Societatea postţărănească

Publicat în Dilema Veche nr. 150 din 8 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1 Decembrie 2006. Ultima sărbătorire a "vechii" Românii, înainte de "foarte marea Unire" cu Europa, de peste fix o lună. O ultimă sărbătorire, parcă mai anemică decît oricînd, străbătută de întrebarea explicită sau implicită dacă şi cum ne mai reprezintă această sărbătoare - dar şi pe cine mai reprezintă ea cu adevărat? Ocazie, totuşi, de mîndrii, spaime şi aberaţii identitare. Vechi şi noi. Am avut parte pe toate căile de comunicare în masă de veşnica "toleranţă multimilenară a Românului" şi alte calităţi exemplare şi eterne, dar şi de noi angoase, de o prostie comparabilă, cum că, de pildă, vin ăştia de la Bruxelles şi "ne iau mortu’ din casă", adică nu ne mai dau voie să-l îngropăm aşa, cum se cade, creştineşte! Ce-i de făcut? - s-ar fi întrebat mulţi, dacă n-ar fi o frază de tristă amintire. Ce-i de făcut?... Păi, e de gîndit, evident! Dar ceva mai aşezat şi mai temeinic, nu la modul pripit în care s-au petrecut lucrurile (şi) de data aceasta. Recunosc, e greu, mai ales cînd Ziua Naţională deschide, de fapt, luna cadourilor, nu pe aceea a meditaţiei. Dar, la sfîrşitul acestei luni, ne aşteaptă un cadou aparte, a nice gift, care ar trebui să ne pună serios pe gînduri. Nu pentru a decide, printr-un act final de voinţă, cine sîntem "cu adevărat" (nimeni nu va afla acest lucru vreodată, pentru simplul motiv că o astfel de existenţă socială de-a pururi adevărată nu există), ci cine vrem, dorim sau visăm, de fapt, să fim. Ne întoarcem deci, mereu şi mereu, la marea problemă a unui proiect de societate pentru ţărişoara noastră, în curînd mai dodoloaţă decît a visat ea vreodată. Iorga a exprimat, în cîteva rînduri şi formulări, o idee foarte frumoasă: o naţiune - spunea el - nu este doar a locului în care se află, ci şi a celui spre care îşi îndreaptă privirea şi după care tînjeşte. Grecia, de pildă, este mai degrabă mediteraneană decît balcanică, nu pentru că este scăldată de apele mării, ci pentru că a privit tot timpul către aceasta şi s-a visat "pe mare". De asemenea, acesta este motivul pentru care România nu ar fi balcanică, deşi aşezată în acest colţ geografic de lume, ci mai degrabă sud-est europeană sau pur şi simplu europeană: de la Rîm ne tragem şi într-acolo şi-au îndreptat privirile părinţii fondatori ai naţiei şi alte generaţii de români pe urmele lor. Perspectiva autohtonistă, privind spre ţinuturile dacilor şi ale altor traci, a intrat în competiţie de-abia mai tîrziu. De-a lungul timpului, s-au succedat şi confruntat şi alte "tentaţii etnice", cum le numea Mircea Vulcănescu. Majoritatea cugetătorilor naţionali au avut însă o abordare mai puţin "vizionară", mai în-rădăcinată şi în-temeiată într-un trecut structural şi peren. În loc să urmărească tentaţiile timpului, etnogeneza aluneca astfel tot mai mult spre o origine mitică, de unde veghea aproape mistic asupra vocaţiei actuale a românilor sau le definea matrici stilistice, arhetipuri şi alte cadre de gîndire. Naţiunea era a locului în care se afla de la "origine", nu a orizonturilor la care visează. Ce se întîmplă însă în prezent? Care este tentaţia noastră etnică actuală, spre ce orizonturi ne îndreptăm, în mod privilegiat şi definitoriu privirile? Referinţele autohtoniste par a se fi anchilozat, tot mai reduse la clişee şi ţîfnă patriotardă sau la nostalgii dezorientate. Cîndva, acestea aveau un sens, acum par a fi întreţinute în viaţă doar prin respiraţia artificială a unor sărbători naţionale şi a unor grupări naţionaliste. Pe de altă parte, proiectele la care poate visa naţiunea par a fi gata confecţionate la Bruxelles şi prea puţini sînt aceia care se gîndesc la faptul că ele ar putea - şi ar trebui - să fie croite după o măsură proprie. Dar care măsură? Ei, aici ne încurcăm, căci fiecare român visează la măsura sa proprie... Nu prea mai ştim, deci, ce trecut ne reprezintă şi prin ce anume, şi nu ştim încă încotro vrem să ne îndreptăm, ca societate şi nu ca simplă colecţie de indivizi. Sîntem, adică, într-o criză. Nimic original - veţi zice - toţi şi toate sînt, de la o vreme încoace, în "criză". Este adevărat. Dar există crize şi crize. A noastră de care e? Există o criză a postmodernităţii, punînd problema unei despărţiri de modernitate; există o criză postcomunistă, ridicînd problema despărţirii de comunism; există apoi o criză postindustrială, şi cîte şi mai cîte. Se pare că omenirea se desparte masiv şi definitoriu de marile sale referinţe, pentru a construi altele, încă neclare. Economiştii vor să ne convingă că aceste despărţiri multiple şi pe multiple planuri sînt, de fapt, univoce şi necesare. Sociologii şi alţi umanişti se îndoiesc, vorbind, tehnic, de "dependenţă de cale" sau, mai puţin tehnic, de faptul că există multiple modernităţi şi diverse căi de a ieşi din ele. În acest context, cum se poziţionează ţara noastră? Sîntem, bineînţeles, o societate postcomunistă, care se luptă cu despărţirea de comunism; şi sîntem şi întrucîtva postmoderni, participînd la această furtunoasă despărţire de modernitate. În primul rînd, cred însă că sîntem o societate postţărănească. Dacă este ceva cu adevărat întemeiat în trecutul nostru istoric, atunci acesta este apartenenţa noastră la societăţile agricole. Inclusiv revoltele tinerelor elite naţionale împotriva acestei "ţărănităţi": Nu mai vrem să fim veşnicii ţărani ai istoriei! - declara Noica prin anii ’30. Dar am rămas astfel pînă în prezent, de-abia 1 ianuarie 2007 fiind actul oficial al unui deces anunţat: Ţăranul a murit! Ce urmează acum? Ţăranul a murit, trăiască Ţăranul? E greu de presupus. Trăiască Post-Modernul? Nu cred că cineva ar putea să arate foarte clar cam ce ar însemna asta. Trăiască Europa? Mai plauzibil, dar nu mult mai clar... În aceste condiţii, un singur lucru pare a fi clar: ceea ce ne defineşte în prezent este o despărţire, iar ceea ce vrem să fim este un parcurs ce porneşte de la această despărţire de Ţăran. Rămîne să mai reflectăm la ce înseamnă acest ţăran din noi şi ce ne facem fără el alături de noi...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.