Ţăranul român şi Uniunea Europeană

Publicat în Dilema Veche nr. 108 din 16 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vestea bună din recentul eurobarometru rural este că, la ora actuală, doar 52% din populaţia de la sate mai are multă încredere în UE. De ce este o veste bună? Simplu, deoarece aceasta înseamnă că - unii cel puţin - au mai aflat despre ce este vorba şi au început să gîndească. Iar cînd gîndeşti, lucrurile se nuanţează, se complică, se diferenţiază. Doar naivitatea şi teroarea produc unanimitate. Ce ne spune eurobarometrul în această privinţă? Că, deşi doar 52% au o mare încredere în UE, 72% ar vota totuşi pentru integrarea europeană, dacă mîine ar fi un astfel de scrutin. Că, pe ansamblu, cei de la sate se consideră cu puţin mai informaţi cu privire la UE decît în 2002 - dar foarte puţin. Dacă sînt întrebaţi însă de probleme mai apropiate de preocupările lor, cum ar fi de pildă cunoaşterea reglementărilor legale privind condiţiile de igienă pentru obţinerea de lapte şi carne, aceiaşi ţărani se declară mai puţin informaţi decît în 2002. Motivul este, după toate aparenţele, următorul: de-abia recent au aflat că există cu adevărat astfel de norme, diferite şi complicate, drept care au realizat că nu prea ştiu în ce constau ele. Corespunzător, dacă în 2002, 63% erau de acord cu introducerea unor restricţii în acest domeniu, acum sînt ceva mai prudenţi, doar 55% fiind de acord şi 33% fiind împotrivă (faţă de 23% în 2002). De asemenea, semnificativ este faptul că, dacă se trece în alt domeniu, cel al viilor hibid şi reglementările europene aferente, de pildă, procentele sînt cu totul altele, indicînd clar faptul că este vorba (cît de cît...) de un "vot calificat" şi nu (doar...) de o atitudine generică faţa de "Europa". Despre lapte şi carne se ştie ceva, despre vii se ştie mai puţin, drept care şi mult mai mulţi se abţin să-şi dea cu presupusul cu privire la introducerea unor restricţii în acest domeniu (26% non-răspunsuri faţă de 12% în cazul laptelui şi cărnii). O întrebare foarte frumoasă despre sentimentele asociate UE ne arată un lucru foarte frumos: nu este vorba de entuziasm (doar 8% dintre răspunsuri), dar nici de respingere (doar 1% dintre răspunsuri), ci pur şi simplu de speranţă (55%) şi încredere (33%). Cam două treimi din populaţia rurală consideră, de altfel, că viaţa în ţară, în localitatea lor şi a lor personală, va fi mai bună după integrare. Tonalitatea afectivă a integrării rămîne deci una majoritar optimistă, dar fără efuziuni (peste o treime dintre aceşti "optimişti" consideră că va fi mai bine de abia după vreo 5 ani sau mai mult). Mai interesantă este însă detalierea acestor pronosticuri: ce se va întîmpla cu şansele de a vinde produse obţinute din gospodărie, cu subvenţiile pentru agricultori etc.? Comparînd datele din 2002 cu cele actuale, un prim lucru îmbucurător este scăderea semnificativă a non-răspunsurilor. Opiniile acestora se repartizează mai ales pe extreme, astfel încît cresc atît procentele "pesimiştilor" - cei care consideră că aceste şanse vor scădea - cît şi cele ale "optimiştilor". Opiniile optimiste prevalează însă net, mai ales în ceea ce priveşte subvenţiile pentru agricultori (57% consideră că vor creşte) şi şansele tinerilor din sat de a găsi un loc de muncă (54%). O singură excepţie, foarte semnificativă: în timp ce, statistic vorbind, aproximativ jumătate din populaţia rurală prevede o creştere a şanselor şi resurselor, doar un sfert din aceeaşi populaţie este la fel de optimist în privinţa veniturilor personale şi ale gospodăriei. Mai exact, doar 28% sînt "optimişti", 24% considerînd că veniturile gospodăriei personale vor scădea - acesta fiind cel mai mare procent "pesimist". Să fie oare vorba despre cei care realizează (sau se tem...) că toate acestea vor veni prea tîrziu pentru ei? Acest (relativ) optimism, (mai mult sau mai puţin) calificat, pare să fie legat şi de o la fel de relativă îmbunătăţire a imaginii instituţiilor publice. Astfel, comparînd cu datele din 2002, rezultă că oamenii au în prezent ceva mai multă încredere faţă de primarul lor, de consilieri, de doctor şi învăţători şi chiar faţă de asociaţiile agricole din sat. De asemenea, întrebaţi cine sînt oamenii cu iniţiativă care au făcut ceva pentru sat, 69% indică primarul sau cineva din Primărie. Pe locul doi vine preotul, cu 7% din răspunsuri... În orice caz, dependenţa faţă de Primărie este clar foarte mare, iar acolo unde s-a făcut cîte ceva, acest lucru se datorează primarului/Primăriei. Şi invers, acolo unde nu merg lucrurile, vina o poartă tot primarul/Primăria. Nota globală de (relativ) optimism o dau răspunsurile legate de "satisfacţia faţă de viaţă". Întrebaţi cît de mulţumiţi sînt de felul în care trăiesc, 40% s-au declarat destul de mulţumiţi (faţă de numai 29% în 2002), numărul celor deloc mulţumiţi scăzînd de la 22% în 2002 la 14% în prezent. Chiar şi în privinţa banilor, oamenii par ceva mai mulţumiţi în prezent decît în urmă cu trei ani. Astfel, dacă în 2002, 49% răspundeau că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar, în prezent doar 32% sînt în această situaţie. Adică totuşi o treime!... Ceva - esenţial - nu pare să se fi schimbat însă. Iată un exemplu şi o să înţelegeţi la ce mă refer. Cît de folositor pentru gospodăria unei localităţi este ca locuitorii ei să se informeze despre proiectele şi hotărîrile Primăriei - întreabă anchetatorul. Şi 81% spun că mult, foarte mult! Dar în ce măsură vă interesează să vă informaţi despre proiectele şi hotărîrile Primăriei? - mai întreabă acelaşi anchetator. Şi aceiaşi oameni răspund în proporţie de 69% că mai deloc. Mai mult, 23% declară sincer că au o părere foarte proastă despre cei care au acest prost obicei de a se informa despre numitele proiecte şi hotărîri... Dar, ca să revin la tonul optimist, tot e bine că oamenii de la sate au început să conştientizeze faptul că aceste "proiecte şi hotărîri" chiar îi privesc şi e important să le cunoască. E important că 58% au auzit de Sapard, faţă de numai 35% în 2002. Mai mult - cum spunea Ovidiu Voicu, responsabilul acestui sondaj - chiar faptul că au început să audă de termenul însuşi de "proiect" şi să înceapă să înţeleagă că între "vin bani" şi "o să avem bani" se interpune o etapă numită proiect este de bun augur. Iată că din nou Mircea Vulcănescu avea dreptate: la români se poate doar cînd nu se mai poate...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.