea le ştim. Din cînd în cînd mai aduce gumă şi dulciuri primite de la rudele din Germania. Karina ştie să înoate mai bine decît oricare dintre noi. Şi e şi îndeajuns de ţeapănă încît să-i trosnească pe unii dintre duşmanii de la bloc. E ea cam afurisită, îmi tot zice că sînt negru (pe lîngă ea cam sînt), dar îmi este cea mai apropiată rudă, iar pe mă-sa o iubesc cam la fel de mult ca şi pe mama.

Mama munceşte ca nebuna şi tata bea pe măsură, că – deah! – trebuie să existe un echilibru în lumea asta. Cumva, taică-miu e foarte respectat la bloc şi în acelaşi timp compătimit că are nevastă ţigancă, lucru care îi dă acces la ceva muieri care nu sînt clar din liga lui, deşi e destul de frumuşel. Mama, în schimb, ajută pe toată lumea, e o supergospodină, are o tonă de bun-simţ, dar îi ia cîţiva ani buni pînă ajunge să fie plăcută în bloc. Cred că tata ar fi fost foarte potrivit pentru rolul lui Dragnea. Mama ar fi putut să fie şi ea o Juliena, ceva, dacă nu ar fi fost atît de neagră.

Îmi fac o pocnitoare cu şuruburi şi reuşesc în aceeaşi zi să pocnesc Dacia nouă a lui nenea Tiripoi şi să îi sparg şi geamul de la apartamentul de la etajul unu. Se lasă cu nişte înjurături rasiste rău, dar norocul e că Nini e în vizită la noi şi îl linişteşte. Nu ştiu ce i-a spus cînd s-a dus la uşa lui, dar nea Tiripoi se bîlbîie şi aproape că îmi zice săru’ mîna cînd ne întîlnim. Nini poartă şuriu la el, are un ochi mort şi o mustaţă pe oală.

Soră-mea se mărită şi se lasă cu nuntă. Tata e frînt de beat toată săptămîna, aşa că mama trebuie să rezolve toate chestiile. Soacra soră-mii e o scorpie şi îi scoate ochii maică-mii şi că sîntem ţigani, şi că i-am stricat eu poza de nuntă că m-am uitat într-o parte. Soră-mea e cea mai frumoasă mireasă pe care mi-o amintesc şi bărbat-su e o minunăţie de om care se poartă senzaţional cu mine.

Butuşină se mărită şi ea cam în acelaşi timp, la sfîrşitul clasei a III-a, şi nu o mai văd vreo cîţiva ani buni. Cînd o revăd are deja trei copii, în ciuda faptului că nu a împlinit 20 de ani. Voica termină cu greu clasa a VIII-a şi e trimisă la un liceu prost, pe care reuşeşte să îl termine. Se căsătoreşte, la cîţiva ani buni după Revoluţie, cu unul dintre afaceriştii noi. E încă frumoasă de pică. Dan e şi el bine. Radu a luat-o razna cu religia, iar Corina e căsătorită şi predă cel mai probabil matematică undeva prin Franţa.