Numai pentru abonati

Radu COSAŞU | Din vieaţa unui extremist de centru...

Rezistenţa inculturii

Prim-ministrul îl întreabă pe preşedintele ţării: – Cum dracu’ rezistă românii la atîtea...? Preşedintele îi răspunde: – Îţi spun pentru că cunosc problema: prin cultură. E o recentă scenă pusă în pagina Caţavencilor de Ion Barbu, care, dincolo de caracterul ei strict politic, mi-a curentat creionul, de la guma dintr-un capăt, la vîrful lui din Polul Sud.

 
4 comentarii 12227 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 410, 22-28 decembrie 2011

"Azi, liber pansişti, nu mai sîntem ipocriţi" - oare?

Cred nu mai sunt ipocriti poate citiva pansisti; marea masa, poporul, este ipocrita; este ipocrita si inculta (nici macar nu intelege sensul cuvintului ipocrit); toti vorbesc urat, dar nu suporta sa vorbeasca altul urat; nu cred in Dumnezeu, dar se inchina toata ziua; sunt ingropati in pudoare, dar saliveaza la toate pozele cu curve (a se vedea care sunt cele mai vandute ziare din Romania). Argumente sunt nenumarate.

Concluzia e una singura: prostia si ipocrizia sunt omniprezente in Romania de azi (nu stiu in alte parti, asa ca nu ma pronunt).

Singurii care mi se par ca vor sa reziste prin cultura sunt aspirantii la clasa medie sau cei care ating greu acest stadiu. Extremele, cei care nu reusesc si cei care reusesc prea usor (trec prea rapede), se pisa si pe cultura si pe bun simt. Intotdeauna vor fi si exceptii care confirma regula.

Dragut articolul, totusi ma asteptam sa fie mai realist.

Ca la noi la nimenea?

Stau la coada la covrigi, cineva ocoleste sirul de oameni si se duce direct la tejghea, pentru ca 'atacul' fusese prea frontal indraznesc sa formulez un repros, dupa cateva replici pe rever vine si raspunsul in lung de linie: "la cat s-a furat in tara asta dvs. va mai pasa de un covrig?".

cultura

Acum 15 ani...10 ani... 5 ani... spuneam: "Ei, va veni vremea cand...". Cred ca vremea aceea a venit.

MǍCAR MAGIA UNOR CUVINTE POTRIVITE

Uluitor Phalnic

Pare sau nu, dar ele strǎlucesc de fericire ca nişte globuleţe roşii într-un brad de Crǎciun.
Textul le gǎzduieşte ca pe nişte podoabe, cadourile zac în sensul lor ironic-ascuns, ce frumos argumentul vorbeşte de la sine, punînd pe masǎ bucatele-îmbucate vorbele cu sos profund românesc. Şi pentru cǎ altfel ne-ar fi fost imposibil sǎ înţelegem contextul ales, ar trebui sǎ mulţumim cu plecǎciune inspiraţiei subtil-corozivǎ a celor care nu prididesc sǎ ne informeze-hrǎneascǎ cu ce se mai întîmplǎ pe ici şi pe colo fiind luminaţi şi atraşi deopotrivǎ de moralǎ, poveste, vocabular, dialect, în cadrul cel neaoş bine delimitat-conturat. Autenticitate nu se dezminte şi se perpetueazǎ adiacent în egalǎ mǎsurǎ şi proporţional evident cu acurateţea localǎ autohtonǎ de purǎ sorginte literarǎ, tînǎrǎ, de bon ton modernǎ şi şic. În rest voi încerca sǎ strecor printre astfel de piperate cuvinte şi-un prea banal LA MULŢI ANI ! adǎugînd un gînd bun celor care trudesc cu spor în atelierul acestui jurnal.

PUBLICITATE

 

Un festival al culturii române

Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI