Sola Scriptura. „O simplă persoană laică înarmată cu Scriptura este mai presus de cel mai puternic papă lipsit de aceasta.“ Așa ar fi spus Martin Luther. Teologului de la Wittenberg i s-a alăturat, la exact 500 de ani de la publicarea celor 95 de teze, un alt mare reformator. Iar noi încă refuzăm să înțelegem, să acceptăm.

Sola Scriptura este principiul călăuzitor al Reformei politice ce se desfășoară în România sub ochii noștri. Probabil vor mai fi și altele – 4? – care se vor revela la momentul potrivit. Deocamdată ajunge să pricepem că politica, în viziunea reformatorilor, trebuie retrasă din mîna intermediarilor de tot soiul – premieri, miniștri, parlamentari, consilieri, primari ș.a.m.d. – și redată legăturii nemijlocite dintre cetățean și Textul Fondator.

Doar în două situații poate cineva să se sustragă de la această revoluție: fie din rea-credință – e cazul vînduților care, datorită unor interese oculte, își reneagă patria și moralitatea –, fie din ignoranță.

Nu mi-a fost dat să aud, de cînd mă știu trăitor în această țară, rostită mai des în spațiul public faimoasa replică: „Sancta simplicitas!“ În versiunile ei actualizate: „Ați citit OUG 13?“, „Dar OUG 14?“ Și, mult deasupra invocării acestor marginalii la textul fundamental – care, se pare, se îmbogățește pe zi ce trece cu note de subsol: „Ați citit Programul de guvernare?“ Puneți-vă, fraților, pe citit, altminteri vă veți pîrpăli în veac în spuza neștiinței. Pe mine, unul, m-a apucat groaza cînd am aflat că pînă și actualul premier remanent n-ar fi citit Programul de guvernare.

Reforma aflată în plină desfășurare va simplifica enorm viața politică românească. Sînt convins că, după ce se va istovi actuala autointitulată criză, iar trădătorii și ignoranții vor fi eliminați, viitorul Guvern va fi desemnat pe baze nu numai integral democratice, ci și, aș îndrăzni să spun, științifice. Propun ca acest viitor Guvern să se alcătuiască, în deplină transparență, prin concurs public național. Fiecare candidat la un portofoliu ministerial va trebui să dovedească cunoașterea impecabilă, inclusiv cu semnele de punctuație, a pasajelor din Program referitoare la domeniul de activitate la care aspiră. În caz de balotaj, va avea cîștig de cauză candidatul sau candidata care va termina expunerea în cel mai scurt timp – indiciu incontestabil al unui nivel superior de asimilare. Pentru aspiranții la postul de premier, bibliografia obligatorie va consta din cele 104 pagini ale textului integral. În felul acesta ne vom asigura și că, dacă dintr-un motiv oarecare – atac cibernetic, concediul secretarei etc. –, Textul Fondator va fi pierdut, îl vom putea lesne reconstrui.

Pînă una-alta, eu m-am decis să mă pregătesc temeinic pentru viitor. Nu conspir, dar am adesea sentimentul că sînt excesiv de ignorant. Așa că: Sola Scriptura. Am mai făcut o dată exercițiul ăsta, cînd cu ordonanțele de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, și m-am edificat. Așadar, ca orice filolog drept credincios, înapoi la text. De data asta, educația și cercetarea.

Găsim, în Program, măsuri urgente precum:

 Continuarea subfinanțării cronice la capitolul Educație, spre a evita risipa banului public.

 Anularea precedentului concurs pentru ocuparea posturilor de directori de școală, astfel încît și foștii candidați ce n au obținut notă de trecere să poată să-și continue activitatea, spre bunul mers al învățămîntului românesc.

 Reconfigurarea corpului de experți ai CNATDCU – Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare – spre a pune capăt, o dată pentru totdeauna, practicii infamante a depistării lucrărilor plagiate sau închiriate.

 Construcția și implementarea unui sistem de evaluare a performanțelor universităților din România, potrivit principiului echității, astfel încît să poată ieși toate pe locul I.

 Amînarea procesului de evaluare a Școlilor doctorale din România, pînă ce se va dovedi că nu e nevoie de el.

 Reconfigurarea corpului de experți evaluatori ai CNC – Consiliul Național al Cercetării – cu eliminarea experților străini, a celor din științele umaniste și restrîngerea drastică a numărului evaluatorilor proveniți din instituții de referință în cercetare, pentru a contracara subordonarea științei românești intereselor străine, efectul disolutiv al umanisticii asupra minții concetățenilor noștri și aspirațiile de monopol intern.

Prorogarea măsurilor privind anul pregătitor de limba română pentru studenții străini, spre a nu limita accesul la studii al celor care știu să spună „Bună ziua“ pe românește.

Poate că nu am reprodus chiar ad litteram din Textul Fondator. Aspirațiile mele la un portofoliu ministerial sînt plăpînde și memoria îmi joacă feste. Vă garantez însă că fiecare punct menționat își are corespondentul în Program, măcar atît cît, la recenta evaluare a Guvernului pe baze științifice, obiective, să poată aspira să fie trecut la rubrica „făcute“ – dacă se roagă frumos.

Dacă nu mă credeți, mai citiți și voi Programul, arză-v-ar catranul de ignoranți! 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.