Trei surori. Panica, Isteria, Ignoranța

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Sîntem încă în situația aia de instalare a orchestrei. Ne foim un pic pe scenă și mai tragem pe furiș cu ochiul prin sală, să vedem cine a mai apărut. Apoi, încetul cu încetul, ne-apucăm de acordat instrumentele, verificăm tonurile, facem vocalize. Sîntem la încălzire. Emoții, bîțîieli din picior, conversații de formă, zîmbete de complezență. Simțim cum vine, în mare viteză, panica. E adierea aceea răcoroasă care nu mișcă ramurile copacilor, nu clintește nimic din natură. Se simte doar pe piele, ca o briză venită din neant. Un fior care te inundă cu ceva ce nu poți descrie în cuvinte. E o strîngere interioară, ca un fel de așezare în poziție de start a tuturor organelor. Ca și cum toate s-ar pregăti pentru un sprint. Vedem la orizont, abia întrezărită, umbra isteriei. Deschidem copertele volumelor personale de ignoranță. Citim ce găsim pe-acolo, cu seriozitatea celor care citesc o partitură în toată regula. Sîntem gata pentru uvertură. Pregătiți de atac. Mobilizați și foarte serioși. Dacă ne‑ar vedea, Wagner ar leșina de rîs. Sau nu. La urma urmei, nu sîntem singurele ființe de pe lumea asta care intră în panică. Dar avem culoarea noastră locală.

Sîntem un pic speriați. Dar undeva, în adîncul ființei, ne-am dori să se-ntîmple o catastrofă. Dacă se poate, nu la noi pe stradă, nu la noi în bloc. Sau măcar nu la noi în casă. N-am recunoaște, nici dac-am fi chinuiți cu instrumente medievale de tortură. Dar făcutul cu ochiul spre catastrofă, cît se poate de pe-ascunselea, e poveste veche a ființei umane. Unii o tot amintesc, încă din adîncul vremurilor. Însă acum, treaba asta are un chip nou. Comunicarea rapidă. Ceea ce face ca tot omul să fie, aproape în timp real, spectatorul tuturor catastrofelor de pe planetă. Într-un fel, ne place enorm treaba asta. E spectacol. Putem simți un soi de compasiune. Starea ideală, cînd nu ești angajat prin nimic concret în desfășurarea dramei. Ești doar spectator. Catastrofa pe care o vezi „e reală“. Asta o face să fie convingătoare și plină de seducție. În funcție de cît de „bine realizat“ e spectacolul pe care-l vezi, îți mobilizezi resursele de empatie. Compasiunea, în doze oricît de mici, ne încălzește măcar umbra sentimentului că mai sîntem ființe umane. Replica „Vaaai, săracii de ei…!“ coexistă pașnic și perfect uman cu „Bine că nu-i pe la noi! Ferească Dumnezeu de-așa ceva pe-aici!“.

Cîtă vreme un virus necunoscut bîntuie prin China, e interesant. Ăia mai mor, dar, să fim serioși, „la cîți sînt, nici nu se vede“. Spectacolul are tensiune. De la zi la zi, știrile au marfă suculentă, iar noi avem despre ce vorbi. Sîntem cetățeni ai planetei, participăm la zumzetul universal iscat pe seama subiectului. Apar imediat și teoriile conspirației. Contextul e perfect pentru așa ceva. Treaba se complică un pic. Încep controale pe aeroporturi prin care trebuie să trecem, spre destinațiile exotice de vacanță. Nasol. Avem prieteni plecați la plajă, prin Thailanda, Vietnam și prin puzderia de insule din partea aia de lume. Pe un vas de croazieră, unde se găsesc și români, a-nceput epidemia. Vasul e în carantină. Reality show-ul e, deja, în plină desfășurare. Hopa! Ne-amintim că lumea circulă enorm. Și cu mare viteză. Virusul a ajuns și prin Europa. Fulgerător, a atins și Italia. Iar în Italia sînt foarte mulți români. Povestea din spectacolul știrilor ne-a ajuns în casă. E exact ca situația în care te uiți la televizor, vezi că cineva e intervievat pe stradă, iar omul cu pricina se bîlbîie. Imediat spui din foltoliul tău ce-i corect, ce-ar trebui să facă sau să zică „ăla“ sau „aia“. Dar în situația reală în care te trezești cu microfonul sub nas, pur și simplu, te blochezi.

Emisiunile de știri și articolele din ziare vorbesc despre „mii de români care se întorc acasă, de teama virusului“. Imaginea capătă dimensiuni apocaliptice. Pînă acum, am bîțîit din picior și ne‑am pregătit de start. Acum e timpul să arătăm ce putem. Să dăm drumul vocilor. Să arătăm lumii cum e chipul unei panici serioase, bio, nu aia sfrijită și palidă, inginerită genetic prin Occident. „Păi, știi cum ne panicăm noi, pe-aici, frățică? Așa cum te primim și la masă, bă! Tu, dacă venim pe la tine, ne dai o felie de chec. Și-ăla fără nici un gust. Și pui pe masă un păhărel de vin, din care noi, acasă, abia bem o gură de țuică. Păi, bre… Uite care-i treaba: noi, cînd te punem la masă, îți dăm, nenică, pînă leșini. Cinci, șase, șapte feluri. În afară de deserturi. Și-ți dăm să bei, pînă te-adunăm de pe sub masă. Marfă bună, multă, sănătoasă. Ei bine, așa ne și panicăm! Mult! Și greu! Luăm treaba foarte în serios. Nu ne jucăm cu chestiile astea!“

Unii dintre compatrioții veniți din Italia „uită“ să declare autorităților că vin dintr‑o zonă aflată în carantină sau sub supraveghere. „Ce nenooorociiiți, domnule! Ăsta-i românu’, frățică! Să mintă! Să se fofileze!“ Diaspora, de care eram mîndri deunăzi, devine pericolul public numărul unu. „Stai, bă, dreacu’, acolo, dacă ți-a trebuit să te duci! Ce-ți trebuie acu‘ să vii acasă?“ Panica trece pe planul al doilea. Pentru că prim-planul e luat de isterie. „Nu mai sînt măști de protecție în farmacii!“ „Am auzit că o mască se vinde cu cincizeci de lei, pe sub mînă!“ Știutorii de toate se‑ntrec în păreri. Doctorii vorbesc de pomană. „Știi ce?! Lasă-mă și cu doctorii din Românica…“ Fără să zicem prea tare, am început să facem provizii. Domnii din politică au alte treburi. Explorează, cu ambiție, cele mai adînci resurse de semnificație ale cuvîntului „ridicol“. Unii, mai hîrșiți, calculează, calm, cum s‑ar putea folosi de panica asta. Niște preoți zic că împărtășania e sigură. Nu contează că bagi aceeași linguriță în gurile a sute de oameni. E sfințită, nu?! Țara freamătă. Iar cele trei surori nu vor să plece, cu nici un chip. Nici măcar la Moscova.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.