În urmă cu cîteva săptămîni, am fost într-un impecabil hotel de la poalele Parîngului unde, pe seară, a apărut un grup mare de turişti germani. Erau pensionari, în jur de şaptezeci de ani, senini şi zglobii cu toţii. La un moment dat, am intrat în vorbă cu ei, făcînd pe traducătorul.
Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro
Un manifest stîngaci
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
Fraternitate, fraternitate, dar cu contemplaţia cum rămîne?
adăugat de Ioana Munteanu la data de 30 Octombrie 2011 12:10:28
De acord, mioritismul, pe care îl îmbrăţişez cu fervoare, a fost şi este pe nedrept discreditat. Prea bine, noi, grecii, alţii hotărîm să pierim pre limba noastră: nimic mai frumos şi mai legitim, iar un distins antropolog şi etnolog nu se poate să nu privească cu simpatie vechea matcă spirituală a balcanismului. Dar nobilul păstor al Mioriţei îşi asumă moartea şi o transfigurează în nuntă, nu începe să zbiere ca din gură de şarpe. Şi nu cere un ajutor "frăţesc". Cred că ne aflăm la un moment al istoriei în care ori încercăm şi un strop de luteranism (cine ştie? poate iese ceva interesant dintr-asta?), ori mergem mai departe pe varianta mioritică. Şi într-un caz, şi în celălalt, ar trebui să zbierăm mai puţin şi să contemplăm/gîndim mai mult. Cu demnitate. După mine, atît mioritismul cît şi capitalismul, fie şi în varianta neo-liberalismului cinic, au ceva în comun, oricît de paradoxal ar părea: te obligă să priveşti liniştit dezastrul şi să îţi asumi destinul. Nu se prea întîmplă aşa, nici la noi, nici la greci şi nici la capitalişti, din păcate. Nicăieri oamenii nu mai acceptă această provocare, nu mai interpretează în aceşti termeni ceea ce li se întîmplă.
Cît despre stîngism, mie uneia experienţa pre- şi postdecembristă mi-a ajuns cît pentru o sută de vieţi. Vreau altceva, orice altceva. E limpede că, de fapt, nu pentru stîngism pledaţi, ci vă ridicaţi împotriva sloganurilor vremii şi a verbiajului ideologiei la modă. Şi o faceţi cu fineţe şi umor. N-ar strica, totuşi, să mai adăugăm cîteva accente tabloului deja complicat al vremii noastre, pe care îl compuneţi cu atîta măiastră ştiinţă...
Ce mai articol aiurit, fara cap si coada ...
adăugat de ionutz_mitiu la data de 24 Octombrie 2011 12:10:35
E oarecum dezamagitor sa constati genul asta de articol in care clisee si frazeologie goala iau locul unei argumentatii sau macar asa ... ceva coerent acolo ( si asta tocmai de la intelectuali autentici, profesori universitari de la care ar fi cazul sa se astepte la mai mult ). :(
Un articol similar - desi din "epoci demult apuse" - e cel al Alinei Mungiu-Pipiddi, care se lua la vremea respectiva de o declaratie a lui Ion Iliescu ce pornea cu urmatoarea lozinca ( citatul e aproximativ ) : "Revolutia inseamna acuma munca". Si, desi ideea e corecta si anii post-revolutionari au aratat din plin acest lucru, articolul-analiza a doamnei Pipidi batea cimpii cu gratie si abunda de tot felul de sofisticarii ieftine ... reiterate oarecum peste ani in articolul de fata. :))
Doar de dragul argumentatiei autorul ar fi trebuit sa se gindeasca la cum ar mai fi vituperat impotriva unui discurs care sa nu fie asa ... "protestant" in esenta si care sa fi insistat pe ideea de compasiune, intrajutorare etc. Ia sa vedem ... s-ar fi trecut la atacarea "balcanismului ortodox" ? Probabil ar fi fost doar punctul de pornire mai mult ca sigur ... :)
Strict la intrebarea din final
adăugat de ionutz_mitiu la data de 24 Octombrie 2011 03:10:38
>Pe steagul Modernităţii scria Liberté, Egalité, Fraternité. Libertatea a fost luată de Dreapta, egalitatea a fost pusă pe steagul Stîngii, dar cu fraternitatea cum rămîne?
Raspunsul ( pe scurt fireste ) e destul de bine stiut - asa ca o astfel de intrebare cred ca ramine doar o figura de stil si nu o modalitate onesta de incheiere ;) :
Franternitatea a fost "stearsa" (a) de dreapta deoarece contravenea dozei de individualism necesare in optica acesteia de functionare a unei societati libere si (b) de "noua stinga" deoarece si-a dovedit potentialul de a actiona "inabusitor" fata de diversele minoritati ( fie religioase, etnice sau, mai nou si mai la moda, sexuale, culturale etc. ).
Ar mai fi de adaugat ca lozinca respectiva apartine unei modernitati - si uneia nu neaparat de urmat deoarece si-a aratat potentialul de a "esua" in diverse totalitarisme - etc, s.a.m.d.
Dar, repet, mi-e imposibil sa cred ca un profesor universitar nu stie aceste aspecte - asa incit mentionarea lor cvasi-retorica nu cred personal ca e mai mult decit o forma de "infloritura retorica" si nicidecum o tentativa de argumentare la obiect si de profunzime. Pacat ... dar asta e. :(
Ecou la "Chapeau, dle Mihailescu"
adăugat de Gheorghe Campeanu la data de 23 Octombrie 2011 12:10:35
Reconfortanta dar din ce in ce mai rara detasarea explicita de zona intolerantei sau a discursului retributiv. Textul fostului nostru coleg de facultate le face cinste atit domniei sale cit breslei, si confirma acuitatea instrumentului sau analitic. Dincolo de citeva puncte in care mi se pare ca responsabilititatea fiscala devine prioritara, remarcile dl-ui Mihailescu sint remaracabile.
Cifre si saracie
adăugat de p.dana59 la data de 22 Octombrie 2011 09:10:35
22 178 906 de copii avortati intre 1958-2008. Adica de barbati si femei care ar fi sfiintit tara aceasta BOGATA. Saracia actuala se datoreaza lipsei de brate de munca. Stiu, exprimarea suna "muncitoresc". Dar e un adevar pe care il pot confirma economistii. Nu mai vorbim despre populatia fantoma, alte milioane de cetateni care ar fi putut fi nascuti de copiii de sex feminin avortati. Cat despre fraternitate: mi se pare ca suna mai bine tradusa in caritate, solidaritate, iubire de aproapele. Poate reusim prin harul Bunului Dumnezeu sa ne redescoperim radacinile iudeo-crestine.:)
Chapeau, dle Mihăilescu!
adăugat de floriniaru la data de 22 Octombrie 2011 03:10:06
De fapt, nu e dreapta, e prostie. Cînd îl voi vedea pe dl Baconschi muncind în propria firmă, asudînd din cauza impozitelor, hărţuit de bancă pentru credit, cocoşat de Mafie pentru protecţie, nedormind noaptea că nu-şi poate plăti salariaţii, luat la perp.ulis de un ministru arogant (de dreapta sau de stînga, totuna), poate îl voi crede.
Pînă una, alta, e un BUGETAR îngîmfat. Dar e creştin şi se iartă…
Fraternitatea...
adăugat de Grom Adrian Nicolae la data de 22 Octombrie 2011 01:10:51
Imi permit să dau o mică idee de răspuns. Specia umană a câştigat cursa evoluţiei tocmai prin fraternitate (sunt de notorietate cazurile în care cei bolnavi sau neputincioşi au trăit fiind ajutaţi de membrii grupului).
Atât doar că, pe parcurs, am devenit atât de mulţi încât am uitat de umanism. Am trecut prin iluminism, prin raţionalism, prin diverse curente moderne, prin ideologii brune şi roşii. Şi am uitat că toate au pornit de la punerea omului în centrul vieţii...
Există o a treia cale a spectrului politic? Sau, în secolul XXI, ar trebui să fim suficient de înţelepţi încât să înţelegem că fraternitatea nu poate fi separată nici de libertate şi nici de egalitate....