Slow Science

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Zilele trecute am primit pe canalele ubicue ale Internetului un „manifest slow science“, cu o listă aferentă de susţinători. Bineînţeles că m-am grăbit să semnez şi eu. După care am luat-o mai încet şi am început să mă gîndesc la toată povestea.

Iată că şi ştiinţa – sau, mai general, cunoaşterea – intră în familia a ceea ce unii numesc deja the global slow movement. Sugestii în acest sens au fost însă mai de mult: Eugene Garfield, de pildă, opunea deja în 1990 – în prestigioasa revistă The Scientist – fast science şi slow science. Dar lucrurile nu erau coapte încă pentru aşa ceva. De-abia în ultimii ani această „mişcare“ a început să ia avînt. Nemţii, temeinici ca de obicei, au înfiinţat o „Academie Slow Science“ şi au editat un manifest la Berlin, care a făcut oarecare valuri. Cel pe care tocmai l-am semnat, mai recent, este pe French connection.

Prima tentaţie este aceea de a încadra aceste deziderate într-un înţelept take it easy – mai orientalul yavaş yavaş sau alintătorul cătinel neaoş – şi/sau de a-l înscrie în din ce în ce mai trendy-ul downshifting mic-burghez. Într-adevăr, nu ştiu de ce un savant încruntat, cu un ochi pe ceas şi altul pe CV, ar trebui să fie mai deştept şi mai eficient decît unul care îşi doreşte să lucreze şi douăsprezece ore pe zi, dar în linişte, în ritmul său! Graba strică treaba, se zicea în bătrîni. Contraargumentele se referă, în principal, la responsabilitatea socială a ştiinţei de a oferi cît mai repede soluţii la problemele cele mai stringente şi riscul îndoielnic al oamenilor de ştiinţă de a-şi rata cariera prin această opţiune de „încetinire“. Şi ar mai fi, bineînţeles, bănuiala fast thinking de stîngism, altermondialism şi alte iredentisme anti-globalizare.

Dar, evident, lucrurile nu se opresc aici. Slow science este, de fapt, doar un logo, o etichetă convenabilă (şi rezonabil de comercială) pentru a spune mult mai mult. Critica vizează, în fond, această specie prolifică de tylorism – sau stahanovism, cum preferaţi... – academic, un soi de Timpurile moderne în cunoaştere, fără un Chaplin care să le ironizeze. Ceea ce este pus sub semnul întrebării este mitul productivităţii suverane, preluat din economie şi impus cunoaşterii, pervertind însăşi natura acesteia – şi, pe termen mai lung, chiar şi „productivitatea“ sa reală.

Productivitatea suverană este, bineînţeles, una raţională, adică una care poate şi trebuie să fie raţionalizată. Iar pentru aceasta, totul trebuie să fie măsurat pentru a i se evalua cît mai precis şi previzibil posibil eficienţa şi impactul. Aşa a luat naştere cultura auditului, despre care vorbesc tot mai mulţi cercetători din ştiinţele sociale. Totul trebuie să fie „auditat“ şi cu toţii sîntem supuşi fără încetare „auditării“, sub varii forme şi motive. „Accelerarea“ activităţii academice nu vine astfel atît din mărirea numărului de idei pe unitatea de timp, cît din încărcătura suplimentară şi în continuă accelerare a constrîngerilor de audit. Această îndoielnică „accelerare“ este cea incriminată de adepţii „slow science“. Nu „viteza“ per se a ştiinţei este problema, raţiunile sînt sistemice – constata o jurnalistă americană.

Adică vreţi să evitaţi controlul social şi să vă vedeţi nestingheriţi de bîzdîcurile voastre cel mai adesea inutile? – ar putea să întrebe un spirit vigilent. Ei bine nu, nu despre asta e vorba! Ceea ce ne irită tot mai mult pe (unii dintre) noi, auditaţii, este faptul în sine că gîndirea şi vocaţia nu pot fi auditate decît siluit. Şi apoi, concret, ne irită modul în care se face totuşi această auditare. În varianta sa inocentă, ea se prezintă aşa: „Editorii jurnalelor ştiinţifice ar trebui să cuantifice cît de credibile consideră ei că sînt rezultatele cercetărilor respective pe baza unui număr de variabile care ar putea include încredere statistică, indicatori ai reputaţiei cercetătorului precum şi un factor de risc al fiecărui domeniu ştiinţific (de exemplu, rezultatele astronomiei sînt probabil mai de încredere decît cele ale psihologiei)“. Este părerea sinceră şi de bună-credinţă a unui forumist american, depăşit însă de realitatea curentă din lumea academică actuală. Altfel spus, pe lîngă cuantificarea a tot ce mişcă şi auditul curent, ştiinţele exacte care, statistic vorbind, sînt mai exacte decît cele ne-exacte, ar trebui să fie finanţate mai mult, în timp ce celelalte ar trebui să fie auditate suplimentar şi profilactic. Este raţional şi în interesul contribuabilului. Cultura auditului devine astfel şi o cultură a neîncrederii, animată de o presupoziţie de vinovăţie a cercetătorilor/profesorilor, bănuiţi a priori de chiul social – sau chiul pur şi simplu. Manageri tineri şi vigilenţi trebuie să stea deci permanent cu joarda auditului în spatele fiecărui individ bănuit că vrea să gîndească de capul lui.

Şi mai este ceva. Orice prohibiţie şi orice alt control social exagerat creează atît habotnicii, cît şi evazioniştii săi. Ca pe vremea comunismului, cînd cîte un prim-secretar de comună promitea recolte la hectar mai mari decît cele impuse de Partid, cîte un reprezentant zelos al unei ramuri academice supralicitează astăzi criteriile de calitate ce urmează să reglementeze activităţile în domeniul său. Pe de altă parte, diverşi „mici întreprinzători“ imaginează diverse şmecherii academice de supravieţuire. Despre una dintre ele tocmai ce a scris Constanţa Vintilă-Ghiţulescu: revista Metalurgia, avînd şi ISI în dotare. Un articol mic, de cinci pagini, ca să ajungă la toată lumea (domeniul nu contează), şi auditul academic te va declara eligibil pentru proiecte academice la care altminteri s-ar putea să nu ai acces, chiar dacă ai cinci cărţi publicate la edituri serioase.

Mai încet deci cu pianul pe scări, cum se spunea (nu ştiu de ce) în tinereţea mea!... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010. 
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnul că ai putea fi alcoolic funcțional care te dă de gol în cârciumă: „Vei găsi inevitabil o scuză”
Un expert în dependență a dezvăluit care este semnul că cineva ar putea fi un alcoolic funcțional și poate fi observat cu ușurință.
image
Medicamentul foarte ieftin care poate să provoace o scădere în greutate de 14 kilograme într-o lună. Avertismentul specialiștilor
Un nou „medicament-minune” pare să fi intrat în atenția oamenilor care vor să slăbească. Este vorba de un produs de mai puțin cinci euro care ar putea provoace o scădere în greutate de aproape 14 kilograme într-o lună.
image
Nou cutremur în industria IT. Gameloft a concediat toți angajații din Cluj-Napoca
Gameloft, unul dintre cei mai mari producători de jocuri video din lume, a anunțat că renunță la filiala din Cluj. Criza internațională din domeniul IT se simte din ce în ce mai mult și în România. în contextul în care lunile trecute, NTT Data a fost nevoită să recurgă la concedieri.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.