Ţăranul, poetul şi primitivul

Publicat în Dilema Veche nr. 141 din 6 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

S-a dat, practic, undă verde pentru intrarea României în Comunitatea Europeană la 1 ianuarie 2007. Ce va însemna aceasta pentru ţăranii din România, una dintre ţările cele mai rurale de pe continent? - mă întreabă jurnalista de la RFI şi îmi întinde microfonul. Moartea poetului! - îi răspund, zîmbind. Întrerupe microfonul şi face ochii mari. Cum să-i explic acestei străine faptul prea bine cunoscut nouă că românu’ e născut poet şi că aceasta constituie, mai ales acum, o problemă? Că acest român-ţăran-născut-poet s-a aflat în centrul construcţiei identităţii noastre, ceea ce acum nu prea mai poate funcţiona. Că istoria acestui personaj este, în mare măsură, istoria modernă a naţiunii noastre. O istorie pe care nu prea sîntem însă obişnuiţi să o privim din această perspectivă... Cînd a exclamat că românul s-a născut poet, Alecsandri făcea de fapt o declaraţie politică esenţială şi nu un joc de cuvinte îndoielnic, destinat ironiei noastre ulterioare. Pînă în zorii romantismului revoluţionar de la patruzeci şi opt, ţăranul era un personaj absolut secundar. Iar cînd se afla în atenţia elitelor, era în calitate de personaj negativ, de "primitiv interior", înapoiat, ne-civilizat şi deci, eventual, obiect al acţiunilor civilizatoare ale acestor elite. Exemplară este în acest sens cărticica publicată de Gheorghe Şincai la începutul secolului al XIX-lea şi intitulată cît se poate de sugestiv Învăţătură firească spre surparea superstiţiei norodului. Chiar şi Biserica Ortodoxă se lupta vehement cu "superstiţiile" şi "credinţele deşarte" ale acestui "norod". Ba chiar, în unele cazuri, ajungea la excomunicări colective ale unor sate suspecte de practici magice înapoiate. Ca şi Primitivul coloniilor şi în conformitate cu "ideologia primitivistă" a Europei colonialiste, ţăranul este şi el un subiect ce trebuie civilizat pentru a putea fi administrat. Practic nimic nu este de admirat şi de păstrat la el, ci (mai) totul este de înlăturat sau de îndreptat. Afirmaţia faimoasă a lui Alecsandri este expresia cea mai cunoscută a unei totale şi profunde răsturnări de viziune - pentru că despre sisteme de reprezentări vorbim aici, despre "ideologie", despre modul de a gîndi Ţăranul şi nu despre starea socială a ţărănimii, care nu se schimbase substanţial de la începutul secolului pînă prin anii ’40. Ce înseamnă, din acest punct de vedere, că "românul s-a născut poet"? Înseamnă, în esenţă, adoptarea celeilalte imagini europene despre Primitiv, şi anume aceea - acreditată mai ales de către Rousseau - a "bunului sălbatic", a omului-aproape-de-natură şi astfel superior, într-un fel, celui actual, pervertit de cultură. Or, conform unei mitologii răspîndite în epocă, omul naturii vorbea în versuri, poezia, metafora fiind limbajul originar al omenirii. A fi născut poet înseamnă astfel a fi de la origini şi încă în prezent "bunul sălbatic", păstrînd nealterate virtuţile naturii. Nu este astfel întîmplător faptul că poetul nostru naţional a fost cel care a exaltat cel mai puternic aceste virtuţi ale "naturii". "În teoria generală cată dar să spunem că esenţa sistemului vechi încetase cu domniile străine, că sub acestea s-a stins statul natural pentru a face loc celui artificial" - declară Eminescu. Acest "natural" include sui generis spiritualul, Eminescu vorbind, de pildă, despre "ordinea divină, care nu era decît un nume pentru organizaţia naturală de atunci". În acest sens, "popoarele nu sînt producte ale inteligenţei, ci ale naturei", iar statul este şi el "un aşezămînt al naturei şi nu al raţiunei". A fi născut poet mai înseamnă deci adoptarea, odată cu această reprezentare, a unei critici a modernităţii proprie acestei viziuni şi înscrierea în acest fel pe traiectoria complexă a "revoluţiilor conservatoare" din Europa. Dar de ce această opţiune? Vastă problemă... Ea poate fi rezumată totuşi cam aşa: în contextul internaţional al "primăverii naţiunilor" şi în condiţiile pierderii privilegiilor boierilor "de ţară" în perioada fanariotă, era nevoie de o demonstraţie a faptului că românii de pretutindeni sînt cu toţii şi dintotdeauna români. Sau - cum se exprima Henri Stahl - era necesar "pentru întreaga clasă boierească, cît şi pentru cea ţărănească, de a face dovada că Ťrumânii» sînt autohtoni, direct descendenţi din romani, întîmplător căzuţi în robie, dar avînd tot dreptul să lupte pentru recîştigarea autonomiei lor". Bunul sălbatic al occidentalilor este transformat astfel în Autohton, iar Ţăranul este desemnat pentru a reprezenta această autohtonie indispensabilă revendicărilor naţionaliste. Din acest punct de vedere, Ţăranul acesta nu este un actor social "real", ci un discurs, un simbol, un personaj al unei "mari naraţiuni" istorice. "Chestiunea agrară" repune periodic şi convulsiv problema categoriei sociale a ţărănimii, nerezolvată pînă în ziua de astăzi. Ţăranul rămîne însă într-un mod straniu deasupra acestor probleme, aşezat într-o permanenţă de emblemă culturală. Şi aceasta în aşa măsură încît devine figura emblematică a propriei noastre identităţi de români, strămoşul, figura parentală. Nu mai vrem să fim eternii ţărani ai istoriei! - va exclama în consecinţă tînărul Noica în anii ’30, exasperat de acest complex oedipian de nedepăşit al culturii române. Nu a reuşit însă nici el, nici majoritatea colegilor săi de generaţie, şi Ţăranul s-a întors... S-a întors pînă recent, cînd a "plecat în UE" - cum scria de curînd pe poarta unei gospodării dintr-un sat românesc contemporan. În UE unde mergem cu toţii. În UE unde societatea ţărănească a dispărut de mult, iar Ţăranul... ei bine, Ţăranul n-o duce nici el prea bine! În acest context, ţăranii îşi văd de treaba lor, unii devenind cei mai europeni cetăţeni dintre noi toţi, alţii îndepărtîndu-se parcă în timp, cu un secol, două, pînă vor dispărea cu totul şi cu toţii în negura uitării. Iar Ţăranul, ei bine, Ţăranul devine alt personaj: el redevine "primitivul" cel inferior, dar nu cel inferior în ordinea metafizică a evoluţiei, ci "neo-primitivul" inferior în ordinea economică a dezvoltării. Pe scurt, în contextul construirii unei economii de piaţă şi ca obiect al proiectelor de dezvoltare aferente acestei construcţii, Ţăranul devine emblema subdezvoltării, lumea a treia de lîngă noi şi din noi, neo-primitivul interior la care totul este de înlăturat sau de îndreptat. În ceea ce îi priveşte pe ţăranii înşişi, aceştia se descurcă sau pier, aşa au făcut dintotdeauna. Dar noi, elitele naţionale, care pînă acum am crezut în Ţăran şi în virtuţile sale spirituale, ce ne facem?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.