Un figaro moldo-(cuţo)-vlah

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Iconofobie jpeg

Celebra operă a lui Rossini, Bărbierul din Sevilla, a luat pentru mine, recent, așa cum zic și în titlu, o turnură moldo-cuțo-vlahă. Mai ales „cuțo“, ca să fiu sincer. Veți vedea ime­diat de ce. Am un vecin de scară frizer. Băiat foarte bun. Îmi cedează, uneori, locul lui de parcare, cînd ajung seara acasă, de la cursuri, iar străduțele din jurul blocului nostru arată ca un veritabil Armaghedon rutier: „Intrați dumneavoastră aici, domn’ profesor, că eu mai am un spațiu în curte la nașu’, uitați, chiar peste drum!“ Îl întîlnesc deunăzi pe scări. Profund abătut, lipsit de strălucirea jovială a lui Figaro, sub impactul căreia mi-l reprezentam mental, practic, neîncetat. „Ce mai faceți, nea Costel?“ îl întreb puțin descumpănit de îngîndurarea sa ireversibilă. „Rău de tot, domn’ profesor! Rău, rău, rău! Am sfeclit-o, mă caută interlopii!“ a răspuns cu tremur în glas. „Cum așa? Ce s-a întîmplat?“ m-am arătat eu tulburat. „Ehee“, a oftat vecinul meu trist, „totul a pornit de la o frizură, dacă vă puteți imagina. Adică de la propria mea meserie… Am tuns-o pe nevastă-mea, Florica, după un model pe care l-am învățat de pe Internet. Meseriaș, șic, ce mai! Ea, însă – nemulțumită foc la sfîrșit! Cică i-aș fi făcut urechi – din bucle, carevasăzică – de cocker spaniel… Acum, ce să spun? Este adevărat că, atunci cînd a văzut-o prima oară cu noua coafură, Marmeladă, cockerul lui Marinică de la șase, parcă a înnebunit. A lătrat la ea agresiv, deși fusese mereu prietenos cu noi înainte de asta. Adesea, Florica îl mîngîia și îi ridica urechile, cu simpatie, în vînt... Nu s-a potolit nici azi, după două săptămîni. De cîte ori o zărește pe soție, mîrîie enervat și, după aceea, cînd Marinică îl smucește de lesă, intră într-o tînguire dubioasă, nedezlipindu-și privirea de părul soției. Mi-e și jenă să mă mai întîlnesc cu vecinu’…

Dar nu asta vreau să vă povestesc!“ și-a sesizat, deprimat, nea Costel digresiunea. „Mergem, într-o zi, cu toții, eu, Florica și băiatu’, să facem aprovizionarea de Paști la Auchan, magazinul de la Pallas, cu parcare subterană. Am vrut să evităm aglomerația și ne-am dus dis-de-dimineață. Am ajuns cu un sfert de oră mai devreme de deschiderea supermarket-ului și am așteptat în mașină. Parcarea era absolut goală, mai mare dragul să te uiți la ea. Deodată, apar două mașini fițoase, da’ fițoase la greu, domn’ profesor, ceva ce eu nu am mai văzut în viața mea. Se opresc una în fața celeilalte, cu farurile aprinse. Din ele ies doi tipi solizi, rași în cap, cu ochelari de soare, tricouri negre și brațele pline de tatuaje. Fără să-și adreseze vreo vorbă, deschid portbagajele și scot – fiecare – cîte o servietă de piele. Le schimbă între ei și, tot tăcuți, se despart. Unul a plecat imediat, cu scrîșnet teribil de roți, ălălalt s-a oprit o clipă să studieze nu știu ce la parbrizul limuzinei. Ghinionul nostru! Atunci ne-a observat pitiți, cuminți, în Logan-ul străvechi. Și-a ținut fixate lentilele întunecate în direcția noastră preț de cîteva secunde, apoi a intrat ezitant în automobilul propriu și a șters-o mai zgomotos decît colegul său. Am bănuit că asistasem la o tranzacție mafiotă, însă, răsuflînd ușurați la decolarea abruptă a individului, nu am mai acordat importanță detaliilor. Ei bine, după Paști, domn’ profesor, s-a prăbușit cerul pe mine! Cine vine în frizeria mea? Tipul urît și mare, ce ne fotografiase, cu privirea, mașina, în parcare. M-au apucat toți tremuricii din lume, vă dați seama, eram ca gelatina din piftia de pe vremuri, preparată de biata maică-mea la Crăciun. Mi-a făcut numai un semn din cap că intenționează să discutăm afară. L-am urmat, pășind ridicol, de frică, aidoma lui Mr. Bean…

„«Băiețică», mi-a șuierat în ureche interlopul“, a continuat Nea Costel cu fizionomie descompusă, „«m-a trimis șefu’ să-mi spui prețul tău în schimbul pozelor pe care le-ai prins în parcarea de la Pallas și care, desigur, nu trebuie să mai urce la superiorii tăi din Poliție!» Mă mir că nu m-am scăpat pe mine, domn’ profesor, așa de puternic m-am speriat, auzindu-l. I-am explicat, cu lacrimi în ochi, că nu sînt polițist, că n-am pozat nimic, că mă aflam acolo, la cumpărături, cu familia, că lucrez, ca frizer amărît, la patron și așa mai departe. Credeți că a crezut vreo iotă? Vai de capul meu! Și-a scos ochelarii, s-a hlizit la mine și a sfîrîit printre dinți: „Nene, oi fi eu din Ilfov, da’ îți par tîmpit? Ai senzația că noi nu știm practicile polițiștilor din Iași – stabilite de fostul vostru primar – de a face filaje îmbrăcați în civil, cu un cocker după voi, în semn de plimbărică matinală ori nocturnă, după caz?» Am rămas mut. Cum să-l mai lămuresc că ființa pe care o localizase pe bancheta din spate nu era cocker, ci nevastă-mea? Nu ar fi avut nici un sens. Am acceptat, prin urmare, să le comunic un preț mîine dimineață și, ulterior, să primesc banii în schimbul fotografiilor. Problema este, domn’ profesor, că habar n-am cît să le cer și ce poze să le prezint…“ Of, Doamne, natura asta a mea irepresibil-bășcălioasă! Nu m-am putut abține și i-am sugerat vecinului să le ceară contravaloarea tunsorii de cocker, iar, drept poze conspirative, să le ofere cîteva instantanee cu Marmeladă de la etajul șase. A coborît scările stupefiat. În contrapartidă, dincolo de stinghereala gafei comise, eu m-am retras totuși cu un sentiment de relaxare. M-am bucurat că nu mă aventurasem niciodată să mă tund la Nea Costel. Sînt, de decenii, fidel frizeriței mele, specialistă în coafuri de mioritici carpatini.

Codrin Liviu Cuțitaru este decan al Fa­cultății de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.