Titluri academice

Publicat în Dilema Veche nr. 529 din 3-9 aprilie 2014
Alte confuzii jpeg

Sfîrşitul anilor ’80 a adus titlurile academice în pragul derizoriului. Tovarăşa Elena Ceauşescu avusese grijă să împingă lucrurile spre o astfel de direcţie. Cine mai avea ambiţia (plăcerea, inconştienţa, umorul) să-şi etaleze „titlul“, cînd incantaţia „academician doctor inginer, savant de renume mondial“ invada, atît de burlesc, spaţiul audio-vizual, îndemnîndu-te la depresie? E drept că şi titlurile se obţineau infernal de greu, pentru a nu ameninţa cumva atotcuprinzătoarea potenţă intelectuală a Primei Doamne din statul român. Promovările din universităţi se blocaseră, doctoratele deveniseră adevărate experimente sisifice, iar accesul la specializări, asociaţii şi noutăţi academice funcţiona ca pură utopie. După 1990, s-a sperat la o aşezare a lucrurilor şi, implicit, la o reabilitare a scărilor de valori. Mirajul a fost de scurtă durată. Penuria de „onoruri“ din ceauşism şi-a determinat reversul, creînd o stare de veritabilă inflaţie a „rangurilor“ frumos sunătoare. „Profii“, „confii“ şi „doctorii“ au apărut, abundent, pe toate hîrtiuţele, plăcuţele, CV-urile şi cărţile de vizită din instituţiile educaţionale. S-au creat complexe de inferioritate celor încă „neposesori“ de titulaturi bombastice. Dacă un absolvent de Medicină căpăta un job în afara domeniului lui de expertiză, semna, obligatoriu, cu abrevierea iniţială „dr.“. La fel profesorii (cu „prof.“), inginerii (cu „ing.“) şi economiştii (cu „ec.“). Cel mai tare mă distrau atunci anunţurile periodice de pe uşa blocului în care stăteam: „Locatarii sînt rugaţi să participe la şedinţa din data de ..., la ora de ..., cu următoarea ordine de zi – punctul de amplasare a ghenei ecologice de gunoi. Semnat, preşedinte asociaţie, ing. Brînză Prinţesa.“ Nu neg că îmi plăceau şi afişele electorale: „Votaţi, pe lista CJ, pentru doctor dr. Ixulescu, reputat medic, doctor în ştiinţe medicale! Doar aşa cartierul dumneavoastră va respira sănătos.“ Ori: „Votează prof. ing. ec. dr. Igreculescu! Ai nevoie de specialişti care să te reprezinte în Parlamentul României.“ Mult însă m-a impresionat, la timpul respectiv, trebuie să recunosc, găselniţa prin care se „oficializa“ stagiul doctoral – abrevierea „drd.“ (pentru calitatea de doctorand). Aşa s-au iţit teribilele „identităţi“ universitare de prep. univ. drd., asist. univ. drd., lect. univ. drd. şi chiar  simplu drd. (pe care jurişti, politicieni sau funcţionari intraţi în funcţii importante de conducere, administraţie şi reprezentare nu şi-o puteau refuza cînd semnau). Eram o ţară de indivizi hipereducaţi, cu obsesia atenţionării alterităţii asupra vastei noastre calificări.

Inflaţia de onoruri şi-a generat, la rîndul ei, antagonismul. Oamenii şi-au pierdut încrederea în titluri. „Lectoratele“, „conferinţele“, „profesoratele“, „doctoratele“ şi alte apelative „ştiinţifice“ nu mai dau astăzi fiori nimănui. Le găseşti pretutindeni, de la Caracal la Tîrgu-Jiu, de la Mangalia la Crasna, de la Zărneşti la Bîlea Lac şi de la Săpînţa la Dorohoi. Au apărut alte curiozităţi de mai mare actualitate. Universitarii care îşi susţin abilitarea vor adăuga, negreşit, titulaturilor deja dobîndite şi silaba ab. Întrucît în mai multe instituţii de învăţămînt din ţară s-au introdus funcţiile de asistent/lector pe perioadă determinată (care coexistă, fatidic, cu cele de asistent/lector pe perioadă nedeterminată), curînd vor apărea semnături precedate de asist./lect. nedet. şi, respectiv, asist./lect. det., cei aparţinători primei categorii privindu-i pe cei din urmă ca Merţanu’ pe Loganu’, după cum ne spune un celebru vers pe care l-am preluat dintr-o excelentă analiză a manelismului autohton, făcută de domnul Vintilă Mihăilescu. Ce să mai vorbim despre cei care îşi dau două doctorate şi nu vor ezita să se intituleze dr. dr.? N-aş vrea totuşi să se creadă că am fi unici în lume. Au şi apusenii faliţii lor, care îşi încarcă pereţii birourilor, cărţile de vizită şi conturile de e-mail cu multiple „calificări“ şi „titluri“. Rămîn convins că gestul trădează exact contrariul, oriunde s-ar petrece. O persoană cu sentimente de culpabilitate ascunsă faţă de propriile competenţe se va agăţa întotdeauna de „titulaturi“, pentru autovalidare şi autolegitimare în grupul specialiştilor autentici. Ca atare, paradoxul recunoaşterii derivă tocmai din nemenţionarea titlului – compensată de onorabilitatea numelui în sine, nume eliberat de împopoţonări academice inadecvate. Întrebaţi-vă cum ar suna pentru dumneavoastră următoarele „construcţii“: Prof. univ. dr. Andrei Pleşu, Prof. univ. dr. Gabriel Liiceanu sau Prof. univ. dr. Mircea Cărtărescu? Cei în cauză au titlurile menţionate, dar, asociate numelor lor, parcă deranjează cumva membrana protectoare a timpanului. Un vecin a cărui fiică a fost admisă la doctorat mi-a mărturisit deunăzi că evenimentul l-a întristat mai mult decît l-a bucurat. „Am fost forţat“, mi-a spus, „să accept că fata s-a maturizat. Nu m-a mai lăsat să o alint ca în trecut. Zicea că nu mai cadrează cu statutul ei prezent. Aşadar, nu mai pot s-o numesc pisicuţa mea, maimuţica lui tata, iepuraşă mică şi veveriţuşcă dragă. S-a năruit un întreg univers în mine. Am îmbătrînit subit.“ Aş fi vrut să-l consolez, avertizîndu-l că există o soluţie: să-şi convingă fiica de soliditatea posturii sale socio-educaţionale, traductibile în felul următor – Pisi. maimu. iepur. veve. drd. Priponella Coşciugă. N-am îndrăznit. Acum regret. Indubitabil, n-ar fi fost o idee rea.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Balonarea îți dă bătăi de cap? Alimente care provoacă senzația de disconfort și retenția de apă
Balonarea, care este cauzată de cele mai multe ori de supraalimentare, de mâncatul mult prea rapid sau de consumul anumitor alimente, dă bătăi de cap multor persoane.
image
Ce a pățit o familie în minivacanța de Rusalii cu all inclusive. „Au reușit încă o dată să ne gonească de pe litoralul românesc”
O familie formată din doi adulți și trei copii a ales să petreacă anul acesta trei zile pe litoral, în minivacanța de Rusalii. Oamenii spun că au avut parte de o experiență pe care cu siguranță nu o vor uita ori repeta prea curând.
image
Ce rol joacă sarea și potasiul în echilibrul sănătății. Dr. Cezar: „De la prea puțină sare se poate ajunge la hipertensiune”
Există o percepție comună că sarea este dăunătoare, în special pentru persoanele cu probleme cardiovasculare. Această idee a dus la evitarea consumului de sare, uneori chiar la eliminarea completă a acesteia din dietă de către unele persoane.

HIstoria.ro

image
De ce a acceptat Elena Cuza relația extraconjugală a lui Alexandru Ioan Cuza?
Elena Cuza acceptă toate umilinţele impuse de condiţia triunghiului conjugal. E de acord ca Maria Obrenovici să stea în Palatul de la Bucureşti.
image
Divorțul lui Iancu Oteteleșanu. Recăsătorirea scandalizează înalta societate bucureșteană
„Despărțenia” (divorțul) lui Iancu Oteteleșanu a avut urmări semnificative pentru mentalitatea elitei bucureștene de secol XIX.
image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.