De ceva vreme îmi doresc să scriu un articol pentru cei care, deși sînt mult mai deștepți, mai curajoși și, desigur, mai buni decît mine, îmi citesc și îmi înjură articolele. Am folosit termenul generic cititor, dar mă refer atît la cititori, cît și la cititoare. Nu-i așa că ar fi minunat să scriu exact ceea ce îți dorești și exact cum îți dorești tu, cititorul meu deștept, critic și mega-cultivat?

Opiniile mele, despre orice ar fi ele, ar fi bine să mi le adaptez sau să le cenzurez în așa fel încît nu cumva să îți stîrnesc ție mînie, că doar fără tine eu nu aș exista. Faptul că se întîmplă să fiu și rom ar trebui, desigur, să mă facă să scriu într-un anume fel, care să se potrivească imaginii pe care ți-ai creat-o despre felul în care ar trebui să scrie un om de mîna a cinșpea, ca mine. Sigur că, de fiecare dată cînd scriu cîte ceva care îți va atinge sensibilitatea, prejudecățile sau simțul patriotic, consideri că am irosit timpul. Timp pe care crezi că aș fi putut să îl folosesc mai bine făcînd voluntariat pentru ajutorarea neamului meu de paraziți, care ne face România de rîs. Așa cum și dumneavoastră, cititorii mei, ca români verzi și puri, cu ADN-ul perfect de amestec daco-roman, vă petreceți timpul liber ajutînd compatrioții verzi, care au cea mai multă nevoie. E drept că, în realitate, eu chiar îmi petrec o bună parte a timpului liber ajutînd copii care trăiesc în ghetou, printre care se află și copii de romi, și copii de români, dar nu ne încurcăm acum cu chestii din astea superficiale, cum ar fi realitatea. Contează părerea, simțămîntul, oful dumneavoastră, regele meu cititor, și nu mofturi, cum ar fi faptele.

Că mă cheamă și Ciolan este, desigur, o indicație despre caracterul meu. Și automat, chiar din capul locului, articolele mele despre lumea politică sînt dubioase. Cum adică, unul pe care îl cheamă Ciolan să poată scrie despre valori de valori cum ar fi Băsescu, Mazăre, Tudose ș.a.m.d.? Și sigur că toate neamurile dvs. pe care le cheamă Cristi sau Cristian sînt întruparea lui Christos, așa cum și toate Mariile sînt în orice moment gata de sfințire.

Sigur că nu am dreptul să greșesc si nici să scriu cîte un articol mai slab. În fiecare dintre sutele de articole publicate trebuie să fiu coerent, echilibrat și cît mai aproape de perfecțiune. Cam așa cum sînteți dumneavoastră, dragul meu cititor, în viața de zi cu zi. Nu pot să îmi schimb părerile despre oameni, că doar știm că oamenii nu se schimbă. Nu am dreptul să fi fost un idiot în trecut sau, în cazul în care am fost, asta mă descalifică de a comenta orice alt idiot. Dacă sînt într-o funcție, nu mai am dreptul la opinii care să fie în contradicție cu ceea ce vă imaginați dumneavoastră că este descrierea slujbei mele. Doamne ferește! Trebuie să vorbesc și să scriu numai folosind documentele programatice ale instituției pentru care lucrez. Că doar – vorba marelui om de stat Nicolicea – cine plătește dă ordin la lăutari. Vol­taire și John Stewart Mill sînt niște fandosiți învechiți, nu știu ei de rigorile și de standardele dumneavoastră, care, desigur, sînt cele mai minunate și unicele valabile.

Și este de la sine înțeles că orice tîmpenie pe care am făcut-o în copilărie, adolescență sau tinerețe și despre care am scris, iar dumneavoastră ați citit, este o indicație clară că sînt exact așa cum credeți. Și dovedește fără dubiu că suspiciunile dumneavoastră au fost întemeiate. Nici nu încape vorbă să fie vreo urmă de rasism sau vreo lipsă de bun-simț la dvs.

Și ție, cititorul meu rom, al cărui neam se trage direct și pur de la Vishnu și Kali, și care ești nemulțumit de faptul că nu scriu ca Martin Luther King Jr. al romilor, îți datorez scuze. E drept că ai citit doar cîteva citate mai ciumece de pe net din King, dar ce contează? Tu știi cel mai bine ce și cum ar trebui să gîndesc și să fac. Nu contează că nu avem nimic în comun, în afara unui număr similar de gene, număr pe care, în fapt, îl am în comun și cu orice capră. Genele alea care sînt, sînt îndeajuns ca să mă facă pe mine proprietatea ta. Desigur, orice fac eu bine se datorează genelor de rom și faptului că tu ești în viața mea. Și ce fac prost, faptului că nu te consult pe matale, cunoscătorul singur și absolut a ceea ce înseamnă valori rome. Și dacă nu pricepi că în majoritatea timpului eu scriu sarcastic, desigur că nu e vina ta, că nu întrebi sau nu pricepi, ci a mea, că nu scriu pentru tine așa cum ar trebui. Și orice lucru pe care îl scriu despre problemele comunităților în care îmi petrec timpul liber și cheltuiesc o bună parte a banilor proprii e o dovadă de trădare a neamului, că doar tu vorbești în numele tuturor romilor. Așa cum e și orice lucru negativ pe care l-aș scrie despre romi, care, desigur, sînt toți niște sfinți discriminați. Și, în plus, trebuie să dovedesc continuu că reușesc să corespund standardelor tale, standarde care, desigur, nu ți se aplică ție, ci doar mie, umilul tău supus. Și nu ar trebui să zic nimic urît de Olguța, de Băsescu, Dîncu, Dragnea sau ceva despre Soros, căci importante sînt interesele romilor (a se citi ale matale) și nu coloana mea vertebrală!

De la vîrsta de 3 ani, marea majoritate a celor din jurul meu mi-au spus că nu voi putea să fac ceea ce îmi doream să fac. Pentru că eram prea țigan sau prea român, prea scund sau prea plăpînd, prea sărac sau prea în fițe, prea negru sau nu îndeajuns de negru, prea necivilizat sau prea românizat, prea neîndemî­natic, prea necultivat sau mult prea interesat de cărți, prea încăpățînat sau nu îndeajuns de tupeist, prea cu gura mare ș.a.m.d. Am făcut o mulțime de greșeli și am fost un tîmpit de nenumărate ori. Nu am încetat și nici nu o să încetez prea curînd să o dau în bară. Pentru că încercînd să fac ceva, încercînd să schimb ceva inclusiv prin scris, am să și greșesc. Și sigur că o să merit șuturile luate, dar prefer asta alternativei de a sta cumințel pe burtă și de a mă preface că nu văd sau nu îmi pasă de ceea ce este în jurul meu. Așa că nu o să scriu nicicînd pentru a fi pe placul tău, dragul meu cititor. O să scriu despre ce vreau și despre ce cred că este important. Și dacă cumva nu îți convine, poate faci ceva voluntariat în timpul ăla liber pe care îl poți economisi necitind și necomen­tînd ceea ce scriu eu.