Si tacuisses
Termen aristotelician de căpătîi, entelécheia, alias entelehia, e, după Hegel, scop şi, totodată, realizare a acestuia... Exemple: scopul piciorului, să zicem, e ciorapul, care, mulîndu-se pe dînsul, îl îmbracă. Entelehia,-n cazul ăsta, ar purta numele de piciorap. Simplificînd, s-ar putea spune că piciorapu-i un obiect entelehial. Ciubotinele, însă, nu-s un astfel de obiect, pentru că şi ciubota, şi botina au, ambele, acelaşi scop: anume să îmbrace gambele umane de la degetele împiciorapate pînă la talpă, la călcîi şi gleznă. Entelehia,-n ocurenţă, se blochează într-un soi de du-te-vino fără noimă, "tautotelic" şi steril. Să trecem, deci, la alte cazuri. Scopul spadei e asasinatul, încît, entelehial vorbind, un purtător de spadă e un spadasasin. (Tot astfel, spada folosindu-se la scrimă, el este şi un scriminal.) Scopul (lăuntric) al oricărei urechelniţe (Forficula auricularia) e urechea; în cazul că e vorba de urechea unei chelneriţe, urechelniţa devine urechelneriţă, " entelehialmente, se-nţelege, sau, mai simplu, finalisticeşte... Tezaurul ce e un soi de "foarte aur", e astfel doar în graiul hexagonal: trésor. În fine, dacă boul ar fi-ncălţat ca vaca, bocancul s-ar chema boucanc. " Iar dacă astea pot să dea impresia de fantazii sau, cel mult, jocuri de cuvinte, iată un termen strict entelehial, aparţinîndu-i limbii ruse. E vorba de ş