Ţara mea ca o manea

Publicat în Dilema Veche nr. 439 din 12-18 iulie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Întîmplarea a făcut să lipsesc din ţară vreo două săptămîni, exact aceste ultime săptămîni de schimbare la faţă a României, astfel încît, cînd m-am întors acasă şi am deschis televizorul, nu am înţeles unde am ajuns. Cîteva ore în şir am avut impresia halucinantă că toate canalele media transmit un soi de Vacanţa Mare de proastă calitate, o polifiction grotescă din care nu înţelegeam nimic. Pînă în momentul în care un personaj secundar al acestui spectacol, întrebat la un post de radio de ce nu au aşteptat alegerile pentru a face, în linişte, toate aceste schimbări derutante, a răspuns teribil de spontan: „Da’ ce, sîntem fraieri?“. Fraier... Această angoasă de a nu fi fraier îmi aducea aminte de ceva... „Mama n-a făcut un fraier“, vorba lui Nicolae Guţă. Da, asta era: manelismul! Manelismul, nu manelele, căci despre manelism ca fenomen social este vorba, şi nu (doar) despre manele, care sînt cronica grotesc-lirică a acestuia.

Am mai scandalizat multă lume, cu cîtva timp în urmă, afirmînd (şi argumentînd) faptul că nu ţiganii au manelizat societatea, ci aceasta, gata manelizată, a constituit materia primă a „carnavalului“ manelist. Maneliştii au fost astfel, fără să-şi propună, cei mai fini sociologi şi analişti politici ai societăţii postcomuniste.

Dar ce am fi putut – sau poate ar fi trebuit – să înţelegem, de fapt, din cronica sentimentală a manelelor? Un lucru înfricoşător de simplu: idealul la care visa cu adevărat marea majoritate a membrilor acestei brave new world a tranziţiei din România era pur şi simplu satisfacerea dorinţei, individuale şi egoiste – narcisice, ar zice, probabil, psihanaliştii. După ani de frustrări regulate şi alienări sistematice, „capitalismul“ scotea dorinţa de pe cartelă şi băga jubilaţia la liber. Iar maneliştii au sesizat rapid această nouă „cerere“ a publicului şi i-au cîntat în strună: dorinţele voastre vor fi realitate!

Partea sumbră a acestui narcisism descătuşat şi invadator este că, la acest nivel şi astfel orchestrate, dorinţele nu pot fi decît bazale: sex, avere şi, mai presus de toate, putere. A le avea înseamnă a reuşi, a fi un winner – sau, în termenii manelelor, un barosan. În caz contrar, nu eşti decît un amărît de fraier. Redundanţa obsesivă a manelelor a conturat astfel cel mai consistent model de reuşită socială din România recentă: dorinţa de a fi „barosan“ cu orice preţ vs angoasa de a nu deveni un „fraier“. Tertium non datur!

Tot manelele au exprimat – şi astfel au cristalizat – mijloacele utilizate deja pentru a atinge această aspiraţie socială: să ai „tupeu“ şi să faci „ce vrea muşchii tăi“. Singurul obstacol pe acest drum spre reuşită sînt „duşmanii“. Lumea românească flatată de manele este astfel una darwinistă, în care singurele două categorii sociale semnificative sînt prietenii şi duşmanii, iar singurele două statute reprezentative sînt barosanii şi fraierii. Pentru a cîştiga apartenenţa la categoriile pozitive ale acestei dihotomii structurale, mijloacele sînt cele ale selecţiei naturale.

Dacă părăsim acum „expertiza“ maneliştilor şi încercăm să mergem mai departe, lucrurile nu fac decît să se expliciteze. Nici o societate nu poate exista multă vreme fără un orizont al speranţei, fără un set de aspiraţii care să-i mobilizeze comportamentele şi să-i orienteze alegerile. Acestea sînt exprimate şi cristalizate, de regulă, de către o elită publică mai mult sau mai puţin activă şi credibilă, care reuşeşte să impună un set de modele mai mult sau mai puţin legitime şi împărtăşite. Doar că astfel de modele au întîrziat să se coaguleze în societatea română. La nivelul elitelor, mai ales, primul deceniu a fost structurat de maniheismul comunism – anticomunism, cu o succedare relativ democratică la putere a celor două tabere. Polaritatea a fost continuată o vreme, subordonată totuşi în mai mare măsură imperativului de a dovedi asumarea modelului european. După aderarea la UE, am rămas însă fără modele. O parte importantă a elitelor a încercat să propună în continuare anticomunismul ca model peren, dar nu a făcut decît să se vadă anexată unui joc politic din care n-a înţeles nimic. Şi atunci s-a petrecut ceva dramatic: instituţionalizarea manelei. „Credeţi-mă pe cuvînt / Eu vă cumpăr, eu vă vînd / De o viaţă fac ce vreau / Banii jos şi fruntea sus / Ş-am ajuns unde-am ajuns!“ Maneaua a devenit politică de stat. Căci ce altceva fac politicienii noştri decît să se viseze „baştani“ şi să-i înjure pe „duşmani“?

A fost opera Marelui manelist, care a intuit mai bine decît oricine dorinţele ascunse ale românilor şi le-a cîntat la ureche maneaua politică potrivită. După care a avut tupeu şi a făcut ce-a vrut muşchii lui, eliminîndu-şi unul cîte unul duşmanii şi validînd de data aceasta un model pragmatic şi palpabil de reuşită, care s-a propagat apoi rapid în toate straturile societăţii. Şi l-au însuşit şi „duşmanii“ lui (ar fi trebuit să fie „fraieri“ să n-o facă...), care au trebuit să muşte însă zăbala mulţi ani de zile pînă să prindă suficient tupeu ca să poată face, la rîndul lor, ce vrea muşchii lor. Iar cînd au început să o facă, s-a dovedit că nu sînt la înălţimea artei perverse a Maestrului. Şi nu va mai trece mult timp pînă cînd cei doi manelişti veleitari se vor duşmăni la rîndul lor, făr’a prinde chiar de veste...

Sîntem prea subjugaţi, se pare, momentului şi distribuirii maneliste de prieteni şi duşmani pentru a privi cu o oarecare detaşare şi înţelegere la ce se întîmplă cu adevărat. Or, ceea ce se întîmplă cu adevărat important în ultimii ani nu este (doar) o serie de păcate individuale, ci o greşeală istorică. Iar greşelile istorice se plătesc totdeauna, chiar dacă nu imediat, şi chiar dacă nu de către autorii lor individuali, ci de către societăţi în ansamblul lor...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.