Sărbătoarea monarhiei

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Alte confuzii jpeg

Nu sînt un editorialist festivist, dar ziua de 10 mai (cîndva, Ziua Naţională a României, astăzi – parcă din ce în ce mai mult – o dată oarecare!) mă împinge spre un mic comentariu de actualitate. Încercam, cu ani în urmă, într-un articol, să creionez portretul celui pe care britanicii îl numesc – generic, dar, să admitem, atît de frumos –

. Porneam atunci de la un roman celebru (devenit, pe la începutul anilor ’90, un film poate chiar şi mai celebru, cu Anthony Hopkins şi Emma Thompson în rolurile principale) –

– al scriitorului japonez (naturalizat în Anglia) Kazuo Ishiguro. Mă raportam, desigur, la protagonistul naraţiunii,

Personajul respectiv, deşi majordom, aparţine, tipologic vorbind, marii aristocraţii europene, împrumutînd de la stăpînii săi (cu precădere, de la lordul Darlington şi de la amicii acestuia) toate trăsăturile mentalitare ale unui nobil autentic. Între ele, strălucesc: loialitatea, spiritul de sacrificiu, aşezarea deasupra emoţiilor primare şi, probabil, mai intens decît oricare alta, forţa de a aştepta – adică răbdarea superioară, infinita voinţă de a contempla, seren şi neangajat, zbuciumul mărunt al umanităţii labile. Pentru englezi cel puţin, termenul de

are o valoare deosebită, tocmai prin implicarea unor astfel de calităţi. Un bărbat care îşi pierde statutul de

, în sistemul cultural tradiţional al Marelui Albion, îşi distruge, de fapt,

, identitatea, singurul punct de reper concret al existenţei sale pămînteşti. A nu fi, din start,

– şi mai grav! – înseamnă a nu exista ca individ, a dispărea, cu desăvîrşire, din scările axiologice ale grupului. O întreagă istoriografie şi o imensă literatură stau mărturie în acest sens. 

Noi şi, în general, comunităţile latine nu avem un atît de pronunţat cult al perfecţiunii, să-i spunem,

, în ultimă instanţă. Sîntem „maleabili“, „vioi“, cum ne place adesea să ne caracterizăm, „sprinţari“, iar agitaţia psihomotorie nu prea lasă loc, e de înţeles, principiilor solide – da, voi recunoaşte deschis –,

, de viaţă. Tot ce ne apare „fix“, „imuabil“, de o evidentă „stabilitate“ ne îngrijorează, atunci cînd nu ne dezgustă pur şi simplu. Cu alte cuvinte, oamenii principiali ne încurcă vieţile, întrucît dorim mereu să avem libertatea caragialiană a lui „nici aşa, nici altminteri“. Fără „arcuire“ (şi la 180 de grade, dacă s-ar putea!), legea, regula, etica în ansamblul ei, ne sufocă, dîndu-ne senzaţia spaţiului concentraţionar. Rigoarea şi disciplina sînt pentru „obtuzi“, pentru „limitaţi“ şi nu pentru „spiritele libere“. Un

descins pe un asemenea fundal provoacă, de regulă, perplexitate. „Spiritul liber“ rămîne, frecvent, mesmerizat, odată expus acestei forme antagonice de civilitate, pe care el o dispreţuia iniţial doar din estimări teoretice. Intersecţia celor două culturi reprezintă de aceea un fenomen benefic, permiţînd „vioilor“ din tagma lui

un minim exerciţiu de admiraţie, iar

-ului un nou prilej de a-şi arăta educaţia exemplară. Contrastul „lumilor“ suprapuse aşa este violent, însă rezultatul marchează începutul unei nesperate reconcilieri. Se crede îndeobşte că extremele se atrag. Nu ştiu cu siguranţă. În mod cert, totuşi, ele s-ar putea cunoaşte reciproc, „extrema“ bună avînd astfel ocazia să modeleze „extrema“ rea. 

Nu are rost să mă ascund după deget: acestea au fost impresiile mele, urmărindu-l pe Regele Mihai I în ultimii douăzeci şi cinci de ani. Contrastele descrise mai sus se leagă de simbolismul întîlnirii/interacţiunii/intersectării/ciocnirii Majestăţii Sale cu ceea ce noi numim clasa politică autohtonă. Comparaţia este inutilă. Diferenţele sînt de-a dreptul stupefiante. Surpriza enormă – numai pentru noi, cei de astăzi, bineînţeles! – vine din realitatea incontestabilă că un

de talia Regelui a fost şeful statului odată şi, în mod normal, ar mai fi putut fi şi în prezent. Nu-ţi vine să crezi, în postură de cetăţean român actual, după decenii de administraţie „proletar-brigadieră“, „brutal-cizmărească“ şi „mafiotic-tranzitorie“, că au existat şi asemenea vremuri şi că, teoretic, ele ar mai putea încă existe, că lumea ar (mai) avea posibilitatea să funcţioneze – şi pe plai mioritic – în acord cu standardele politice cele mai înalte ale civilizaţiei apusene. La sărbătorirea vîrstei de nouăzeci de ani (lăudabil: în Parlamentul României!), cu ceva vreme în urmă, Regele a ţinut un discurs atipic (pentru politichia românească), impresionîndu-şi pînă şi adversarii. Mulţi s-au întrebat atunci de unde a reieşit importanţa acelui

impresionant.  Se pot găsi o mulţime de răspunsuri, dar unul, cred, primează cu desăvîrşire. L-am văzut, în carne şi oase, pe ultimul mare gentleman al politicii româneşti. Într-o perioadă în care, în interiorul „regnului“ lui zoon politikon băştinaş, „specia“ în cauză e pe cale de dispariţie. Am văzut un lider genuin, în care toate calităţile enumerate anterior se îmbină remarcabil: loialitatea (faţă de ţară şi faţă de democraţie), spiritul de sacrificiu (faţă de popor – a se vedea condiţiile monstruoase ale abdicării), aşezarea deasupra emoţiilor primare (eleganţa evitării oricărei polemici cu personajele patibulare, nedemne nici măcar de oprobriul public) şi, mai presus de toate, forţa de a aştepta pentru ca oamenii să-şi înţeleagă şi să-şi asume trecutul. Parafrazîndu-l pe Marin Preda, aş zice că Regele „a avut cu noi o nesfîrşită răbdare“. Dacă nu ne vom trezi la timp însă, Timpul nu va face acelaşi lucru.  

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme , Editura Institutul European, 2009.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.