Un cenaclu universitar

Publicat în Dilema Veche nr. 568 din 31 decembrie 2014 - 7 ianuarie 2015
Alte confuzii jpeg

Nu m-au entuziasmat niciodată cenaclurile literare, deşi, trebuie să admit, în adolescenţa mea (derulată în anii ’80), ele constituiau un forum de exprimare important pentru cei (tineri, mai ales) bîntuiţi, justificat sau nu, de himerele gloriei artistice. Se înţelege însă că lumea cenaclieră era, volens-nolens, foarte eterogenă şi, în ultimă instanţă, neatractivă pentru un intelectual aflat chiar şi într-o fază de formare. Mulţi ipochimeni veneau la cenacluri din alte motive decît cele estetice. Junele creatoare sperau să-şi găsească acolo viitorii soţi, pe cînd băieţii nu urmăreau decît să flirteze cu poetese mai mult sau mai puţin inocente. Nu lipseau grafomanii maturi, bucuroşi că astfel se puteau simţi scriitori. Autorii, să zicem, cu un oarecare grad de consacrare, se arătau şi ei, din cînd în cînd, doar pentru a o face pe interesanţii în faţa novicilor derutaţi. Scriitura autentică se zărea rar în contextul respectiv şi, de obicei, abia respira sub presiunea celorlalte manifestări ale cenaclului. Mai preocupat de o asemenea dinamică literară am devenit în anul I de facultate, aflînd despre existenţa unui cerc de creaţie a studenţilor filologi. Mă gîndeam că mediul universitar triase deja multitudinea de veleitari ai textului şi un astfel de grup ar fi trebuit să funcţioneze, inevitabil, după rigori academice. M-am prezentat, aşadar, într-o seară ploioasă de octombrie, la o şedinţă a cenaclului tinerelor condeie de la Litere, şedinţă popularizată, prin anunţuri scrise de mînă, pe la afişierele Universităţii. Lume multă, adunată la Catedra de literatură română. Coordonatori păreau să fie doi lectori din departamentul menţionat. Lîngă ei stătea însă şi un bătrîn profesor, auster şi impozant, care venise, după toate semnele, în postură de invitat special.

Peste numai un semestru, urma să mă reîntîlnesc cu venerabilul domn, în calitatea sa de şef al disciplinei Teoria literaturii. La prima prelegere, ne-a vorbit despre „componentele“ unei librării (identificată drept „locul unde se comercializează cărţi“): librarul, raftul, depozitul, casa de marcat, volumul (format, desigur, din „coperţi“, „file“, „litere“, „spaţii tipografice“, „rînduri“, „pagini“, „text“ etc.) şi raionul. Definiţia ultimului m-a marcat în mod fundamental: „Raionul este un sector din librărie, specializat pe o temă editorială. Exemple – carte beletristică şi carte ştiinţifică. Dacă mergem la raionul de carte beletristică, vom găsi secţiuni supraspecializate, precum cele de proză, poezie, critică şi istorie literară. La subsecţiunea proză, diversificarea se poate amplifica prin categoriile roman şi nuvele. La cartea ştiinţifică, vedem cartea medicală ori numeroase publicaţii inginereşti, de fizică, matematică şi chimie.“ În seara cenaclului, m-am familiarizat, avant la lettre, cu un automatism verbal al profesorului, ce avea să ne exaspereze pe toţi, ulterior, la cursuri şi seminarii. Pe parcursul dialogului cu cineva, el întreba invariabil: „Mai ai fraţi, mai ai surori?“ Indiferent de răspuns, frecvent, înainte ca acesta să şi fie formulat clar, bătrînul concluziona sonor şi, totodată, absent: „Booon!“ După săptămîni de pisălogeală interogativă despre fraţi şi surori, un coleg mai curajos, pus, pentru a suta oară, în poziţia de a răspunde, a comentat teatral: „Să vă spun drept, domn’ profesor, nu prea ştiu dacă mai am şi, dacă da, cîţi am! Taică-meu a fost ochi alunecoşi, inimă zburdalnică...“ Am hohotit dezlănţuiţi, dar, spre surprinderea noastră, matusalemicul teoretician a şuierat „Booon!“, în stilul său obişnuit.

La cenaclul cu pricina, amănuntele de mai sus nu-mi deveniseră cunoscute încă şi, de aceea, mă incita întrebarea cu fraţi şi surori, repetată constant de bravul teoretician. Începusem să suspectez că familiile cu mulţi copii ar putea ascunde cine ştie ce secret al geniului literar. Presupunerea îmi fusese totuşi tulburată de replicile obraznice ale membrilor cercului. Unul îi striga violent profesorului că mai are cincisprezece fraţi şi douăzeci de surori, altul (la fel de vocal) că îl aşteaptă în cămin nouăzeci şi şase de gemeni, studenţi filologi la rîndul lor, iar o domnişoară suavă jura, cu patos, că jucătorii din echipa de fotbal Avîntul Broşteni – titulari şi rezerve – sînt toţi frăţiorii ei. Deasupra ţipetelor studenţilor plutea sentinţa, cînd baritonală, cînd piţigăiată, a invitatului special: „Booon!“. În încăpere, persista un miros greu de usturoi, care, într-un tîrziu, a fost lămurit de către unul dintre lectorii îndrumători. La Casa Universitarilor, se comercializaseră, cu vreo două ore mai devreme, cîrnaţi proaspeţi. Cumpărase şi el un kilogram şi, întrucît nu mai reuşise să dea pe acasă, atîrnase sacoşa cu apetisantele merinde la fereastră. Disconfortul olfactiv se rezolvă însă de la sine în momentul în care o puternică mireasmă de horincă invadă întreaga incintă, detronînd „aerele“ de superioritate ale bieţilor cîrnaţi. Lichidul mărgelat provenea de la o participantă la agapa literară, moroşancă de felul ei. După mai multe înghiţituri din sticla mobilă, atmosfera se realaxă complet. O folkistă zdrăngănea la chitară melodii de-ale lui Nicu Alifantis, iar doi tineri înflăcăraţi nu reuşeau să se pună de acord dacă Marin Sorescu era sau nu „un papagal“. Profesorul bodogănea ceva despre carte ca „produs al materialismului dialectic“. Am ieşit obosit şi buimac, jurîndu-mi să nu mai merg niciodată la vreun cenaclu. Dacă nu mă înşel, am pecetluit legămîntul şi cu un „Booon!“ prelung şi tensionat.

Astăzi, sînt obligat să observ, cu oarece surprindere, că aceasta rămîne una dintre promisiunile pe care le-am respectat cu sfinţenie de-a lungul vieţii mele de pînă acum.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum își întinde Moscova tentaculele ca să sugrume un domeniu vital al României. Expert: „Acolo lucrurile sunt simple” EXCLUSIV
Statele membre UE sunt vizate de Federația Rusă, care încearcă să pună mâna pe cât mai multe companii strategice din domeniul securității energetice. Exemplul Germaniei, țară care și-a sacrificat propria securitate energetică de dragul gazelor ieftine din Rusia, nu e singular.
image
Domeniul care duce lipsă de angajați, deși salariile sunt de 2.000 – 3.000 euro net. „Noi le facem și ucenicia uneori”
Unul dintre domeniile cu un aport important în PIB-ul României duce o lipsă acută de angajați, deși salariile oferite depășesc 2.000 euro net pe lună.
image
Primul imperiu din istoria umanității. Clădit de un copil din flori a schimbat decisiv lumea în care trăim
Primul imperiu din istorie s-a născut cu aproximativ 4000 de ani în urmă, în zona Irakului de astăzi. Condus de regi-zei cu forța armelor, acest imperiu a facilitat inovații fără precedent în istoria umanității, fiind punctul zero al civilizației.

HIstoria.ro

image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.
image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.