Un american la Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 162 din 16 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Atît eu, cît şi redactoarea emisiunii ascultam cu reală plăcere povestea tînărului american, de origine română, venit în România pentru a-şi regăsi originile şi a face afaceri. În plus, tînărul se căsătorise cu o fată din Humuleşti şi acum vorbea minunat româneşte. O poveste frumoasă, tocmai bună de dat pe post. - Şi cum îţi petreci timpul liber? - se interesă redactoarea emisiunii. Ai fost şi prin ţară, ce mai cunoşti din România? - Mergem la ţară, la socri. Am fost de multe ori. E foarte frumos, la Humuleşti şi toată zona aceea... - O, daaa! - am exclamat noi visători. - E atîta linişte şi oamenii sînt atît de plăcuţi, diferit de oraş, parcă ar fi altă lume. E foarte odihnitor acolo! - Da, daaa! - am exclamat noi, mîngîiaţi pe identitate şi cu ochii în amintirile din copilărie. - Deci îţi place la noi la ţară? - mai spuse redactoarea, mai mult a confirmare decît ca întrebare. - Nu! - veni răspunsul sec şi liniştit. Acolo e foarte bine pentru odihnă, cum se spune... e turism. Îţi face plăcere să treci pe acolo, dar eu mă plictisesc acolo. Eu sînt născut la New York, mie îmi place Bucureştiul! - Îţi place Bucureştiul!? - am exclamat noi în cor, aproape cu lacrimi de deziluzie în glas. Toată poezia se spulberase. Ce ţi-e şi cu americanii ăştia, să dea Humuleştiul lui Creangă pe Bucureştiul lu’ Mitică! - Da, îmi place foarte mult. Este un oraş adevărat, e viu, are de toate. Dacă mă scol la 3 noaptea şi am chef de o shaorma, pot să mă duc să-mi iau o shaorma. Sau spectacole, cărţi, oameni pe străzi, maşini... - Nu te deranjează circulaţia din Bucureşti? - a întrebat redactoarea, de acum prudentă. - Nu, de ce să mă deranjeze? V-am spus, sînt născut în New York, îmi plac zgomotul, agitaţia oraşului, fără astea mi se face somn... Da, înţeleg ce vreţi să spuneţi: adică e dezordine, maşinile în Bucureşti fac dezordine, vreţi să spuneţi. E adevărat, am observat şi eu. O să se liniştească cu timpul, aşa este în marile oraşe, o să vedeţi, nu trebuie să vă speriaţi. A urmat un elogiu al Bucureştiului cum nu mi-a mai fost dat să aud, povestit cu plăcere simplă şi spirit de observaţie straniu - adică atît de străin de mine încît mă întrebam cine era născut în Bucureşti, eu sau el? Erau multe lucruri pe care nu le ştiam, clădiri şi instituţii de care habar nu aveam că există în Bucureşti. Dar mai ales erau semnificaţii diferite, oamenii şi locurile însemnau altceva pentru el şi îl atrăgeau astfel în modul cel mai firesc cu putinţă. Acolo unde eu vedeam pierzanie, dispariţia oraşului, el vedea apariţia urbanului în România, acolo unde ochii mei priveau cu nostalgie amurgul, privirea sa întîmpina cu extaz răsăritul. Cîteva zile mai tîrziu, poate şi sub impresia acestei discuţii, am luat-o încet pe jos prin cartierul copilăriei mele. Nu mai fusesem de peste zece ani pe-acolo. Afară de blocul nostru interbelic şi patru căsuţe de mahala uitate într-un capăt de stradă, nu mai rămăsese nimic. Mai mult, nici străzile din jur nu mai existau, presărate cu vile şi blocuri de birouri, răsărite în orice spaţiu liber şi orientate în toate direcţiile cu putinţă. Despre parcul din colţul străzii, cu dudul său imens în mijloc, nici nu mai e cazul să vorbesc... Mă plimbam în susul şi în josul străzii copilăriei mele şi mă simţeam rătăcit. Şi încercam să-mi explic acest sentiment de rătăcire. Îmi dădeam seama că, atunci cînd au venit urbaniştii lui Ceauşescu şi au croit noul bulevard Titulescu, amputînd astfel capătul străzii noastre şi al altora din cartier, a fost o imensă sîngerare, dar corpul oraşului a rămas în cele din urmă viu. Cu amputări şi cicatrici, dar acelaşi. M-am regăsit în el cu şi mai multă frenezie parcă, poate pentru a compensa ceea ce dispăruse. Acum însă mă simt rătăcit, pierdut. Şi trist. În cartierul copilăriei mele am văzut moartea Bucureştiului. Nu pentru că cineva a venit să muşte din trupul său, nu pentru că piaţa imobiliară a capitalismului ar fi mai rea decît sistematizarea comunismului, nu (doar) din cauza totalei lipse de memorie şi de metodă a noilor urbanişti, ci pur şi simplu deoarece toate cele patru căsuţe din capul străzii erau pustii. Muriseră şi acum aşteptau, firesc, să fie îngropate în betonul unor blocuri de birouri. Deoarece în 1990 nu a murit doar comunismul, ci o întreagă lume, seculară, în care ne născuserăm deopotrivă şi noi, şi străbunicii noştri, şi oraşul. Iar această lume nouă (pe care unii o numesc postmodernă, alţii postindustrială, postcapitalistă şi aşa mai departe) nu mai are nevoie de acel Bucureşti, el murind astfel de moarte naturală. Ceauşescu ar fi, acum, anacronic... Iată însă că fără ştirea mea, fără ştirea multor altora ca mine, Oraşul a recuperat această distanţă, mai repede decît locuitorii săi, instalîndu-se în noua Lume Nouă cu insolenţa proaspetei sale tinereţi. În aşa măsură încît acum poate oferi delicii unui tînăr yankeu venit din bătrîna Lume Nouă. Nu, nu este "boema" lui Aznavour. E ceva mult mai crepuscular...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Dezvăluirile șocante ale unui român despre „Mafia Luminii Sfinte” de la Sfântul Mormânt. „Pur și simplu îți dau foc” VIDEO
Cunoscutul vlogger Cosmin Avram face dezvăluiri incredibile despre ceea ce se întâmplă în Ierusalim, înainte, în timpul sărbătoririi Îniverii Domnului și imediat după, când credincioșii din lumea întreagă iau cu asalt Țara Sfântă
image
Culisele amorului dintre Elena și Nicolae Ceaușescu. Porecla dată de gura satului tinerei Lenuța a lui Briceag
Elena și Nicolae Ceaușescu au fost caracterizați, de contemporani, drept un cuplu inseparabil. Cei doi s-au cunoscut în perioada interbelică, între două perioade de detenție ale lui Nicolae Ceaușescu, în condiții puțin cunoscute, dar disecate de specialiști.
image
Povestea construirii primului autoturism românesc, Dacia. Nicolae Ceaușescu: „Perfectă pentru idioţi!“ VIDEO
La 11 mai 1968, a început construcția primului autoturism românesc, Dacia. Autoturismul avea inițial radio și scaune încălzite, dar Nicolae Ceaușescu s-a opus acestor opțiuni, spunând că sunt un „lux inutil“.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a