Exact acum un an scriam tot aici, în Dilema veche, pentru prima dată, despre rusticul pe care îl descoperisem cu delicii în cîteva sate ale patriei. În mai puţin de un an, acesta a înflorit şi s-a răspîndit, a intrat în conştiinţa oamenilor şi în marketingul Pieţei.
Vintilă MIHĂILESCU | ...@hai-hui.ro
Rustic, anul doi
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
precizare
adăugat de serban33 la data de 02 August 2010 10:08:46
Imi permit sa va semnalez faptul ca acest cuvant, "Weltanschaung", se scrie cu de doi de "u": "Weltanschauung"
nu sunt asa priceput la germana, dar cunosc cuvantul - l-am furat de la Cioran -
admiratie si respect pentru razboiul dvs de anti-dezumanizare
Nu mica mi-a fost mirarea
adăugat de Atamild la data de 01 August 2010 02:08:49
Cand acum 3 ani in vizita la Snagov Complex sa nu mai regasesc rusticul de odinioara. Era acolo un restaurant frumos cu un turn din lemn, aparte, avand o ambienta deosebita, un complex rustic servind ca motel si restaurant, din lemn, cum rar mai gasesti prin alte locuri.
In locul lui, s-a ridicat un luxurios motel restaurant din piatra, enorm, un complex care nu se potriveste absolut deloc cu locul de acolo.
Si daca canva era viata prin acele locuri, acum nu mai regasesti nimic-nimic. Rusticul de atunci, care daruia liniste si pace nu mai exista; totul parca s-a transformat intr-un loc fara viata, din piatra. Rusticul incalzea locul acela linistit. Acum nu a mai ramas decat o liniste rece.
Matilda
Abia dupa miezul noptii se mai poate respira. Sa respiram...
adăugat de dlgoe la data de 31 Iulie 2010 12:07:19
Articolul este desigur interesant, placut si altfel. Daca tematica si tonul articolelor d-lui Plesu (de ex) sunt de o obositoare si plictisitoare previzibilitate (desi, ca filosof, ar putea fi, cel putin teoretic, mereu surprinzator) cele ale antropologului Vintila Mihailescu sunt, in ceea ce priveste tematica si atitudinea fata de tema abordata, cu totul si cu totul impredictibile. Poate insa ca domnia sa urmareste vreo continuitate la scara (mai) mare, care scapa muritorilor de rand, astfel ca, pana la urma, toate temele si provocarile startate si nefinalizate pana acum isi vor gasi candva convergenta, oferindu-ne retroactiv satisfactia asupra timpului pierdut cu lectura acestori inceputuri interesante, placute si altfel.
P.S. Apropo de rustic. Se zice ca numele purtat de o persoana poate avea influente destul de puternice asupra personalitatii si chiar destinului persoanei. Nu e chiar un fapt demonstrat antropologic fiind mai degraba vorba de o epistemologie empirista, dar asta nu ma poate imiedica sa ma gandesc cu e sa te cheme "Vintila". Cum trebuie sa arate niste parinti care sa aleaga un astfel de nume coplilului lor? Cum sa te strige prietenii? Cum sa te alinte iubitele? I-as ramane indatorat (ca cititor) d-lui Mihailescu daca ar aborda intr-un articol imprevizibil din viitor aceasta tema antropologica.
Re: Ss respiram...?
adăugat de Atamild la data de 06 August 2010 11:08:08
Se spune, asa cum stiu multi, ca noaptea e un sfetnic bun''.. in cazul tau chiar daca ai cam vorbit nesabuit, te iert. Afla insa, ca Vintila e un om si jumatate! Tu.. ai dreptul sa-i critici articolele, desigur, respect parerea fiecaruia. Insa fara gratuitati, te rog.
P.S. Apropo rustic. Vrei rusticul alintat de prieteni si iubite pe tema antropologica? Uite, servesc eu pe tema folcloric antropologiC:!)
"foaie verde trei alune,
draga mi-a fost crasma-n padure,
facuta din patru barne,
sa beau vin, sa mananc pa'ne,
cu mandruta langa mine."
tema pt Dl. Goe (culeasa de)
Matilda
Matilda, Matilda, Matilda
adăugat de dlgoe la data de 06 August 2010 02:08:45
Dedicatia ta inceputa cu "foaie verde" mi-a mers la inima. O sa-mi fac tema in acest sfarsit de saptamana. Poate gasesc si mure. Uite am cules si eu ceva pentru tine (apropo de antropologie si rustic)
Cu peita de brabete
Nu de gâsca sau paun
Zgâriai pe un dovlete
Ce-avusai lumii sa-i spun.
Incepui cu "foaie verde"
Ca in doinele batrane,
Cantecul daca s-o pierde
Foaia verde tot ramâne.
P.S. Imi sta pe limba un citat (aproximativ). Sa-l spun, sa nu-l spun? Hai sa-l spun ca n-o fi bantui duhul lui Plesu tocmai pe aici. Antoine de Saint-Exupery zicea ca omului i s-a dat vorbirea ca sa-si ascunda mai bine gandurile. As adauga: si/sau ca sa se faca pe sine mai neinteles. Oricum cel mai bine oamenii se inteleg din priviri. Pai eu n-am nicio indoiala ca Vintila Mihailescu e un om si jumatate, iar la Dilema mi se pare dintre cei deschisi si prietenosi. Gandesti pentru ca am vrut sa-i faca un atac? Sa am pardon. Cuvantul "câine" nu musca (na, ca o tin numai in citate). Mi-am exprimat o mirare (si aceea nevinovata, fara intentii rele) vizavi de numele "Vintila" nu de persoana care poarta acest nume. E un nume mai neobisnuit acum si nitzel caraghios (numele frate, numele) trebuie sa recunosti si tu, si chiar ma gandeam ca in spatele acestui nume se poate afla o poveste, o poveste pe care ne-o poate spune antropologul omonim. Eventual plecand de la acest nume ar putea extinde povestea si asupra altor nume intr-o expunere cu conotatii antropologice fireste. Daca n-as stii ca moderatorii stau cu ochii pe mine ca pe butelie as adauga aici un link spre un text savuros al d-lui Plesu despre nume si prenume, ieri si azi. Dar stiu. Cica n-ai voie sa faci reclama in Dilema unor texte aflate in alta parte in hyperspatiul virtual. Daca vrei poti sa-l cauti singura. E pe undeva pe Trilulilu citit cu voce tare chiar de simpaticul domn Plesu.
respiratia a fost cam superficiala... eufemistic vorbind...
adăugat de kristinamd la data de 05 August 2010 07:08:17
Probabil ca numele ne influenteaza personalitatea... Dar nu ni-l alegem, decat daca dorim sa ni-l schimbam, dupa ce implinim 18 ani... Pseudonimul insa ni-l putem alege, iar acesta cu siguranta poate spune cate ceva despre noi... Vreo trasatura de caracter, ori poate chiar faptul ca numele real ne-a influentat de asa maniera incat dorim sa il ascundem.... Imi amintesc ca atunci cand am studiat schita Dl Goe la scoala, personajul mi-a fost tare nesuferit... si parca erau mai multi care gandeau la fel... Intrebare (retorica?): ce fel de om poate fi acela care isi alege un asemenea pseudonim?
P.S.: Apropo de rustic, dar nu pentru Dl Goe... Este adevarat, au inceput sa se inmulteasca cei care doresc sa se instaleze in stilul rustic, dar numai pentru stil, nu si pentru cadru.... adica nu pentru gradina de legume din spatele casei, nu pentru livada (ca a bunicilor), nu pentru a mai pune mana pe coasa uneori, ci numai pe instrumentul acela motorizat si zgomotos de tuns iarba... Este, de fapt, un rustic-surogat... Foarte bine surprins de Dl Mihailescu, de altfel... Dar e mai bun decat castelele colorate si cu gradini mediteraneene... Ne vom obisnui si cu asta...
De ce Dl.Goe n-are si el dreptul la rustic? Ca plâng...
adăugat de dlgoe la data de 05 August 2010 11:08:14
Nesuferindu-ma suferiti mai putin pentru ca ma puteti evita cu usurinta. Dar eu ce sa fac? Sunt mereu in preajma mea (ba chiar mai aproape) si daca tot nu-mi pot schimba fiinta macar sa o pedepsesc cu o eticheta pe masura. Ma gandisem la EGO. Pe urma am facut ca Caragiale, am anagramat si mi-a iesit GOE. Am adugat particula Dl. pentru ca merge la fix. Ca sunt un domn. Mai ales cand ma cearta o doamna, care va sa zica ca ma ia in seama. Dl.Goe (Ego) va multumeste pentru atentie. Si sa-mi dati rusticul inapoi. Eu vreau rusticul.
nesuferitul rustic
adăugat de kristinamd la data de 06 August 2010 12:08:43
Pai m-ati enervat atat de tare pentru ca v-ati luat de numele Dlui Mihailescu, incat trebuia sa va pun la punct... Mi se pare corneliuvadimtudor-ian sa acuzam pe cineva pentru situatii de care nu este raspunzator... cum este un nume... Este inadmisibil in orice situatie, dupa mintea mea...Dar e bine ca v-ati pedepsit singur...
Rusticul? Pai luati-vi-l inapoi! Eu am facut-o, adica m-am mutat la tara (casa veche, anii '60, ruuustica dar cu termopane...)... Iar de cand s-a anuntat scaderea salariilor, ma bucur ca am fost harnici si (in dauna scrisului, uneori) ne-am plantat gradina... Avem castraveti cu "ghimpi", sfecla rosie-rosie, patrunjel bine-mirositor, rosii maaaari si neuniforme (am cautat la toate cunostintele rasaduri de rosii care sa nu fie mutante... si am adus de peste Prut...) Sa mai spuna presedintele ca profesorii nu se descurca si din alte resurse... (:
P.S.: Si mai avem ceva... 2 wc-uri pe care vecinii si le-au plasat langa gard... ambele pe partea dinspre noi, desigur... Rustic, nu-i asa???
Cere si ti se va da...
adăugat de dlgoe la data de 06 August 2010 02:08:14
Vorba dulce mult aduce... Cere si ti se va da, bate si... vei fi batut. Si tot asa... Am cerut inapoi rusticul ce-mi fusese formal refuzat si iata ca-l primesc in cele mai atractive variante. Totusi nu stiu pe care sa-l aleg. Sa aleg rusticul propus de catre d-voastra (care presupune, ah, munca fizica) sau rusticul de gata propus de catre prietena mea Matilda, care ma trimite in padure, cu mandruta langa mine, sa mananc paine si sa beau vin? Mare dilema veche. D-voastra vad ca ati ales bine. Sa aveti pofta la rosiile alea neuniforme macar cata mi-ati facut mie vorbind despre ele.
P.S. In legatura cu neintelegerea legata de legarea de numele persoaneai in cestiune, am incercat o explicatie cu tenta de scuza in raspunsul dat Matildei... Vedeti mai sus.
Exact ce spunea Dl
adăugat de kristinamd la data de 07 August 2010 12:08:35
Exact ce spunea Dl Mihailescu: cine mai e interesat de munca fizica? Alegeti ce va place, desigur...
Ganditi-va la varianta imbinarii calatoriilor la Paris, Bruxelles, Poitiers, Aix-en-Provence, Montpellier... cu viata la tara... A predatului cu smulsul buruienilor... A manusilor si cizmelor de cauciuc cu laptop-ul... A zugravitului de unul singur cu dezbaterile cu studentii... Sau a turismului de padure la sfarsit de saptamana, luna, an... sau deloc... (pentru ca niciodata nu este timp)
Acum pot calca pe iarba zilnic... Vad fluturi si fel de fel de gaze zilnic... Mananc marul direct din copac si nu mai am indigestie... In 15 minute sunt in padure... Cu masina, in 20 de minute, sunt la serviciu, darnu am carnet... Cu autobuzul in 15'+30 de mers pe jos, pe cele mai frumoase strazi ale orasului, la alegere, mereu alt traseu... Nu-i invidiez deloc pe proprietarii/chiriasii de apartamente... Dupa o viata in chirie, ma bucur ca am locul meu... Vecinii mei nu sunt interlopi sau parveniti, ci niste batrani simpatici si niste maturi+un tanar inofensivi (desi discutiile sunt reduse la starea gradinilor ori a vremii). Este o provocare ca intr-o zi sa analizezi decizia lui Bush de a invada Irakul, iar in alta, macar pentru 5', despre cat de bun e timpul pentru cosit... Rusticul nu e compus doar din brizbrizuri din lemn ori din reproduceri in miniatura a carutelor si roabelor si incarcarea lor cu flori, iar asta printre pavaje de beton... Acesta e rusticul kitsch,surprins de Dl Mihailescu... Pot sa aleg ca viata mea sa nu fie un kitsch, nici urban, nici rural... Pur si simplu asa, de foaie verde...
P.S. (P.S. pentru pastrarea... traditiei): Hai la rustic cu grabire?